Fenomenul de transfer a fost descris pentru prima dată de celebrul psiholog Sigmund Freud. Baza descoperirii a fost un caz amuzant din practica unuia dintre prietenii săi care lucra ca psihoterapeut. După o ședință, un client s-a repezit în brațele lui. Nu i s-ar părea nimic ciudat. Cel mai probabil, ea îl găsea un bărbat foarte atrăgător. Dar Freud a interpretat cazul în felul său, numindu-l un transfer. Ce a vrut să spună prin asta? Ce este acest fenomen și cum se manifestă el în viața noastră?
Cuprins
Ce este transferul în psihologie
Transferul în psihologie este un fenomen prin care un individ își transferă sentimentele și emoțiile de la un obiect care este important pentru el la un obiect accesibil care îi este apropiat. În general, proiecția este, de asemenea, supusă unor impulsuri, fantezii, atitudini și mecanisme de apărare. Cel mai adesea, efectul de transfer afectează atât persoanele din trecut, cât și pe cele care se află în prezentul nostru.
Modelul pentru transfer este, de obicei, o persoană care a fost importantă pentru copil în copilărie. Ca adult, el sau ea nu numai că va căuta persoane similare, dar va atribui calități care nu îi sunt inerente celor care sunt complet diferite. Mai mult, el va interacționa cu aceștia pe baza propriilor iluzii.
Este interesant faptul că subconștientul nu împarte informațiile pe care le primește în trecut, prezent și viitor. Șabloanele sunt fixate în el. Situațiile noi, noile modele de comportament trebuie să fie analizate, iar acest lucru este legat de o mare cheltuială de energie vitală. Subconștientul urmează calea de cea mai mică rezistență. Ea sugerează folosirea șabloanelor salvate și transferul vechiului model de comportament și de relații către o persoană nouă.
Exemple
S-a spus mai sus că modelul de transfer devine cel mai adesea o persoană importantă din copilărie, de exemplu, tatăl sau mama. Astfel, dacă o fată a trăit cu un tată alcoolic, ea va căuta un soț cu aceeași dependență. Iar dacă un băiat a avut o mamă supraprotectoare, el va încerca să găsească același partener de viață.
Imaginați-vă o altă situație: un om a schimbat deja mai multe locuri de muncă. Și de fiecare dată apare aceeași problemă — un manager tiranic. Inutil să mai spunem că acesta este o copie a tatălui tiranic de care omul a suferit în copilărie. Acesta este transferul.
Există și alte exemple. Să spunem că o femeie a avut mai multe relații nereușite. Acum ea este sigură că «toți bărbații sunt niște nesimțiți». Atunci are loc transferul acestei convingeri de la un partener la altul. Și se întâmplă tot timpul. Chiar și la un bărbat bun, ea caută o capcană. De ce? Pentru că este mai ușor să folosești vechiul tipar decât să lucrezi la o nouă relație de la început.
Relația dintre transfer și proiecție
Proiecția este considerată un concept mai larg. În psihologie, este un mecanism de transfer al lumii interioare a unui individ către mediul extern. În termeni simpli, proiecția este ceea ce vezi în jurul tău. Ea este «vinovată» pentru faptul că două persoane privesc aceeași situație, obiect, fenomen în moduri diferite. Vedeți lumea așa cum vă apare ea în subconștientul vostru. Același lucru se poate spune și despre alți oameni.
Alte manifestări ale proiecției sunt încercările de a vă pune în locul altor persoane, de a vă imagina cum v-ați comporta în locul lor, de a le ghici gândurile și sentimentele. Pur și simplu, se numește judecarea ta.
Transferul este aceeași proiecție, dar nu cu întreaga lume exterioară, ci între două persoane.
