Terapia prin muzică — o metodă de corecție psihologică, exerciții

Terapia prin muzică este o direcție a terapiei prin artă, disponibilă pentru aproape orice persoană. Mulți dintre noi aplică inconștient această tehnologie în viața de zi cu zi: ascultăm muzică în timp ce conducem, fredonăm melodiile preferate acasă, pornim înregistrări audio pentru a ne ridica starea de spirit.

Terapia prin muzică, ca metodă de corecție psihologică, este folosită în întreaga lume. În acest articol voi vorbi despre cum decurg ședințele de terapie prin muzică, ce probleme psihologice pot fi rezolvate prin intermediul muzicii.

Definirea conceptului

Ce este terapia prin muzică? Din punctul de vedere al psihologiei practice, terapia prin muzică este o ședință de recuperare special organizată în care instrumentele muzicale, înregistrările audio și cântatul sunt folosite ca metodă principală de terapie. Corpul nostru se adaptează la mediul înconjurător, reacționând la sunete cu tensiune sau relaxare. Modificările din corp duc la schimbări în starea emoțională.

Psihoterapeuții cu ajutorul muzicoterapiei rezolvă problemele de reabilitare a pacienților după tratament, depresie, nevroză, psihoză, insomnie.

Muzica în medicină este folosită ca metodă auxiliară în tratamentul tahicardiei, hipertensiunii, tuberculozei și bolilor somatice. Această tehnică vă permite să reduceți doza de medicamente, are un efect anestezic.

Tehnicile de terapie prin muzică sunt un excelent mijloc de restabilire a echilibrului mental, de activare a potențialului creativ.

Istoria originii

Terapia cu sunete a apărut în vremurile antichității. Astfel, Avicenna, Aristotel, Platon și Pitagora cunoșteau proprietățile curative ale diferitelor melodii de flaut și liră.

În Grecia antică, cântecul coral era considerat un remediu eficient pentru insomnie, iar sunetele clarinetului și ale harpei ajutau la vindecarea infertilității.

În secolul al XII-lea, M. Heratsi a folosit muzica în tratamentul bolnavilor mintal. El susținea că ritmurile muzicale le ușurau suferința.

Ca mijloc de corecție mentală, terapia prin muzică a început să fie folosită în secolul al XIX-lea în Franța. Psihiatrul Esquirol este considerat fondatorul acestei metode de tratament.

În ezoterism, cântatul în gât este considerat o metodă de curățare a minții. Vocalizările ajută la optimizarea activității tuturor organelor și sistemelor corpului.

La începutul secolului al XX-lea, I.M. Sechenov și V.M. Bekhterev au reușit să demonstreze experimental efectul pozitiv al muzicii asupra circulației sângelui, respirației și sistemului nervos. Descoperirea oamenilor de știință a dus la faptul că din 1918, ca un curs experimental la Universitatea Columbia, studenții de la psihologie au început să țină cursuri de terapie prin muzică. Această disciplină a devenit primul curs științific de terapie prin artă.

Mai târziu, la inițiativa lui V.I. Petrushin, la Moscova au fost organizate cursuri de psihoterapie muzical-rațională. În programul său inovator de cursuri, profesorul a combinat meditația, dansul și muzica.

Primul centru de terapie prin muzică a fost deschis în Anglia în 1975. Începând cu secolul XXI, în diferite țări au fost deschise centre similare și asociații de muzicoterapeuți. Astfel, cele mai mari asociații ale direcției de terapie prin muzică a artei sunt acum:

• forumul de terapie prin muzică din Elveția;
• o societate de terapie prin muzică în Austria;
• o comunitate activă de muzicoterapeuți în Germania.

În 2010, această direcție a terapiei prin artă a fost recunoscută ca o metodă eficientă de psihoterapie restaurativă și pedagogică.

Scopuri și obiective

Scopul terapiei prin muzică este de a normaliza starea emoțională a unei persoane. În conformitate cu acest scop, sunt definite următoarele sarcini ale muzicoterapiei:

• să creeze condiții pentru eliberarea emoțională;
• să îmbunătățească abilitățile de autoreglare ale clientului;
• de a dezvolta rezistența la stres;
• să prevină depresia;
• să contribuie la îmbunătățirea sănătății mentale și fizice;
• să creeze condiții pentru creșterea personală a clientului.

Cum funcționează terapia prin muzică

Clasele de terapie prin muzică au un efect complex asupra unei persoane. Din punct de vedere fiziologic, un curs de cursuri funcționează după cum urmează:

• stimulează producția de serotonină în organism, echilibrând fondul hormonal;
• normalizează ritmul cardiac, reducând tensiunea arterială;
• normalizează circulația sângelui și respirația;
• dezvoltă rezistența;
• combinarea muzicoterapiei cu alte direcții de terapie prin artă normalizează activitatea organelor vitale ale unei persoane.

