Sindromul de atenție multiplă la copii: simptome, tratament

Mulți copii nu pot sta liniștiți pe parcursul unei lecții sau a unei activități de dezvoltare în grădină. Este dificil pentru ei să se concentreze, să își păstreze atenția asupra unui anumit subiect, să își urmărească comportamentul. Toate aceste semne indică o tulburare de deficit de atenție, o tulburare care poate avea un impact negativ grav nu numai asupra performanțelor școlare, ci și asupra socializării la vârsta adultă.

Definiția distragerii atenției la copii

Atenția difuză la un copil este o tulburare a activității mentale, care îl împiedică să se concentreze asupra unei singure activități. În acest caz, acești copii pot fi atât hiperactivi, cât și prea retrași și pasivi.

Acest sindrom este destul de frecvent în rândul copiilor, deci apare la unul din cinci copii.

Este posibil să se prevină această tulburare încă din copilărie, dar semnele evidente ale sindromului sunt dezvăluite abia în al 4-5-lea an de viață. Printre acestea se numără: incapacitatea de a se concentra asupra unei singure jucării, activitate motorie crescută, particularități ale dezvoltării vorbirii.

Printre varietățile sindromului de atenție dispersată se disting:

• Tulburarea de deficit de atenție (cu păstrarea altor funcții mentale);
• tulburarea atenției și a fondului emoțional (schimbări bruște de dispoziție, iritabilitate, manifestarea agresivității);
• Tulburarea de deficit de atenție, care este însoțită de hiperactivitate (lipsă de asiduitate, distresabilitate ridicată de la ore, performanțe școlare slabe);
• tipul mixt (considerat cel mai complex, include celelalte varietăți, afectează inteligența copilului, face ca comportamentul său să fie imprevizibil).

Cauze ale atenției dispersate la un copil

Specialiștii nu au identificat cauza exactă care provoacă dezvoltarea sindromului de atenție multiplă la copii. Dar există mai multe ipoteze care iau în considerare următorii factori în manifestarea acestei boli:

• ereditatea — genele care sunt responsabile de comportament pot transmite în ele însele o astfel de trăsătură de comportament;
• traume la naștere — orice dificultăți întâmpinate de femeie și de copil în timpul travaliului pot avea un impact negativ asupra dezvoltării ulterioare;
• boli ale femeii în timpul sarcinii — bolile și afecțiunile de care suferă viitoarea mamă în timpul sarcinii pot afecta dezvoltarea creierului fătului;
• obiceiuri nocive ale mamei în timpul sarcinii — alcoolul, fumatul și drogurile provoacă hipoxie, asfixie și alte anomalii în dezvoltarea copilului;
• conflictul Rh — atunci când factorul Rh negativ al mamei se întâlnește cu unul pozitiv, copilul are astfel de dificultăți;
• febră mare cauzată de diverse boli pe care copilul le-a suferit în copilărie;
• condiții de mediu nefavorabile sau deteriorarea bruscă a acestuia;
• diferite boli ale copiilor — organismul se poate confrunta cu sindromul de atenție dispersată în boli ale creierului, inimii, rinichilor etc.

Toate motivele de mai sus pot fi numite fiziologice. Dar și factorii psihologici (cel mai adesea asociați cu o situație nefavorabilă în familie) au influența lor asupra sindromului de atenție difuză:

• atitudinea față de copil, care afectează în mod negativ dezvoltarea personalității sale (agresivitate, amenințări, pedepse fizice, violență, lipsă de comunicare, dragoste, afecțiune și atenție din partea părinților);
• obiceiurile proaste ale părinților
• situația emoțională instabilă din familie (certuri frecvente, scandaluri, certuri, certuri, divorțul părinților);
• Trăsături de caracter care nu au fost corectate la timp (de exemplu, dezvoltarea întârziată a vorbirii etc.);
• abilități sociale subdezvoltate, probleme de comunicare cu echipa și cu adulții.

Simptomele tulburării de deficit de atenție la copii

Sindromul de atenție multiplă la copii are propriile simptome și necesită un anumit tratament. Semnele tulburării pot fi:

• concentrarea redusă a atenției atât la lecții, cât și la treburile casnice și jocuri;
• neatenție;
• neglijență, neglijență în vestimentație;
• neatenție la instrucțiuni, la discursul celorlalți;
• lipsă de autocontrol;
• dezordine în obiectele personale, jucării, rechizite școlare;
• distragere a atenției;
• anxietate crescută;
• iritabilitate, excitabilitate;
• compulsivitate în comunicare;
• vorbăreală excesivă, predominanța discursului monologic atunci când se vorbește cu interlocutorul;
• cantitate limitată de informații percepute.

De ce apare sindromul atenției dispersate

De ce apare atenția împrăștiată la un copil de 7-8 ani și peste, nu se știe exact. Specialiștii numesc o serie de factori care provoacă apariția sindromului atenției dispersate:

• neatenție;
• lipsa abilităților de ascultare;
• particularități de temperament;
• boli ereditare și din naștere;
• abordarea educației;
• supraîncărcarea excesivă;
• infecții;
• lipsa de somn;
• alimentația deficitară;
• oboseală fizică;
• sedentarism;
• situații stresante.

Greșelile părinților

Părinții care observă o atenție dispersată la un copil de 5 ani și mai mare de multe ori nu știu ce să facă în acest sens. Uneori se conving că, până la vârsta de tranziție, copiii vor depăși această problemă și nu este nevoie de niciun efort special.

