Reziliența psihologică în psihologie este un subiect relevant al cercetării moderne. Acest lucru se datorează faptului că rezistența la impactul negativ al factorilor externi este o garanție a sănătății psihologice atât pentru un adult, cât și pentru un copil. În viața fiecărei persoane există conflicte, probleme în studii, perioade de criză la locul de muncă, dificultăți financiare. Stabilitatea psihologică îl ajută pe individ să își păstreze capacitatea de a gândi corect și de a găsi o cale de ieșire din situațiile dificile.
Cuprins
Ce este reziliența psihologică
Reziliența psihologică este capacitatea de a suporta sarcini grele și de a depăși oboseala, de a-și păstra încrederea în sine. Această trăsătură de caracter oferă unei persoane o adaptare rapidă la condiții noi, obținerea de rezultate sportive înalte, eliminarea la timp a datoriilor academice, avansarea în carieră.
În psihologie, este sinonimă cu rezistența la stres. Definiția rezilienței psihologice se bazează pe capacitatea unei persoane de a menține un nivel optim de performanță în condiții de instabilitate. Reziliența nervoasă-psihică determină nivelul de rezistență a corpului uman la diverși viruși.
Reziliența nu trebuie confundată cu insensibilitatea și rigiditatea. Personalitățile încăpățânate și conservatoare nu știu să fie flexibile. În exterior se poate părea că astfel de persoane dau dovadă de toleranță la influența negativă a circumstanțelor, continuând să facă ceea ce au făcut. Dar, în realitate, ele sunt incapabile să se adapteze la noile condiții și să aleagă un model de comportament mai eficient.
De asemenea, nu trebuie să credeți că persoanele rezistente la stres sunt optimiști nepăsători, care nu sunt inerente în a experimenta emoții negative. O persoană rezilientă este o persoană realistă. Ea nu trăiește cu iluzii, îi este inerent să experimenteze atât emoții pozitive, cât și negative. Dar el controlează toate emoțiile. Aflându-se într-o situație stresantă, el mobilizează forțele organismului pentru a o transforma sau caută o cale de ieșire din ea.
Componentele stabilității psihologice
Componentele stabilității psihologice a personalității sunt: — Stabilitatea psihologică:
- dispoziția optimistă;
- încrederea în sine a individului;
- perseverență și determinare;
- adaptabilitate;
Se recomandă formarea componentelor stabilității psihologice înainte ca un individ să ajungă la vârsta adultă.
Cum se formează această calitate
Mulți oameni sunt interesați de întrebarea: ce ar trebui făcut pentru a dobândi stabilitatea psihologică? Această caracteristică personală se formează în procesul de dobândire a experienței de viață pe baza unei imagini pozitive a «eu-lui».
Reziliența crește atunci când o persoană finalizează procesul de formare a unei personalități mature și de formare a unui sistem de valori. Nivelul său este mai ridicat la persoanele cu o stimă de sine ridicată. Un nivel ridicat de rezistență la stres este posedat de persoanele independente și cu inițiativă. Pentru a deveni rezistent la stres, trebuie să vă dezvoltați abilitățile de conducere și să abandonați poziția de victimă.
Ce factori afectează creșterea rezilienței psihologice
Principalii factori în formarea rezilienței psihice sunt:
- Tipul de sistem nervos. Persoanele cu un tip slab de sistem nervos pentru a îndura necazurile este dificil. Nivelul lor de rezistență la stres va fi întotdeauna mai mic decât nivelul de exprimare a acestei calități la persoanele cu un tip puternic de sistem nervos.
- Condiții de educație parentală. Stilul relațiilor dintre copil și părinte determină toate calitățile sociale ale personalității. Astfel, la tipul democratic de educație rezistența la stres la copii este mai mare decât la tipul autoritar de educație.
- Autosuficiența și independența. Dacă o persoană este obișnuită să se bazeze doar pe sine și pe forțele sale în toate, atunci într-o situație critică va analiza situația și va căuta modalități de rezolvare a acesteia.