Clasele de corecție cu utilizarea metodelor muzicale au un efect pozitiv asupra structurilor psihice ale personalității:

• elimină experiențele depresive, reduc severitatea atacurilor de panică;
• elimină abaterile de comportament;
• reduc excitabilitatea sistemului nervos.

Impactul pozitiv general al formelor muzicale de art-terapie se manifestă prin:

• stabilitatea fondului emoțional al unei persoane;
• absența gândurilor și acțiunilor compulsive;
• normalizarea rutinei zilnice;
• îmbunătățirea memoriei și a atenției voluntare;
• eficiență ridicată;
• socializare reușită.

Tipuri de terapie prin muzică

Următoarele tipuri de terapie prin muzică sunt larg răspândite:

• Muzicoterapia experimentală. Acest tip de terapie prin muzică este utilizat în diverse studiouri. Scopul său principal este de a crea condiții pentru autoexprimarea și autorealizarea oamenilor. Acest tip de terapie muzicală este ideal pentru copiii preșcolari: aceștia nu se tem să improvizeze și să încerce ceva nou. În plus, ei sunt dominați de gândirea vizuală și figurativă, așa că le este mai ușor să își exprime experiențele emoționale prin acțiuni și sunete.
• Terapia clinică prin muzică. Acest tip este folosit pentru a corecta psihicul pacienților în clinici specializate. Terapia prin muzică de tip clinic este folosită ca metodă auxiliară în tratamentul medicamentos al tulburărilor psihice.
• Terapia muzicală integrativă este o metodă complexă de corecție psihologică, care este utilizată în combinație cu tehnici psihoterapeutice de grup și individuale. Cel mai adesea, acest tip de terapie prin muzică este utilizat în lucrul cu adulții pentru a rezolva problemele personale ale clientului.
• Muzicoterapia tematică ca metodă de pedagogie muzicală a devenit populară în secolul XXI. Acest tip de terapie prin artă este utilizat atunci când se lucrează cu persoane care înțeleg arta. De exemplu, studenții de la facultate de muzică încearcă să compună o piesă în același gen cu un compozitor celebru a cărui biografie și operă au studiat-o timp de o săptămână.
• Terapia prin muzică de fundal. Atunci când organizează antrenamente psihologice pentru corectarea temerilor și a anxietății, psihologii selectează înregistrări audio care contribuie la îndepărtarea cleștilor musculare, egalizează ritmul cardiac.

Principalele curente de terapie prin muzică în tratament și corecție psihoterapeutul alege în funcție de preferințele clientului.

Forme

Concentrându-se pe caracteristicile individuale ale clientului, psihologul alege una sau alta formă de terapie prin muzică:

• Forma activă presupune ca clientul să cânte la instrumente muzicale. Terapia muzicală activă include totul, cu excepția interpretării de către o persoană a unor piese muzicale memorate prin note. Improvizația muzicală permite ca emoțiile negative să fie transformate în experiențe pozitive. Terapia muzicală activă se poate exprima sub forma improvizației de a cânta la tobe, tobe, maracas, tamburine, linguri, clopoței, clicheți.
• Forma receptivă presupune ascultarea unor înregistrări audio special selectate. Această formă de muncă art-terapică este combinată cu întrebările psihologului care îl fac pe client să se întoarcă spre lumea sa interioară: «Ce simțiți?», «Ce se întâmplă cu respirația dumneavoastră?», «Ce senzații corporale evocă această muzică?».

Forma receptivă a muzicoterapiei se împarte în următoarele varietăți:

1. Forma de calmare — ajută la restabilirea echilibrului între excitație și inhibiție în sistemul nervos. În acest scop, se folosesc compoziții de relaxare, înregistrări audio ale sunetelor pădurii și ale mării.
2. Forma de activare — stimulează activitatea și inițiativa clientului. Implică utilizarea de compoziții de marș, muzică rock.

În funcție de numărul de participanți, terapia prin muzică poate fi organizată sub formă de grup sau individuală.

Aplicarea terapiei prin muzică

Muzicoterapia este o tehnologie care astăzi este utilizată nu numai în psihologie, ci și în sport. Clasele de terapie prin muzică se organizează în centre psihologice, spitale, grădinițe, școli.

Diferite grupe de vârstă, această metodologie vă permite să rezolvați cu succes o varietate de probleme.

