Terapia cu nisip pentru copii preșcolari și adulți

Terapia cu nisip este folosită de psihologi, logopezi și profesori în activitatea cu copiii și adulții. Desenul cu nisip, modelarea figurilor din nisip cinetic, joaca în cutia de nisip — toate aceste tehnici trezesc interesul clientului, făcând procesul de corecție psihologică nu numai eficient, ci și interesant.

Ce este terapia cu nisip

Terapia cu nisip este o metodă non-verbală de psihocorecție, al cărei mecanism de acțiune se bazează pe activarea resurselor vitale ale organismului. Tehnologia combină autoexprimarea non-verbală (procesul de creare a unei compoziții din nisip) și interpretarea verbală (povestirea imaginii). În procesul de joc cu nisip, o persoană se întoarce către sinele său interior, găsește răspunsuri la multe întrebări, învață să interacționeze eficient cu ceilalți.

Efectul corectiv al nisipului se explică prin textura sa plăcută. Metoda este recomandată în următoarele cazuri:

• clientul are dificultăți în a-și verbaliza problemele;
• clientul are calități personale slab dezvoltate, cum ar fi: independența, responsabilitatea, inițiativa;
• din cauza vârstei și a caracteristicilor individuale, sfera emoțională și volitivă a clientului este subdezvoltată;
• clientul se află într-o stare de criză personală;
• este necesară reabilitarea după un stres sever.

Terapia cu nisip ca metodă de corecție psihologică ajută o persoană să crească stima de sine, să scape de complexele personale, să se accepte așa cum este. Clientul capătă libertatea de exprimare: în imaginația sa există imagini pe care le reprezintă cu ajutorul nisipului.

Terapia prin arta nisipului este folosită în combinație cu alte metode de lucru ale unui psiholog practic: terapia prin basme, psihodrama, hipnoza, terapia orientată spre corp.

Istoria apariției

Care este istoria apariției terapiei prin nisip? Terapia cu nisip este o metodă care își are originea în psihologia analitică. Prima mențiune a efectului terapeutic al nisipului poate fi găsită în lucrările lui G. Wells, datată 1911.

În 1920, S. Blüller a dezvoltat o tehnică de diagnosticare a relațiilor interpersonale ale copiilor, a cărei esență consta în faptul că copiilor li se propunea să se joace cu figurine mici (să își exprime acțiunile, să participe la dialoguri). Manipulări similare cu jucării au fost considerate ca metode de diagnosticare de către A. Freud și E. Erikson.

Această metodă a fost modificată în 1930 de M. Lowenfeld, care a mutat procesul de joc într-o cutie de nisip. Lovenfeld a folosit o tavă mare, nisip și multe jucării mici pentru ședință. Metoda terapiei prin nisip a început să se bazeze pe joc și pe imaginația activă a copiilor. Această tehnică a fost numită «Tehnica lumii». Ea a devenit prototipul terapiei prin nisip.

Д. Kalff a combinat jocul cu nisip cu prevederile teoretice ale psihanalizei lui C.G. Jung, încercând să interpreteze fanteziile de nisip ale copiilor în conformitate cu aceleași principii pe care se bazează analiza viselor. Ea a folosit metoda pentru a elimina fobiile și a corecta nivelul de anxietate la copii.

Tehnicile și exercițiile moderne de terapie prin nisip diferă de versiunile originale ale acestui tip de psihocorectură prin marele lor dinamism și amploarea utilizării. Acum, această metodă de activitate corectiv-dezvoltatoare este utilizată în munca individuală și de grup.

Scopurile și obiectivele metodei

Scopul principal al terapiei prin nisip este de a crea condiții pentru autovindecarea clientului prin intermediul expresiei creative de sine. Psihologul ar trebui să ajute clientul să aducă informații din inconștient în sfera conștientă. În funcție de tipul de ședințe, obiectivele terapiei cu nisip pot fi corective, de dezvoltare sau educaționale.

Pe baza caracteristicilor metodei și a scopului acesteia, se pot distinge următoarele sarcini ale terapiei cu nisip:

• să diagnosticheze starea psiho-emoțională a clientului;
• a ajuta clientul să înțeleagă emoțiile negative și să le transforme în experiențe pozitive;
• să analizeze evenimentul psihotraumatic;
• să optimizeze valorile individului;
• să reducă nivelul de anxietate;
• să dezvolte abilitățile de comunicare ale clientului;
• crearea de condiții pentru o socializare favorabilă a personalității;
• normalizarea relațiilor copil-părinte.

Caracteristicile activității psihologului cu terapia cu nisip

Pentru a organiza ședințe de psihoterapie cu utilizarea nisipului, veți avea nevoie de:

• o masă mare;
• scaune pentru numărul de participanți;
• o cutie de lemn cu o lățime de 70 cm, o înălțime de 10 cm și o lățime de 50 cm;
• diferite tipuri de nisip certificat (amestecul de nisip vrac trebuie să ocupe aproximativ jumătate din spațiul din cutie);
• spatule;
• pâlnie;
• sită;
• pietre mici;
• jucării mici sub formă de plante, oameni, animale, creaturi de basm, obiecte de zi cu zi, obiecte arhitecturale, vehicule, bijuterii.