Varietăți de transfer
Psihologia distinge două tipuri principale de transfer: pozitiv și negativ. În primul caz, o persoană proiectează asupra altei persoane sentimentul de iubire și manifestările sale. Se întâmplă, de exemplu, atunci când un pacient transferă tandrețe, încredere, interes, simpatie și chiar iubire către un psiholog. Motivul acestui fenomen este transferul experiențelor de dragoste din trecut în viața reală. Cândva, cu mult timp în urmă, acestea au fost reprimate de alte emoții sau ofense, iar acum, în timpul lucrului cu un specialist, ele izbucnesc.
Idealizarea este o subspecie a transferului pozitiv. În unele situații se dezvoltă până la venerarea obiectului proiecției. Potrivit psihologului, ea apare atunci când pacientul și-a pierdut părinții din cauza morții sau a divorțului acestora.
Și acum despre transferul negativ. Aceasta este proiecția sentimentelor și emoțiilor negative, bazate pe ură, furie, agresivitate. Într-o astfel de stare, o persoană manifestă ostilitate, dezgust, dezgust, aversiune, iritare.
Transferul negativ este mult mai greu de detectat decât transferul pozitiv. Problema este că, adesea, psihologul joacă inconștient rolul pacientului în încercarea de a se proteja de conștientizarea faptului că proiectează experiențe negative din trecut asupra realității. Ca urmare, el sau ea nu reușește să analizeze corect situația.
Cum se lucrează prin transfer în psihologie
Totul depinde de situație. Dacă obiectul transferului acceptă condițiile de joc, chiar dacă în mod inconștient, nu vor exista probleme, se va stabili armonia între parteneri. Dar, în cele mai multe cazuri, cel asupra căruia o persoană proiectează sentimente și emoții nu se ridică la nivelul așteptărilor. De aici încep dificultățile.
Un psiholog sau un psihoterapeut va lucra prin transfer. Este necesar ca o persoană să fie capabilă să își înțeleagă trecutul, să renunțe la el și să învețe să trăiască în realitate.
În procesul de lucru cu transferul, specialistul sugerează transferul sentimentelor către sine sau către consilier, iar apoi le analizează, ajutând astfel să se vadă esența problemei. Persoana trebuie să își amintească cele mai mici detalii ale situației traumatice, să o retrăiască din nou și să tragă concluzii.
Lucrul prin transfer ajută să se scape de dorința de a acționa conform unor tipare din nou și din nou. Psihologul analizează fiecare sferă a vieții, fiecare eveniment care este, într-un fel sau altul, legat de traumă.
Lucrările se desfășoară în mai multe etape:
- Repetarea imaginilor, sentimentelor și emoțiilor pe care o persoană le transferă unui obiect din apropiere. Analiza modelelor.
- Separarea emoțiilor trecătoare, a experiențelor și a amintirilor din trecut.
- Analize în profunzime, studiind acele momente din trecut care au avut cel mai puternic impact asupra persoanei.
- Reconstituirea diferitelor evenimente din trecut cu plasarea persoanelor importante pentru persoană.
- Schimbarea reacțiilor emoționale, precum și a comportamentului în acele situații care anterior păreau periculoase.
Lucrul prin transfer ajută nu numai la refacerea detaliilor traumatizante din trecut, ci și la dezvoltarea persoanei ca persoană. Acest proces constă, de asemenea, în mai multe etape:
- Atingerea unei stări de conștientizare, lucrul prin modelele și stereotipurile care împiedică dezvoltarea sa.
- Utilizarea conștientizării pentru a găsi și realiza noi abilități.
- Crearea unui nou sine, explorarea de sine în lumina abilităților descoperite.
- Tristețea încă a sinelui, depășirea emoțiilor negative și luarea la revedere de la vechile atașamente.
Se pare că lucrul prin nu este doar o luptă cu temerile din trecut, ci și o oportunitate de a te privi din exterior, de a începe procesul de autodezvoltare.
Concluzie
Reportul nu este întotdeauna un lucru rău. Dar, în majoritatea cazurilor, are consecințe negative. Mai ales dacă obiectul proiecției nu este de acord să joace rolul inventat de persoana respectivă. Situația poate fi corectată prin colaborarea cu un psiholog și prin prelucrarea situațiilor traumatice din trecut.