Terapia prin artă pentru copii este una dintre cele mai comune forme de psihoterapie. Există multe tehnici care ajută la diagnosticarea stării emoționale a copilului, la evaluarea nivelului de dezvoltare mentală a acestuia, precum și la corectarea unor abateri și tulburări. Să analizăm mai detaliat posibilitățile și tipurile de terapie prin artă.
Cuprins
Definirea conceptului
Terapia prin artă este o metodă destul de moale și flexibilă de psihoterapie, care ajută la manifestarea emoțiilor reprimate și la dezvăluirea potențialului creativ al copilului. Corectarea cu art-terapie prezintă rezultate bune, în ciuda simplității sale. Această metodă promovează autoexprimarea și dezvoltarea personalității copiilor. Iar varietatea de tipuri de terapie prin artă permite rezolvarea unei game largi de probleme: de la adaptarea socială la rezolvarea diferitelor fobii.
Avantajul art-terapiei este că copiii percep ședințele ca pe un joc interesant și iau ușor contact în procesul creativ.
Scopurile și obiectivele sesiunilor de art-terapie cu copiii
Se consideră că scopul ședințelor de art-terapie cu copiii preșcolari este diagnosticarea problemelor psihologice ale copilului și corectarea temerilor, complexelor și a altor abateri în echilibrul său psihologic.
Art terapia ajută la rezolvarea următoarelor sarcini:
- ajută la diagnosticarea problemelor și la manifestarea emoțiilor pe care copilul are dificultăți în a le împărtăși cu adulții;
- trezește activitatea, are un efect pozitiv asupra memoriei și capacității de lucru;
- dezvoltă sfera cognitivă și emoțională a dezvoltării personalității, precum și capacitățile sale creative;
- crește stima de sine;
- sincronizează activitatea emisferelor cerebrale;
- are un efect terapeutic: reduce oboseala, anxietatea și alte stări emoționale negative;
- corectează abaterile și tulburările de dezvoltare personală, dezvăluie potențialul copilului.
Beneficiile terapiei prin artă pentru copiii preșcolari
Exprimarea și cunoașterea de sine, care ajută la dezvoltarea art-terapiei, are un efect pozitiv asupra stimei de sine și autoanalizei activității. Preșcolarul nu doar desenează, ci acționează în conformitate cu un plan și învață să atingă obiective. Acestea sunt abilități importante care îi vor fi utile la vârsta adultă.
Impactul pozitiv al art-terapiei asupra preșcolarilor este următorul:
- ajută la crearea unei stări emoționale pozitive;
- ajută la identificarea problemelor și fanteziilor pe care copilul nu le exprimă verbal;
- permite exprimarea sentimentelor, gândurilor și emoțiilor și lucrul cu acestea într-un mod discret;
- dezvoltă imaginația, expresia creativă și abilitățile artistice.
În ce cazuri un copil are nevoie de terapie prin artă
Terapia prin artă este utilă pentru copiii care au dificultăți de adaptare la condițiile schimbate sau care au orice fel de dizabilități de dezvoltare. Indicațiile pentru terapia prin artă includ:
- manifestări de agresivitate, încăpățânare, negativism, etc.;
- anxietate, frici, compulsii obsesive, ticuri nervoase, bâlbâială;
- excitabilitate, schimbări bruște de dispoziție;
- apatie, lentoare;
- dezvoltare mentală și de vorbire întârziată;
- dificultăți de adaptare și de socializare la școală;
- pregătirea și adaptarea la grădiniță;
- schimbarea reședinței;
- timiditate și nesiguranță;
- probleme de comportament și de obediență etc.
Tipuri de terapie prin artă
Există multe tehnici de art-terapie utilizate în lucrul cu copiii. Să le analizăm mai îndeaproape.
Marania
The name of this type of art therapy is derived from the verb «to smear», «to dirty». Most often watercolor and gouache paints are used. This technique differs from the usual drawing by the fact that children do not depict a specific object, adhering to the rules, and create their image as they want.
Drawing curves and straight lines, spots, blots and prints with brushes, hands, sponges and other improvised objects fully immerses the child in the process, he does not think about the result. This helps to see his inner self and current emotional state (by the general tone of the picture, the character of the strokes, the shape of the lines).
It is also possible to determine how a preschooler feels about a certain event or phenomenon. It is enough to offer him to paint the entrance to a cave, a body of water, his own house or city. Negative feelings can immediately be gently translated into an attractive form with the help of appropriate colors.
Shading
This is a type of art therapy that is done with pencils and crayons. Children draw chaotic lines or doodles on the surface of paper, easel, wall, etc. The character of the lines will tell about the emotional state, and the task to regulate the pressure of the pencil will set a certain mood (relax or concentrate).
