Tipuri de teste pentru depresie la adolescenți

Schimbările hormonale, prima experiență socială nu întotdeauna pozitivă, reacțiile acute la evenimentele din jurul lor combinate cu credulitatea — toate acestea pot duce la dezvoltarea tulburărilor depresive la adolescenți.

Pentru a determina nivelul de tulburare la un adolescent, este posibil să se utilizeze teste speciale. ce anume metode există ne spuneți în articol.

Cum să înțelegem că ceva nu este în regulă cu copilul?

«Patologie normală». Această definiție neserioasă, dar foarte încăpătoare, a fost atribuită adolescenței cu un motiv. Schimbări de dispoziție, schimbarea completă a priorităților și a valorilor de viață — atât părinții, cât și copiii în această perioadă trebuie să suporte multe. Una dintre cele mai grave tulburări din această perioadă este depresia adolescenței.

Propensiune

Depresia este o tulburare la care marea majoritate a adolescenților sunt predispuși într-un fel sau altul. Dar există factori care cresc riscul de a o dezvolta. Aceștia includ :

1. Disfuncții explicite sau implicite în familie. Dacă disfuncția explicită — certuri frecvente, prezența în familie a unor rude grav bolnave, condamnate, dependente sau codependente, nivel scăzut de susținere a vieții — este destul de evidentă, în cazul disfuncției ascunse totul este puțin mai complicat. În această categorie pot intra familiile în care nu există un contact emoțional strâns cu copiii; părinții sunt excesiv de ocupați la serviciu; nu există nicio legătură cu lumea din jur.
2. Relații dificile cu colegii, dificultăți în comunicarea cu aceștia.
3. Prezența unei boli cronice somatice sau psihologice la un adolescent.
4. Probleme la locul de studiu (la școală, colegiu, institut).
5. Necesitatea de a schimba frecvent locul de reședință.
6. Stima de sine scăzută, lipsa de încredere în sine.

De asemenea, riscul de a dezvolta depresie la adolescenți este mult mai mare dacă cineva din familie a suferit deja de această tulburare.

Semne de avertizare timpurie

Depresia timpurie poate fi recunoscută prin observarea comportamentului adolescentului. Următoarele schimbări ar trebui să alerteze părintele:

1. O pierdere bruscă a interesului față de ceea ce nu cu mult timp în urmă îi plăcea adolescentului și îi dădea emoții pozitive. Poate fi vorba de un hobby, o distracție preferată;
2. Închiderea. Nu cu mult timp în urmă, adolescentul excentric și sociabil începe să evite chiar și cei mai apropiați prieteni, devine puțin verbal, evită întrebările despre viața școlară.
3. Încălcarea tiparelor de somn, care se manifestă prin faptul că adolescentul începe să sufere de insomnie sau, dimpotrivă, să doarmă mai mult decât de obicei.
4. Schimbări bruște și aparent gratuite ale dispoziției.
5. Modificări ale obiceiurilor alimentare (apetit anormal sau, dimpotrivă, refuzul complet al multor alimente).

Deja în acest stadiu este necesar să se analizeze mai atent adolescentul și, dacă este necesar, într-o formă blândă și discretă, să i se sugereze să consulte un neurolog sau cel puțin un psihoterapeut.

Simptomele pe măsură ce se dezvoltă

Trebuie remarcat faptul că depresia la adulți și la adolescenți decurge oarecum diferit.

Dacă la cei dintâi se observă o scădere a forței și tristețe, primul «semnal de alarmă» pentru băieți și fete devine un protest, un comportament rebel, care este însoțit de iritabilitate și furie.