Pentru copii

Organizarea orelor de terapie prin muzică într-o instituție de învățământ promovează creșterea personală și socializarea cu succes a copiilor, ajută la ameliorarea tensiunii nervoase. Această tehnologie este o prevenire eficientă a comportamentului deviant.

Utilizarea muzicoterapiei în activitatea cu copiii necesită respectarea următoarelor reguli:

1. Combinația muzicii cu mișcările ritmice vă permite să rezolvați mai repede sarcinile stabilite de psihocorecție. Ritmica muzicală se utilizează în lucrul cu copiii începând cu vârsta preșcolară mijlocie. Metodologia facilitează socializarea pentru copiii cu ZPD.
2. Programul cursurilor de terapie prin muzică pentru copii trebuie să includă diferite genuri de lucrări muzicale. Folosirea aceluiași tip de melodii duce la pierderea interesului copilului pentru lecții.
3. Atunci când se organizează munca psihoterapeutică muzicală cu copiii, ar trebui să se acorde prioritate pieselor scurte, fragmente de lucrări clasice, înregistrări audio cu sunete din natură.
4. Pentru a obține un efect pozitiv al muzicoterapiei, muzica ar trebui să fie ascultată nu numai în cabinetul psihologului. Părinții pot influența în mod independent formarea sferei emoționale a copilului prin redarea de muzică clasică în timpul zilei, când acesta este ocupat să construiască, să deseneze sau să modeleze. Muzica clasică contribuie la dezvoltarea intelectuală a copiilor, a disciplinelor. Înainte de a merge la culcare puteți cânta cântece de leagăn copilului — astfel de cântece nu numai că au un efect calmant asupra sistemului nervos al copilului, dar și întăresc legătura emoțională a acestuia cu mama sa.
5. Experiența în utilizarea muzicoterapiei receptive de către diferite popoare indică faptul că cei mai receptivi la acest tip de psiho-corectură sunt copiii de 5-7 ani. În lucrul cu copiii de 8-15 ani, art-terapeuții dau preferință formelor active de corecție muzicală.
6. Cu copiii de vârstă gimnazială și liceală este utilă discutarea lucrărilor muzicale. Acest lucru dezvoltă sfera emoțională a adolescenților, îi ajută să învețe să înțeleagă experiențele proprii și ale celorlalți.

Terapia muzicală sporește eficiența sprijinului psihologic și pedagogic pentru copiii autiști. Astfel de cursuri îi ajută pe copiii cu acest diagnostic să creadă în ei înșiși, să învețe să construiască un dialog cu lumea din jurul lor.

Pentru adulți

În caz de depresie prelungită, atacuri de panică, apatie, anxietate personală ridicată, una dintre recomandările psihoterapeuților pentru adulți este terapia prin muzică. Această tehnologie ajută la consolidarea efectului unei cure de neuroleptice și antidepresive.

În plus, în timpul consultației, psihologul face o listă de lucrări muzicale pentru client, care contribuie la relaxare după o zi grea de muncă.

Sesiunile de terapie prin muzică promovează creativitatea, metodele active de lucru creează premisele pentru autoexprimare.

Pentru persoanele în vârstă

O adevărată descoperire pentru art-terapeuți a fost faptul că, cu ajutorul metodelor muzicale de psiho-corectură, este posibilă modificarea tensiunii arteriale a persoanelor în vârstă. Înregistrările audio pentru pensionari sunt analogii ale sedativelor.

Multe centre de zi pentru vârstnici au dezvoltat programe de cursuri de terapie prin muzică pentru persoanele în vârstă. Cursurile unor astfel de clase contribuie la reabilitarea bunicilor după un atac de cord. Pentru această categorie de persoane, psihologii selectează melodii retro care îi duc pe bătrâni înapoi la tinerețea lor de mult apusă. Amintirile din tinerețe, prima dragoste le umplu inimile de tandrețe. Antrenamentul sistematic împiedică funcțiile intelectuale ale pensionarilor să se stingă.

Persoanelor care au suferit un accident vascular cerebral li se prescrie terapia prin intonație și muzică, care promovează regenerarea țesutului cerebral.

Terapia prin muzică pentru persoanele în vârstă este un mijloc accesibil de îmbunătățire a stării lor psihofiziologice, de prevenire a unei crize de dezvoltare personală, de regăsire a armoniei cu ei înșiși și cu lumea. Astfel de cursuri permit pensionarilor să se simtă ca membri cu drepturi depline ai societății, facilitează adaptarea la noile condiții sociale.

Metode, tehnici și exerciții

Tehnicile și exercițiile de terapie prin artă muzicală se bazează pe yoga, exerciții de respirație, psihanaliză, terapie Gestalt, corecție prin dans-modificare, improvizație muzicală. Exercițiile sunt utilizate sub forma unor sesiuni de antrenament de grup sau de antrenament autogen individual.

