Teoria motivației a lui McClelland este foarte populară. Aceasta se bazează pe studiul influenței nevoilor asupra proceselor motivaționale din mintea individului. Motivația este capabilă să trezească potențialul ascuns într-o persoană, să împingă la acțiuni decisive, să forțeze să se îndrepte spre succes.
Teoria motivației a lui David McClelland este utilizată în procesul de organizare a muncii angajaților. Rezultatul aplicării teoriei este o creștere a eficienței muncii în cadrul companiei.
În continuare, să analizăm pe ce s-a bazat David McClelland atunci când a creat teoria și cum ajută aceasta la construirea unei activități productive.
Cuprins
Teoria lui McClelland privind nevoile dobândite
În mod convențional, nevoile umane pot fi împărțite în două mari grupe: înnăscute și dobândite.
Primele includ condițiile necesare pentru viață. De exemplu, respirația, apa curată, hrana, somnul. Cele de-a doua sunt ceea ce își dorește individul. Pe parcursul vieții, aceste dorințe se schimbă. În timp ce în copilărie visăm la constructor, la păpuși din reclame și la cantități nelimitate de ciocolată, nevoile dobândite de un adult sunt banii, o locuință bună, mașini și alte dorințe tangibile și intangibile. Acestea includ, de asemenea, succesul, recunoașterea, realizarea de sine.
Teoria motivației a lui D. McClelland include nevoile de putere, de succes și de apartenență.
Nevoi de putere
În sistemul de nevoi dobândite, dorința cu cea mai mare prioritate este puterea. McClelland distinge două tipuri de astfel de nevoi.
1.Puterea de dragul puterii.
În acest caz, o persoană este stăpânită de dorința de a controla alte persoane, de a le influența activitățile, alegerile, deciziile. Sentimentul propriei puteri oferă motivația de a munci mai mult pentru a influența și mai mulți oameni.
Liderii care sunt motivați de acest tip de nevoie pot fi tirani și consideră că propria opinie este singura corectă. Istoria cunoaște multe cazuri în care conducătorii de state au devenit despoți brutali care au oprimat poporul.
Astfel de lideri pot fi atât benefici, cât și dăunători pentru performanța companiei. Este important să recunoaștem motivația care stă la baza eforturilor unui individ de a obține putere
2.Puterea de dragul rezultatelor.
O persoană care stabilește sarcini de o complexitate crescută poate cere soluționarea lor și de la ceilalți membri ai echipei. O persoană care își trage motivația din dorința de a domina de dragul atingerii obiectivelor comune este mai loială decât primul tip.
O astfel de persoană caută să conducă pentru că are încredere în abilitățile sale și vede modalități de a rezolva anumite probleme. El știe că prin contribuția sa la cauza comună va obține un mare succes. Liderul nu își va intimida colegii, ci va oferi metode eficiente de lucru în comun.
Diferența dintre aceste două tipuri constă în predominanța calităților interne ale unei anumite persoane. Dacă acesta caută puterea de dragul puterii, poate că nu și-a realizat potențialul în alte domenii. Dacă dorința de a conduce este determinată de dorința de rezultate, individul poate fi altruist.
Nevoile pentru succes
Teoria nevoilor lui McClelland afirmă că nevoia de succes este inerentă fiecărei persoane, dar este exprimată în grade diferite.
O persoană poate rezolva în mod constant noi probleme și își poate stabili noi obiective. Altul «plutește» pasiv, rezolvând în mod inactiv problemele care îi parvin. Fiecare persoană este caracterizată de trăsături care «controlează» acțiunile. Pe parcursul vieții, aceste trăsături se pot schimba și, în consecință, sistemul de motivație se schimbă.
Un alt indicator al nevoii de succes este reprezentat de riscurile percepute. O dorință de succes slab exprimată conduce o persoană pe calea celei mai mici rezistențe, adică pe cea a riscurilor minime. O persoană perseverentă, cu un nivel ridicat de aspirație, va alege în mod conștient situații riscante dacă obiectivul o cere.