- Experiența de viață. Reziliența psihologică va fi mai mare la acele persoane care sunt capabile să își analizeze acțiunile, să își recunoască greșelile.
- Capacitatea de a coopera și de a trăi în echipă. Capacitatea de a interacționa cu oamenii și de a construi o comunicare eficientă este cheia rezolvării cu succes a oricărei probleme complexe.
- Percepție pozitivă de sine, absența conflictelor intrapersonale. Acceptarea de sine deschide calea spre autodezvoltare. Recunoașterea propriilor greșeli este primul pas spre construirea unei rezistențe la tulburările vieții.
- Atitudine optimistă. Toată lumea trebuie să își amintească faptul că gândurile sunt materiale. Atragem spre noi ceea ce gândim.
- Sensul vieții și dorința de autoexprimare. Oamenii care au un scop în viață fac față mai ușor dificultăților vieții. Prin creativitate, ei își distrag atenția de la sentimentele negative, păstrându-și echilibrul mental.
- Credințe religioase. Credința ajută o persoană să persevereze prin toate încercările vieții.
Recomandări pentru dezvoltarea rezilienței psihologice
Reziliența psihologică nu este dată unei persoane de la naștere. Aceasta înseamnă că poate fi crescută. Cum se poate face acest lucru?
- Este necesar să vă motivați pentru a vă atinge obiectivul. Acest lucru se poate face numai în condiții de autodisciplină. Nu ar trebui să vă permiteți să vă abateți de la planuri, să abandonați obiectivul numai din cauza unor circumstanțe neprevăzute.
- Construiți relații intrafamiliale binevoitoare. Este mai ușor pentru un copil să devină rezistent din punct de vedere psihologic la orice situație stresantă, dacă știe că își poate întreba deschis părinții: «Cum să fiu?», «Ce să fac?». Stabilitatea psihologică este greu de format la copiii din familiile în care nu își povestesc reciproc experiențele și nu cer sfaturi.
- Evitați singurătatea. Comunicarea cu prietenii distrage atenția de la gândurile negative, dă încredere că toate problemele pot fi rezolvate. Prietenii adevărați nu se vor lăsa unul pe celălalt în probleme. Sprijinul prietenesc ajută să facă față problemelor.
- O situație neclară ar trebui privită ca o oportunitate de autodepășire. Astfel de situații stimulează gândirea neconvențională. Dacă o persoană nu se teme de schimbare, este gata să învețe noi activități și să exploreze necunoscutul, va îndura orice dificultăți.
- Învățați tehnici de relaxare, meditație. Traiul într-o tensiune constantă epuizează sistemul nervos. Nervii slabi sunt primul semn al epuizării emoționale și al stresului. Pentru a preveni consecințele negative, trebuie să aveți grijă de sănătatea dvs. psihologică.
- Faceți sport în mod sistematic. Activitatea fizică are un efect pozitiv asupra întregului organism. Mulți sportivi spun că găsirea unei soluții la o problemă dificilă îi ajută să se antreneze în sala de sport sau pe stadion.
- Respectarea regimului zilei și alimentația rațională. Pentru ca o persoană să aibă puterea de a depăși dificultățile, este necesar să se odihnească pe deplin și să mănânce alimente sănătoase.
- Este necesar să înveți să vezi componentele pozitive în orice situație. Dacă o persoană învață să vadă părțile bune din orice situație, perspectiva sa se va schimba în bine. El va învăța nu numai să se bucure de lucrurile mărunte, ci și să folosească particularitățile situației pentru a rezolva problema. Adică, nivelul rezistenței sale psihologice va crește.
Concluzie
Reziliența psihologică este un termen care combină rezistența la stres, optimismul, rezistența, calmul. Această proprietate cu multiple fațete este apreciată în toate sferele activității umane. O astfel de proprietate a personalității ajută o persoană să găsească armonia cu sine și cu lumea, să obțină satisfacție din munca sa, să prețuiască prietenia, să creeze condiții optime în familie pentru creșterea copiilor.