Iată câteva exemple de exerciții de terapie prin muzică:

1. Exercițiul «Ocean». Scopul exercițiului este de a reduce nivelul de anxietate al copiilor preșcolari. Psihologul pornește o înregistrare audio cu sunetul valurilor, stropi de apă, iar copiii se mișcă în funcție de aceste sunete. Balansarea dintr-o parte în alta calmează sistemul nervos, îi ajută pe copii să învețe să simtă limitele corpului lor și să dobândească un sentiment de confort. Facilitatorul observă tehnica copiilor și le reamintește că mișcările trebuie să fie fluide. În cazul în care copiii întâmpină dificultăți în a găsi singuri mișcările corecte, psihologul le demonstrează și le cere copiilor să repete după el.
2. Exercițiul «Desenarea sunetelor». Scopul exercițiului este de a-i învăța pe adolescenți să diferențieze emoțiile. Exercițiul necesită fragmente din diferite înregistrări audio. Psihologul pornește o compoziție sau alta către copii. În timp ce muzica este difuzată, copiii își ascultă emoțiile. După ce fragmentul se termină, psihologul îi invită pe participanți să deseneze sentimentele pe care le-a evocat înregistrarea audio dată. Când desenele sunt gata, se organizează o discuție de grup despre capodoperele rezultate.

Indicații și contraindicații

Indicațiile pentru terapia prin artă muzicală sunt:

• sindromul durerii pronunțate în diverse boli;
• tulburări funcționale ale sistemului nervos sub formă de insomnie, neurastenie, nevroză;
• tulburări funcționale ale sistemului cardiovascular;
• tulburări digestive;
• oboseală mentală sau fizică, muncă peste program, dezechilibru între muncă și odihnă;
• tulburări de spectru autist;
• psihopatie, schizofrenie;
• boala Alzheimer;
• tentative de suicid; forme severe de depresie;
• tulburări ale sistemului respirator;
• deviații sexuale, frigiditate, impotență, activitatea patologică a sistemului excretor;
• întârzieri în dezvoltarea mentală și a vorbirii;
• fobii, anxietate crescută;
• bâlbâială;
• dificultăți de adaptare socială.

Dacă există indicații pentru terapia prin muzică, atunci vârsta clientului nu poate fi un obstacol pentru a urma cursul prescris de cursuri. De asemenea, nu este necesar să existe abateri grave în dezvoltarea fizică și mentală: exercițiile de terapie prin muzică vor fi utile persoanelor absolut sănătoase, deoarece îmbunătățesc atenția și memoria, au un efect pozitiv asupra gândirii.

Contraindicațiile pentru terapia prin muzică sunt:

• perioada postoperatorie;
• epilepsie;
• anevrisme;
• hernie;
• reacții umane inadecvate la ceea ce se întâmplă;
• starea gravă a pacientului.

Experiența mea

Timp de trei luni am condus sesiuni de terapie prin artă muzicală cu adolescenți. Principala formă de lucru cu muzica a fost cea receptivă. Acest curs experimental mi-a permis să formulez recomandări pentru colegi cu privire la modul de organizare a unor astfel de cursuri:

1. Este mai bine să folosiți pentru lecții înregistrări digitale stereofonice profesionale. Aceasta este o garanție a unui sunet de înaltă calitate, fără interferențe și zgomote inutile.
2. Nu este necesar să supraîncărcați clasa cu compoziții muzicale. După părerea mea, este mai bine să se organizeze procesul de psiho-corecție astfel încât o sesiune să includă lucrul cu o singură piesă muzicală. Pe lângă forma receptivă a muzicoterapiei, folosesc metode de corecție precum: tehnici de relaxare, desenul emisferic drept, terapia prin dans.
3. Nu trebuie să porniți sunetul audio prea tare: o eliberare bruscă de adrenalină nu este utilă pentru toate persoanele.
4. Compozițiile rapide ar trebui folosite doar ocazional. Ascultarea constantă a melodiilor rapide duce sistemul nervos la excitare, îl epuizează.
5. Concentrați-vă pe melodia sonoră și pe emoțiile pe care vi le provoacă, este mai rapid de gestionat cu ochii închiși. Atunci când «oprim» în mod conștient analizatorul vizual, percepția auditivă este îmbunătățită.

Concluzie

Muzicoterapia este o metodă eficientă de corectare a sferei emoționale a persoanelor din diferite categorii de vârstă. În unele cazuri, muzica, ca mijloc de corecție psihologică, este mai eficientă decât medicamentele.