Tulburarea de personalitate isterică este o tulburare mentală în care scopul întregii vieți a unei persoane este de a atrage atenția asupra sa. El face acest lucru în diferite moduri, uneori sunt foarte productive — spectacole, pictură, muzică, în alte cazuri — pot avea o culoare negativă — încercări demonstrative de suicid, manipulare, emoții simulate. În orice caz, în absența atenției din partea personalității isterice încetează să se mai simtă confortabil și este în permanentă căutare de noi modalități de a-și atinge scopurile. Tulburarea de personalitate isterică se caracterizează, de asemenea, prin comportament demonstrativ, emoții nefirești și sugestibilitate crescută.
Cuprins
Definiția psihopatiei isterice
Tulburarea de personalitate isterică, numită și psihopatie isterică sau tulburare histrionică, este o stare a psihicului individului în care egocentrismul, demonstrativitatea și infantilismul acestuia sunt exacerbate. Comportamentul său devine nefiresc și artificial, iar el simte o nevoie constantă de spectatori și de atenția acestora. Oricât de ciudat ar părea, simptomele tulburării isterice de personalitate apar în proporții egale la femei și la bărbați.
Printre particularitățile psihopatiei isterice se numără și faptul că, de obicei, nu împiedică o persoană să devină o persoană de succes și perfect adaptată în viață. Cu toate acestea, dragostea unei persoane cu tulburare de personalitate isterică față de intrigi și scandaluri, nevoia constantă de atenție, lipsa de sensibilitate la declarațiile critice și nivelul crescut de sugestibilitate pot duce în cele din urmă la probleme grave de viață — pierderea relațiilor cu persoane semnificative, distrugerea reputației, concedierea de la locul de muncă și altele.
Nu este posibil să se vindece complet această boală, dar cu o muncă sistematică și în timp util, ea poate fi compensată cu succes, slăbind simptomele.
Cauze
În psihiatrie, se numesc trei motive pentru formarea tulburării isterice:
- Predispoziția ereditară la psihopatie isterică. Tulburarea de personalitate isterică este mai frecventă la acei copii care au cel puțin un părinte cu această boală.
- Leziuni ale SNC la o vârstă fragedă. Anumite modificări la nivelul creierului datorate unor leziuni sau boli pot duce la apariția tulburării de personalitate isterică.
- Stilul parental, bazat doar pe încurajarea și admirația constantă a copilului lor, atenția constantă față de el și demonstrativitatea față de toate «talentele și meritele» sale.
Simptomele
Tulburarea isterică de personalitate este inclusă în ICD-10, iar simptomele sale sunt clar precizate aici:
- persoana tinde să dramatizeze totul, să exagereze emoțiile din diferite spectre și să se comporte teatral;
- foarte influențabilă, ușor de influențat de alții;
- își iartă chiar și cele mai neplăcute acțiuni, fără a ține cont de opinia și interesele celorlalți;
- dorește în mod constant să fie apreciat;
- încearcă mereu să fie în centrul atenției publice;
- manipulează oamenii pentru a-și atinge obiectivele.
În plus, următoarele semne sunt caracteristici ale psihopatiei isterice:
- Pacientul este incapabil să lucreze sistematic. Încearcă să facă totul mai repede și fără stres inutil;
- alege un stil de viață relaxat, inactiv, urmărind în mod constant o schimbare de impresii;
- predispuse la ipohondrie și simulare. În cazuri extreme, se poate ajunge la tentative de sinucidere și la crize care au ca unic scop să atragă atenția;
- este înșelător. Aruncă în jur promisiuni deșarte pe care nu are de gând să le îndeplinească doar pentru a-i manipula pe ceilalți;
- preferă hainele și produsele cosmetice foarte strălucitoare și ostentative, urmărind ultimele mode pentru a atrage atenția celorlalți.