Aceasta este una dintre cele mai mari greșeli pe care le fac părinții copiilor cu ADHD. Dacă nu vă ocupați de educația lor cu un efort special, atunci în viitor nu vă puteți aștepta la niciun succes al copilului.

Copiii care intră la vârsta adultă cu această tulburare, au mari dificultăți la studii, în carieră, sunt adesea traumatizați, intră în accidente rutiere. Le este greu să construiască relații puternice și armonioase cu colegii, prietenii, sexul opus. Acest lucru duce la stări depresive, legături cu companii proaste, obiceiuri proaste și dependențe.

Chiar dacă o persoană la vârsta adultă își înțelege problema, este aproape imposibil să o rezolve singură, este necesar să apeleze la psihologi și psihoterapeuți.

O altă greșeală frecventă a părinților este aceea de a percepe comportamentul unui copil cu deficit de atenție ca fiind dăunător, incontrolabil și rebel. Aceștia încearcă să schimbe metodele de educație: îi privează de jucării și divertisment, îi pedepsesc pentru orice pas greșit, țipă la copiii lor. Dar astfel de metode nu funcționează și nu fac decât să provoace și mai multe daune stării lor psihologice.

Modalități de tratare a atenției împrăștiate la un copil

Părinții care observă probleme de atenție împrăștiată la un copil și pun întrebarea «ce să facă?», cresc șansele de recuperare și corectare a calității vieții. Fără tratament, tulburarea de deficit de atenție dispare doar la jumătate dintre copii pe măsură ce cresc, în timp ce restul continuă să experimenteze simptome pe tot parcursul vieții lor.

Cel mai eficient mod de a trata sindromul este printr-o abordare cuprinzătoare. Aceasta include consiliere de specialitate, medicație, respectarea strictă a rutinelor zilnice, ședințe cu un psiholog, ajustarea metodelor de educație parentală, precum și limitarea stresului emoțional și fizic.

Tratamentul medicamentos

Medicația este indicată doar pentru copiii care au deficiențe severe care afectează comunicarea și adaptarea socială. Adesea, aceștia nu au doar sindromul de atenție distrasă, ci și boli concomitente. Părinții trebuie să rețină că numai un medic poate prescrie medicamente; autotratamentul nu va aduce rezultate, ci doar daune.

Cel mai adesea, medicii prescriu un tratament cu sedative care reduc excitabilitatea nervoasă. La o vârstă fragedă, această metodă de tratament este interzisă.

Regimul zilei

Copiii care au diverse tulburări ale funcțiilor mentale, inclusiv sindromul de atenție multiplă, sunt foarte sensibili la acest regim. Respectarea acestuia ajută la formarea disciplinei, cu care au probleme.

Specialiștii recomandă plasarea unui regim vizual al zilei într-un loc vizibil pentru copii și părinți. Programul ar trebui să țină neapărat cont de orele libere ale copilului, pe care acesta le poate petrece făcând hobby-urile și interesele sale.

Educație special organizată

Copiilor cu tulburări de deficit de atenție le este adesea extrem de dificil să învețe în ritmul unei școli obișnuite. Performanțele lor academice sunt semnificativ mai scăzute decât cele ale întregii clase. Din acest motiv, este posibil să se transfere un elev la școlarizarea la domiciliu sau la o clasă de compensare la recomandarea specialiștilor.

Cursuri cu un psiholog

Una dintre principalele modalități de depășire a sindromului de atenție dispersată — cursuri cu un psiholog. Specialistul lucrează cu manifestările de emoționalitate și impulsivitate ale copilului cu ajutorul unor metode, mijloace și tehnici eficiente. Astfel de clase ameliorează tensiunea excesivă și anxietatea, copiii devin mai relaxați și mai echilibrați.

Pe parcursul ședinței, psihologul modelează și lucrează în diverse situații pentru a ajuta la corectarea comportamentului copilului și pentru a oferi sfaturi.

Prevenirea problemei de distragere a atenției în timpul sarcinii

Chiar înainte de nașterea copilului, fiecare mamă ar trebui să aibă grijă de sănătatea ei, cel puțin să renunțe la obiceiurile proaste. O sarcină dificilă, dificultăți în timpul nașterii, traume în timpul nașterii pot provoca dezvoltarea sindromului.

Bolile infecțioase ale nou-născutului, traumatismele mecanice și alte influențe negative pot provoca, de asemenea, apariția sindromului de atenție multiplă.

În copilărie, activitățile de dezvoltare sunt foarte utile. Bebelușilor li se recomandă să li se arate mai întâi imagini contrastante alb-negru, iar apoi obiecte luminoase. Părinții ar trebui să-i spună copilului despre scopul lor, să le descrie în detaliu. Apoi, copiilor li se pot oferi jucării de dezvoltare mai complexe, adecvate vârstei lor.

La vârsta preșcolară, dacă diagnosticul relevă probleme de atenție, este necesar să se contacteze specialiști și, dacă este necesar, să se organizeze lecții suplimentare pentru copil. Acest lucru va ajuta la rezolvarea problemei sau la corectarea proceselor mentale, astfel încât să se evite probleme grave atunci când studiază la școală.

Concluzie

Un număr mare de părinți se confruntă cu sindromul atenției multiple. Această problemă este relevantă mai ales la vârsta școlară mică, când copilul trebuie să asimileze un volum mare de cunoștințe. Din cauza particularităților atenției, el reușește să facă acest lucru cu mare dificultate. O mare greșeală a părinților este ignorarea problemei, inacțiunea și părerea că «o va depăși». Fără un ajutor calificat, astfel de copii vor avea probleme de învățare și comunicare nu numai la vârsta școlară, ci și la vârsta adultă.