Umbrirea ritmică sau desenarea spiralelor ajută la scuturarea copilului, la ameliorarea stresului și a anxietății.
Monotip
Acest tip de terapie prin artă le permite copiilor să își arate creativitatea și imaginația. Pe o suprafață alunecoasă (sticlă, folie, plastic etc.) se face un desen cu vopsea și apoi se presează cu o foaie de hârtie. Deoarece vopseaua nu este absorbită, întregul desen este imprimat pe foaie cu margini ușor neclare. Copilul poate alege dacă dorește să adauge o altă amprentă sau să deseneze linii clare și detalii fine.
Acest proces fascinant este relaxant și îl ajută pe copil să își analizeze deschis munca, alegerea culorilor și a temei.
Monotipul include, de asemenea, klaxografia (o imprimare pe a doua jumătate a foii de hârtie) și desenarea cu fire colorate între pagini (nitkografie).
Desenul pe sticlă
Un tip de terapie prin artă care ajută la rezolvarea temerilor copiilor, deoarece sticla este ușor de curățat de desenele proaste. De asemenea, elimină rigiditatea și teama de a face greșeli, deoarece lucrarea poate fi oricând reluată.
De obicei, desenele pe sticlă se fac sub supravegherea atentă a adulților, din motive de siguranță. Iar cel mai bun material pentru o astfel de creativitate este guașa: se așează bine pe suprafața alunecoasă, dă o culoare bogată și nu se usucă mult timp, poate fi întinsă cu mâinile, creând modele fanteziste.
Desenul în acest mod implică complet copilul în proces și îi oferă noi senzații tactile și vizuale. Acest lucru înseamnă că desenul se va dovedi a fi mai sufletist și va ajuta cu ușurință la identificarea problemelor.
Pictura cu degetul
Cel mai bun mod în care copiii se pot deschide este prin pictura cu degetele. Atunci când nu trebuie să vă faceți griji cu privire la corectitudinea și acuratețea lucrării, ci dimpotrivă, puteți simți vopseaua cu degetele și puteți desena așa cum doriți să simțiți.
O astfel de pictură ajută la combaterea temerilor sociale, a stării reprimate în societate și a fricii de greșeli. Iar dacă o astfel de terapie prin artă se desfășoară într-un grup, copilul va uita de timiditate și va învăța să-și exprime gândurile.
Desenul cu nisip și alte materiale libere
Un bun efect terapeutic are terapia prin artă cu utilizarea unor materiale neobișnuite pentru desen. Acesta poate fi nisip, sare, cereale, paste făinoase și chiar frunze uscate.
Un nou mod de a desena ajută la depășirea celor obișnuite, la învățarea de a gândi în afara cutiei și la dezvoltarea imaginației. Particulele de nisip sau de crupe nu numai că dezvoltă motricitatea fină, dar oferă și senzații tactile plăcute, având un efect relaxant. Copilul începe să se simtă mai încrezător și mai liber. Această tehnică de desen este foarte potrivită pentru copiii cu rigiditate, negativism și coordonare motorie subdezvoltată.
Organizarea sesiunilor
Pentru ca o ședință de art-terapie să aibă succes, trebuie îndeplinite mai multe condiții de organizare a acesteia.
- Metodele și tehnicile de art-terapie pentru copiii preșcolari trebuie selectate astfel încât rezultatul să fie unul de succes. Aceștia nu trebuie să întâmpine dificultăți deosebite în procesul de lucru, tehnica trebuie să fie suficient de simplă.
- Procesul și rezultatul lucrului ar trebui să fie atractive. Preșcolarul ar trebui să simtă plăcere în timpul și după activitate, acesta este efectul terapeutic al creativității.
- Tehnicile și materialele de artterapie ar trebui să fie neobișnuite pentru copii. Doar atunci vor fi atât de interesați încât controlul și anxietatea vor fi reduse și libertatea de a se exprima se va realiza pe deplin.
Alegerea materialelor
Alegerea materialelor pentru art-terapie este limitată doar de imaginație, deoarece creativitatea se poate face sub orice formă. Vă puteți limita la hârtie, vopsea, pensule, creioane și creioane colorate sau puteți adăuga materiale neobișnuite. De exemplu, nisip (cu o mică cutie de nisip), cereale, paste făinoase, frunze uscate, sticlă, săpun, folie, plastilină, aluat și chiar fructe și legume (pentru a face amprente). Cel mai bine este ca copiii să aibă posibilitatea de a alege tehnicile și materialele cu care doresc să lucreze.
Este important ca adultul să țină cont de faptul că fiecare tip de muncă creativă are propriul efect terapeutic.