Dorința de succes include o dorință suplimentară de recunoaștere. În procesul de atingere a obiectivelor, este important ca o persoană să simtă că activitatea sa are un sens și că rezonează cu emoțiile altor persoane. Laudele contribuie la dezvoltarea și la obținerea în continuare a succesului.
Dorința pasivă de succes poate consta în dorința de a nu face nimic, dar, în același timp, de a ajunge în vârf. Trebuie recunoscut faptul că acest lucru este practic imposibil. Dacă o persoană visează la bogăție, dar nu face nimic pentru a obține succesul în acest domeniu, ea va rămâne la nivelul său. Dacă apare o șansă minimă și o persoană, de exemplu, câștigă la loterie sau primește o moștenire mare, va pierde totul destul de repede. Astfel de cazuri se întâmplă în mod regulat.
De aici putem trage o scurtă concluzie: în cazul unei nevoi mari de succes, realizarea acestuia depinde direct de gradul de recunoaștere.
Nevoia de apartenență
Teoria de conținut a motivației a lui McClelland include nevoia de apartenență. Aceasta se exprimă prin nevoia de contact constant cu oamenii, de a obține recunoaștere, de a primi aprobare.
Oamenii au dorința de a fi în mod constant într-o echipă, de a participa la proiecte și la munca în comun. O astfel de activitate permite să se simtă necesar, o verigă importantă într-un sistem la scară largă.
O parte a societății se reunește în mod regulat pentru a se distra, a lucra, a se relaxa, a împărtăși emoții. Astfel de indivizi consideră că singurătatea este dificilă, deoarece se simt inutili și neinteresanți. Ca urmare, poate începe apatia până la depresie. Acest lucru indică o nevoie mare de apartenență.
Nu toate persoanele se străduiesc să aibă nevoie de apartenență — mulți preferă să petreacă timp singuri cu ei înșiși. În același timp, astfel de persoane au tendința de a simți nevoia de laudă. De exemplu, un artist a lucrat mult timp la un tablou, pictându-l timp de mai multe săptămâni în deplină singurătate. La finalul lucrului, el prezintă rezultatul creativității familiei, prietenilor sau întregii lumi. Acum el are nevoie de recunoașterea faptului că tot acel timp nu a fost pierdut.
Orice nevoie poate fi atât mare, cât și mică. Principalii indicatori ai aspirației sunt studiați de specialiștii în psihologie, psihoterapie, psihiatrie. Motivația intrinsecă depinde în mod direct de gradul în care este exprimată nevoia.
Concluzii din teoria lui David McClelland
Pentru a explica teoria motivației lui McClelland, teoria lui McClelland poate fi rezumată după cum urmează: nevoile dobândite nesatisfăcute contribuie la scăderea performanțelor și a productivității umane.
Teoria lui McClelland se bazează pe studiul motivației de înaltă realizare. Omul de știință a căutat să înțeleagă ce măsuri ar trebui luate pentru a hrăni liderii.
Principala concluzie este următoarea: este important să se utilizeze metode de motivare în sistemul de management al organizației. Diferitele sale tipuri permit crearea unor condiții în care angajații se vor strădui să obțină succese, să efectueze o muncă în comun și să îmbunătățească în mod constant eficiența întregii întreprinderi.
Principala nevoie, conform teoriei lui McClelland privind motivația, este puterea. Realizarea celor dorite este capabilă să multiplice productivitatea și eficiența angajatului.
O altă concluzie este că o societate motivată este capabilă să atingă obiective înalte. Din acest motiv, orașe și națiuni întregi se dezvoltă rapid. Nevoile de putere, de succes și de apartenență creează nevoia de a interacționa în mod constant unii cu alții și cu societatea.
Potrivit lui David McClelland, studiul teoriei nevoilor și motivației permite selectarea metodelor individuale de stimulare a muncii angajaților din cadrul companiei. Fiecare persoană are propria percepție a obiectivelor și sarcinilor care trebuie îndeplinite. Managerul ar trebui să realizeze că motivația intrinsecă se bazează pe calitățile personale, deci este important să le ia în considerare atunci când planifică un sistem de motivare.