Simptomele la copii
Psihopatia isterică se formează la copii abia în adolescență, dar primele sale precondiții și simptome sunt sesizabile în copilăria timpurie. Un astfel de copil, ca și un adult cu tulburare de personalitate isterică, are nevoie în mod constant de atenție. El nu tolerează să fie izolat într-un grup. El este foarte dependent de încurajări și laude, așa că încearcă în mod constant să facă ceva la cel mai înalt nivel pentru a le obține: cântă, dansează, recită poezii. În timpul anilor de școală, succesul său depinde de faptul dacă adulții aprobă realizările sale și îl laudă.
În adolescență, simptomele se agravează, iar copilul alege metode mai negative pentru a atrage atenția. Printre acestea se numără încercările demonstrative de sinucidere, dar un munte de pastile înghițit în fața unei mulțimi de oameni poate fi foarte bine asamblat de «ascorbici»; fuga de acasă, dar neapărat într-un loc unde sigur va fi găsit. Ei nu încearcă să se rănească, sunt doar niște pisicuțe pentru a-și obține porția de atenție din exterior.
Diagnostic
Diagnosticul tulburării isterice de personalitate este realizat de un psihoterapeut sau de un psihiatru. Pentru ca un diagnostic de psihopatie isterică să fie pus, o persoană trebuie să prezinte trei simptome comune tuturor psihopatiilor și trei simptome specifice tulburării isterice. Printre semnele care aparțin primului grup se numără:
- Adaptarea redusă la viața în societate;
- prezența unor relații dizarmonioase;
- comportament anormal pe parcursul mai multor ani;
- prezența constantă a tensiunii;
- o scădere prelungită a productivității în sfera socială și profesională.
Este tulburarea isterică de personalitate care se caracterizează prin următoarele trăsături de caracter:
- comportament teatral și demonstrativ;
- emoții simulate și nefirești;
- un nivel ridicat de sugestibilitate;
- ținute revelatoare și excesiv de extravagante;
- o dorință neobosită de a fi în centrul atenției;
- comportament inadecvat;
- tendința de a dramatiza;
- o nevoie constantă de admirație și laudă din partea celorlalți;
- egocentrism;
- o tendință de a-i manipula pe ceilalți.
Prezența simptomelor este relevată prin discuții cu pacientul și cu mediul său apropiat. Pe lângă culegerea anamnezei, medicul este angajat și în efectuarea unor tehnici standardizate și proiective pentru a clarifica diagnosticul.
Tratament
Tratamentul tulburării isterice de personalitate se desfășoară în ambulatoriu sau în regim de internare, în funcție de gravitatea simptomelor manifestate. Pacientului i se prescrie psihoterapie, cele mai frecvent utilizate tipuri sunt hipnoterapia, psihoterapia cognitivă și cea familială. Persoana este învățată să își regleze propriul comportament cu ajutorul autoinstruirii și antrenamentului. În plus, în tratament se folosește terapia medicamentoasă, care include, în funcție de situație, antidepresive, neuroleptice și stimulente.
Prevenire
Prevenirea tulburării de personalitate isterică are sens la vârsta școlară mică și în adolescență. Ea este tratată de un psiholog pentru copii, care poate ajuta:
- Ajustați stilul de educație în familie pentru o dezvoltare mai armonioasă a copilului;
- Oferiți sprijin în adaptarea la școală, astfel încât copilul să nu urmărească doar laudele, ci să încerce să învețe pentru propria satisfacție;
- oferiți asistență în alegerea unei profesii, ținând cont de caracteristicile adolescentului.
Părinții, la rândul lor, pentru a preveni dezvoltarea tulburării isterice la copilul lor pot:
- să-i explice copilului importanța sa în a nu depinde de părerea altor persoane;
- să-l susțină, dar să nu «exagereze» în admirația și laudele lor;
- să consulte la timp un specialist, dacă există suspiciunea apariției psihopatiei isterice la un adolescent.
Concluzie
Tulburarea isterică de personalitate se referă la o boală psihică. Aceasta nu duce întotdeauna la încălcări ale adaptării, dar adesea are un impact semnificativ asupra stării persoanei înseși și a atitudinii celorlalți față de ea. Psihopatia isterică nu este complet vindecată, dar este compensată cu succes cu ajutorul psihoterapiei și al medicamentelor.