1. În primele etape, adolescentul devine încruntat și posomorât, iritat de solicitări minore, precum și de orice neajunsuri găsite în el însuși. Atenția slăbește, apare absenteismul.
2. Apoi încearcă să se delimiteze cât mai mult posibil de lumea din jurul său; reduce la minimum comunicarea chiar și cu cei mai apropiați prieteni. Activitățile preferate trec în plan secundar, ceea ce se întâmplă în jur încetează să mai stârnească interes.
3. Cele mai grave stadii neglijate ale depresiei se caracterizează printr-o pierdere totală a forței. Adolescentul încetează practic să mai reacționeze la lumea din jurul său, manifestările emoțiilor se reduc la nimic. El nu merge în contact nici măcar cu cei mai apropiați oameni, nu mai frecventează instituțiile de învățământ și nici nu mai iese din limitele camerei sale. Iar în cele mai neglijate cazuri își petrece cea mai mare parte a timpului în pat și nu are suficientă energie nici măcar pentru procedurile de îngrijire sau igienă de bază. Se pot observa gânduri sinucigașe.

Cu cât mai repede părinții acordă atenție problemelor adolescentului și iau măsuri pentru a le elimina, cu atât mai bun va fi prognosticul de recuperare. Și cu atât mai puțin consumator de timp va fi tratamentul.

Mulți părinți cred că dacă copiii vorbesc despre sinucidere este doar o încercare de a-i șantaja, de a atrage atenția rudelor sau de a se autocompătimi. Și există un oarecare adevăr în acest lucru: ideea de moarte în adolescență nu este încă pe deplin formată, așa că majoritatea tentativelor de sinucidere sunt de natură teatrală.

Minorii aleg metode care au garanția că nu le vor face rău și aleg momentul astfel încât să fie siguri că vor fi «prinși». Dar nu trebuie să uităm că până și o tentativă de suicid demonstrativă se poate transforma într-o tragedie. De aceea, după ce ați auzit de la un adolescent care vorbește despre sinucidere, în niciun caz nu trebuie să pierdeți timpul — trebuie să contactați imediat un psiholog!

Forma ascunsă a adolescenței

Simptomele depresiei ascunse se manifestă slab și aproape neobservat, ceea ce o face dificil de diagnosticat.

Cu toate acestea, există o serie de semne care ar trebui să îi facă pe părinți să fie atenți:

• Plângeri neîntemeiate de durere, inclusiv de bunăstare fizică;
• oboseală cronică;
• pierderea de energie, dispoziție scăzută;
• retragere, dorință constantă de singurătate.

Pentru a ascunde depresia poate duce, de asemenea, la o perioadă de stres emoțional puternic — de exemplu, o serie de evenimente strălucitoare, chiar colorate pozitiv.

Sisteme de testare psihologică

Metodele de testare care conțin întrebări tematice sunt utilizate pentru a diagnostica riscul de a dezvolta sau de a avea depresie la adolescenți. Acestea includ următoarele.

Scala de depresie Beck

Chestionarul conține 21 de întrebări, fiecare cu 4 răspunsuri posibile. Trebuie luate în considerare simptomele care au fost raportate în ultimele 2 săptămâni. Scorurile sunt rezumate și se trage o concluzie cu privire la o posibilă tulburare depresivă:

• 0-9 niciun semn de depresie;
• 10-15 adolescentul se află într-o stare subdepresivă;
• 16-19 stadiu moderat;
• 20-25 depresie moderată; este necesară o intervenție psihoterapeutică;
• peste 25 — depresie severă, care necesită intervenția unui psiholog clinician și a unui psihiatru.

Un articol detaliat despre metodă este aici, iar testul în sine poate fi făcut la acest link.

Video despre test:

Mini-Mult

Testul conține mai multe scale clinice, dintre care una este dedicată diagnosticării riscului de tulburări depresive la adolescenți. Trebuie să răspundeți rapid la întrebări, fără să vă gândiți la răspunsuri, dar în același timp cu sinceritate și onestitate.

Rezultatele sunt afișate vizual sub forma unui profil grafic. Depășirea valorilor acceptabile pentru anumiți indicatori poate indica prezența unei accentuări sau a unei predispoziții la anumite tulburări. Pentru a obține rezultate mai fiabile, sunt introduse suplimentar scale de validitate, minciună și corecție.

Diagnosticul lui Zhmurov al stărilor depresive

Pentru a trece testul trebuie să răspundeți la 44 de întrebări.