Psihologii care lucrează cu nisip ar trebui să aibă grijă de siguranța clienților în procesul de activitate creativă. Înainte de utilizare, nisipul ar trebui să fie calcinat. În viitor, se recomandă spălarea și calcificarea materialului în fiecare săptămână. O dată pe an ar trebui să fie schimbat.

Cu copiii

Terapia cu nisip pentru copiii preșcolari sub formă de grup poate fi utilizată începând cu vârsta de 2 ani. Numărul total de participanți din grup nu trebuie să fie mai mare de 6 persoane. Grupul ar trebui să includă în mod necesar atât băieți, cât și fete.

În timpul ședințelor de terapie prin nisip cu copii, psihologul creează condiții pentru formarea abilităților de comunicare ale participanților. Interacțiunea copiilor în cutia de nisip îi învață să facă compromisuri, să-și controleze emoțiile, să se respecte reciproc.

În grupurile de copii, la prima ședință, psihologul îi informează pe participanți cu privire la regulile de comportament și siguranță. Părinții au voie să asiste la ședințe.

Sesiunile de terapie cu nisip încep cu formarea unei idei generale a copiilor despre nisip și proprietățile acestuia. Psihologul le cere copiilor să își imprime o amprentă a pumnului sau a palmei pe nisip și îi întreabă despre senzațiile pe care le simt. Apoi, facilitatorul folosește exerciții în care copiii trebuie să deseneze ceva cu degetele lor pe nisip, după care fiecare copil povestește despre desenul său.

Jocurile sistematice cu nisip dezvoltă abilitățile motorii fine, creează premisele pentru dezvoltarea gândirii logice și au un efect pozitiv asupra sănătății.

O variantă a terapiei cu nisip în lucrul cu copiii este desenul cu nisip pe o tabletă ușoară. Psihologul îi învață pe copii să creeze desene cu marginea palmei mâinii, cernând nisip printr-o sită, cu ambele mâini în același timp. Toate acestea stimulează dezvoltarea creierului. Nisipul ajută la eliberarea cleștilor și a tensiunii musculare. Procesele mentale cognitive sunt dezvoltate în timpul ședințelor.

Terapia cu nisip este folosită ca activitate de dezvoltare pentru copiii cu ZPD. Copiii neglijați din punct de vedere pedagogic și copiii hiperactivi, această tehnologie facilitează socializarea.

Sunt necesare cel puțin 10 sesiuni pentru a obține un efect pozitiv de durată.

Cu adulții

În activitatea psihologului în penitenciare cu adulții, terapia cu nisip se transformă într-un mijloc de relaxare și de autoexprimare creativă. Senzațiile care apar la adulți în contact cu nisipul îi readuc pe aceștia în copilărie, deschid accesul la stratul profund al inconștientului prin activarea centrelor senzoriale și senzorimotorii.

Terapia cu nisip pentru adulți, sub forma creării de compoziții ale trecutului, prezentului și viitorului pe nisip, ajută persoana să își dea seama de locul său în această viață, să determine direcțiile de autodezvoltare.

Exercițiile de terapie cu nisip sunt prescrise pentru persoanele care au suferit un accident vascular cerebral. Această tehnică art-terapică este unul dintre mijloacele de reabilitare în tratamentul aparatului musculo-scheletic, al neurologiei și al bolilor cardiovasculare.

Cursul de terapie cu nisip permite persoanelor în vârstă să îmbunătățească concentrarea, memoria, să păstreze capacitățile intelectuale. Pentru mulți dintre ei, această tehnică este o prevenire a depresiei. Forma de grup a terapiei cu nisip le permite pensionarilor să își dea seama de nevoia lor de comunicare.

Tipuri și forme de terapie cu nisip

Terapia cu nisip poate fi organizată sub formă individuală, de grup sau de familie. Psihologul alege tipurile de ședințe în funcție de obiectivele de psihocorecție. Acestea pot fi:

1. Sesiune de diagnosticare. În cadrul unei astfel de ședințe, psihologul studiază particularitățile sferei emoționale și volitive a participanților și identifică problemele personale ale acestora. În cazul în care ședința se desfășoară cu o familie, psihologul diagnostichează specificul relațiilor copil-părinte și soț/soție prin exerciții cu nisip.
2. Joc de clasă. În acest tip de cursuri, terapia cu nisip este combinată cu terapia cu basme și cu redarea unei sau altei situații. Jocurile cu nisip dezvoltă sensibilitatea kinestezică și tactilă a copiilor, dezvoltă interesul cognitiv și abilitățile de comunicare.
3. Psihocorecție. Acest tip de clase cu nisip se desfășoară individual și are ca scop corectarea trăsăturilor negative ale personalității. Adesea, psihocorecția cu nisip este utilizată ca metodă auxiliară de tratament al nevrozelor.
4. Consiliere cu elemente de terapie cu nisip. În acest caz, manipulările cu figuri în nisip îl ajută pe client să vizualizeze problema, să înțeleagă situația actuală de viață și să găsească o cale de ieșire din ea.