De exemplu, în lucrul cu copiii hiperactivi este mai bine să refuzați vopselele și plastilina. Activitatea lor excesivă nu numai că va duce la stropire și mânjire, dar poate provoca și agresivitate și frustrare. Este mai bine să oferiți unor astfel de copii desenul cu creioane sau pixuri cu vârf de pâslă, desenarea de linii subțiri și puncte va necesita control și coordonare.
Copiii cu anxietate și rigiditate, dimpotrivă, este mai bine să lucrați cu materiale care necesită mișcare liberă și imaginație. Pictura cu degetul, mâzgăleala și monotipurile sunt excelente. De asemenea, este important să se acorde atenție dimensiunii pensulelor și hârtiei, acestea ar trebui să fie mari, astfel încât copiii să nu se teamă să depășească limitele obișnuite și să poată face mișcări ample.
Exemple de exerciții de terapie prin artă pentru copii de diferite vârste
Există multe exerciții care sunt de natură art-terapică. Acestea pot fi împărțite în grupe nu numai în funcție de tehnica de execuție, ci și în funcție de vârsta copiilor. Să ne uităm la câteva exemple.
4-5 ani
- Fluturele de vis. Acest exercițiu ajută la rezolvarea temerilor copiilor legate de visele urâte. Un adult le oferă copiilor un șablon gata făcut cu aripile unui fluture și le spune o poveste despre cum a zburat și cum a adus diferite vise. Copiii trebuie să își deseneze visele pe aripile ei: pe una — rele și pe cealaltă — bune. Desenele sunt discutate. Este necesar să încheiem lecția cu un vis bun, astfel încât preșcolarul să nu stăruie asupra a ceea ce îl îngrijorează.
- Plicuri de bucurie și de tristețe. Într-o conversație cu copiii, adultul află că în fiecare zi există evenimente rele și bune, așa că își propune să verifice ce este mai mult. Copiii desenează evenimentele care le vin în minte și le pun în două plicuri. La finalul activității, ei trebuie să verifice care evenimente sunt mai multe, pentru a vedea dacă evenimentele bune se întâmplă mai des decât cele rele.
- Desenarea în cerc. Copiii primesc cercuri de hârtie și li se cere să deseneze două concepte opuse pe ambele părți. De exemplu, ziua și noaptea, binele și răul, albul și negrul, bucuria și lacrimile, etc. O astfel de muncă promovează reflecția, iar imaginile finite pot povesti despre experiențele copilului.
8 ani
- O plimbare prin pădure. Copiii sunt rugați să deseneze o imagine care le apare atunci când descriu pădurea, copacii, potecile, animalele și păsările etc. După ce lucrarea este finalizată, desenele trebuie discutate și se lucrează la interpretarea lor. Informațiile despre cum s-a simțit copilul în această pădure, ce sentimente evocă desenul și ce a fost deosebit de memorabil vor ajuta la înțelegerea stării sale emoționale.
- Planeta mea. Copiii sunt invitați să închidă ochii și să-și imagineze o planetă în spațiu. Cum este aceasta? Ce este special pe ea? Locuiește cineva pe ea? Este ușor de ajuns pe ea? etc. Fiecare o desenează apoi pe hârtie în oricare dintre tehnicile pe care și le-a imaginat.
- Mâzgălituri. Copiii desenează orice imagini necomplicate, în orice ordine, fără prea multe semnificații, apoi fac schimb de desene și discută ce sentimente și asociații apar atunci când privesc aceste figuri. Partenerul trebuie apoi să fantezieze și să transforme mâzgăliturile într-o imagine.
Experiența mea personală
În practica mea, folosesc terapia prin artă mai des pentru a stabili un contact cu un copil. Astfel de cursuri îi ajută chiar și pe cei mai retrași și mai timizi copii să se deschidă, îi ajută să își vadă starea lor interioară, sinele lor interior.
Terapia prin artă funcționează bine și în cazul elevilor hiperactivi și agresivi. Aceștia nu observă cum se schimbă în acest proces: devin mai concentrați, mai calmi și mai pregătiți să vorbească despre subiecte serioase.
Un alt avantaj semnificativ al art-terapiei, pe care îl subliniez întotdeauna, este eficiența sa. Nu numai copiii sunt mulțumiți de rezultat, dar părinții se pot uita oricând la desenele lor. Le puteți arăta în mod clar ce se întâmplă cu copilul, ce simte, de ce are nevoie și ce probleme trebuie corectate și rezolvate.
Concluzie
Terapia prin artă este o metodă de lucru blândă care vă permite să corectați o gamă largă de probleme ale copiilor. Caracterul ludic al metodologiei terapeutice contribuie la descoperirea potențialului creativ și favorizează adaptarea cu succes a copiilor în societate.