Răspunsurile pentru a oferi o oportunitate de a evalua starea actuală a adolescentului pe următoarele semne :

• Apatia. Indiferență, indiferență, lipsa oricărei reacții emoționale la evenimente, indiferență.
• Hipotimie — stare caracterizată prin dispoziție scăzută, depresie. Emoțiile pozitive sunt rare, astenice (adică slabe) și de scurtă durată.
• Disforia se caracterizează prin iritabilitate crescută, morocănosie și conflicte.
• Confuzie — nesiguranță, atenție dispersată, incapacitatea de a concentra atenția chiar și pentru scurt timp asupra unui obiect sau fenomen.
• Anxietate — așteptare puternică, dar adesea nerezonabilă, a oricărui pericol, amenințare sau pur și simplu a unor circumstanțe nefavorabile.
• Frica asociată cu anumite persoane, obiecte, situații, fenomene.

Testul este eficient dacă simptomele durează cel puțin două săptămâni.

Ce metodă profesională este considerată cea mai precisă?

Scala de depresie Beck oferă cele mai precise rezultate de diagnosticare. Acest test oferă o versiune specială pentru adolescenți, care vă permite să evaluați probabilitatea de a dezvolta tulburări de tipul corespunzător, ținând cont de toate caracteristicile specifice vârstei.

Merită să reamintim că rezultatele în sine, chiar și tehnicile psihologice profesionale nu reprezintă o bază pentru stabilirea unui diagnostic. Și pot indica doar riscul de a dezvolta tulburări. Trimiterea la un specialist este obligatorie!

Modalități online de identificare a tulburării

Reticența de a contacta specialiști duce adesea la faptul că mulți oameni încearcă să diagnosticheze un adolescent pe cont propriu, folosind datele obținute din rezultatele testelor online.

Nu trebuie uitat că această abordare are multe dezavantaje :

1. Nu orice test online este o tehnică de diagnosticare profesională și nu are suficientă fiabilitate și validitate pentru a indica în mod fiabil prezența sau absența depresiei.
2. Cele mai multe tehnici de testare conțin întrebări prea evidente, adresate direct, care permit celui care face testul să își formeze cu ușurință o imagine dorită, exagerând sau minimalizând situația.
3. Testele nu sunt utilizate ca metodă de diagnosticare de bază. Ele servesc doar pentru a confirma sau a pune la îndoială rezultatele altor tehnici.
4. Interpretarea cuprinzătoare a datelor testelor necesită cunoștințe, competențe și abilități psihologice, precum și psihiatrice profesionale.

Mulți părinți fac încercări de a diagnostica în mod independent un adolescent, făcând referire la faptul că au educația corespunzătoare. Acest lucru nu ar trebui să se facă.

Chiar și psihologii, psihoterapeuții și psihiatrii competenți nu pot evalua complet și cât se poate de obiectiv starea unei persoane dragi prin observare, conversații special organizate. Iar copiii pot percepe o persoană apropiată fie ca pe un părinte, fie ca pe un psiholog. De aceea, pentru astfel de scopuri este necesar să se apeleze la un specialist care nu este familiarizat cu adolescentul.

Părintele poate și trebuie să observe cu atenție, să noteze anxietățile, să le povestească specialiștilor. Dar stabilirea unui diagnostic este o sarcină care poate fi încredințată doar unui psiholog clinician sau psihiatru.

Concluzie

Depresia la adolescenți este o tulburare periculoasă, a cărei evoluție poate fi exacerbată de caracteristicile caracteristice acestei vârste, cum ar fi vulnerabilitatea crescută, impresionabilitatea, maximalismul etc.

Părinții ar trebui să fie alarmați de schimbările frecvente de dispoziție, apatia, îngustarea intereselor, lipsa dorinței de a comunica cu ceilalți, depresia și nesiguranța. În formele neglijate, poate duce la consecințe grave, până la tentative de suicid. Afecțiunea necesită un diagnostic detaliat și intervenția unui specialist calificat.

Un articol util? Evaluați

5 / 5. Număr de evaluări: 1