Tehnici și exerciții

Există multe exerciții și tehnici diferite de terapie prin nisip. De exemplu:

• Exercițiul «Palmele». Scopul exercițiului este de a restabili echilibrul între procesele de excitație și inhibiție din sistemul nervos. Exercițiul este eficient atunci când se lucrează cu copii hiperactivi și agresivi. Psihologul îi invită pe copii să creeze o compoziție de amprente de palme în nisip, folosind degetele pentru a desena urme de animale. Dacă activitatea se desfășoară în perechi, participanții creează împreună o capodoperă.
• Exercițiul «Secret». Scopul exercițiului este de a dezvolta abilitățile motorii fine și gândirea. Jucăriile mici trebuie ascunse în nisip. Psihologul propune să le găsească, să le pipăie și, pe baza examinării senzoriale, să spună ce este.
• Tehnica de desen în nisip. Scopul este de a diagnostica și de a corecta starea psiho-emoțională. Psihologul îl invită pe client să deseneze ceva în nisip cu un stilou. Când desenul este gata, psihologul îl analizează, pune întrebări care îl fac pe client să se uite în interiorul său. Acest lucru îl ajută pe individ să învețe să își înțeleagă propriile emoții și sentimente.

Avantaje și dezavantaje

Terapia cu nisip are următoarele avantaje:

• metodologia nu se axează pe rezultat, ci pe procesul în sine;
• acest tip de terapie este folosit cu succes pentru a corecta nivelul de anxietate și temeri la preșcolari;
• metoda este interesantă atât pentru copii, cât și pentru adulți, procesul creativ îi fascinează pe clienți;
• metoda ajută la identificarea esenței problemei personale a clientului;
• tehnologia aduce ordine în gândurile și sentimentele unei persoane;
• în procesul ședințelor sistematice, fundalul emoțional al unei persoane este normalizat;
• terapia cu nisip ajută la trăirea emoțiilor care au fost reprimate mult timp, astfel încât o persoană scapă de anxietate și complexe;
• clientul are ocazia de a crea liber;
• rezistența la stres și eficiența participanților cresc în timpul ședințelor, stima de sine a acestora crește;
• tehnologiile de lucru cu nisipul creează condiții pentru dezvoltarea complexă a proceselor mentale ale participanților;
• acest tip de terapie prin artă este utilizat pentru a corecta comportamentele deviante la adolescenți;
• psihocorecția prin intermediul terapiei cu nisip poate fi realizată la domiciliu.

Cu toate acestea, terapia cu nisip are o serie de dezavantaje:

• diagnosticele psihiatrice, tulburările psihice, epilepsia sunt contraindicații pentru corecția cu ajutorul nisipului;
• nu se poate conta pe eficiența ședințelor dacă clientul are un nivel foarte ridicat de anxietate personală;
• metoda este contraindicată persoanelor predispuse la reacții alergice cutanate.

Experiența mea

Folosesc metoda terapiei prin nisip cu copiii preșcolari timpurii în etapa de adaptare la condițiile de grădiniță. Oportunitatea de a-și construi propria lume de basm în cutia de nisip reduce nivelul de anxietate al copiilor și îi ajută să își dea seama de limitele proprii și ale celorlalți.

Observ cum se comportă copiii atunci când împart spațiul în cutia de nisip. Acord o atenție deosebită acelor copii care de mult timp nu pot alege jucării pentru compoziția lor. De regulă, astfel de copii au nevoie de un sprijin psihologic și pedagogic complex în timpul perioadei de adaptare.

Multe despre caracterul copilului poate spune figura pe care a luat-o mai întâi. Copiii determinați și puternici aleg super-eroi, câini de pază, soldați și cavaleri. Copiii timizi încearcă să aleagă cea mai mică jucărie: un șoricel, o floare, o pisicuță. În funcție de evoluția intrigii jocului, copilul își poate schimba caracterul. De regulă, acesta este un criteriu de adaptare reușită (arată flexibilitate, își păstrează calmul).

Dispunerea figurilor și construcțiilor copiilor în cutia de nisip reflectă gradul de confort psihologic al copiilor din grup. Copiii cu abilități puternice de conducere încearcă să aleagă partea centrală a gropii de nisip pentru construcția lor. Copiii închiși încearcă să delimiteze cu un gard partea lor de spațiu din groapa de nisip. Copiii izolați pot refuza să lucreze în grup, spunând că groapa de nisip va fi aglomerată.

După curs, organizez o ședință cu părinții, în cadrul căreia le fac recomandări generale părinților cu privire la rezultatele terapiei cu nisip.

Concluzie

Terapia cu nisip este o metodă unică de corecție psihologică, disponibilă nu numai pentru psihologi și art terapeuți, ci și pentru profesori. Astăzi, cutiile de nisip sunt disponibile în cabinetele logopedelor și logopedelor, în grădinițe și în centrele de dezvoltare timpurie. Cu ajutorul nisipului, sunt rezolvate sarcini educaționale, de diagnosticare și de corecție.