Sindromul asteno-nevrotic la copii (neurastenie)

Sindromul asteno-nevrotic la copii este o patologie comună a sistemului nervos, care apare ca urmare a suprasolicitării și a șocurilor emoționale puternice. Cu neurastenie, copiii arată sănătoși, dar obosiți.

Simptomele sindromului asteno-nevrotic la copii sunt similare cu manifestările clinice ale depresiei, distoniei vegetovasculare, oboselii cronice.

Oamenii care sunt departe de medicină nu știu ce este sindromul asteno-nevrotic la copii și cum să trateze această boală. Adesea, părinților le este greu să bănuiască faptul că copilul are o tulburare a sistemului nervos, deoarece capriciile, oboseala, lacrimogenitatea, ei explică particularitățile caracterului copilului. Ca urmare, în loc să ajute un copil care suferă de o tulburare nevrotică, părinții îl certă și îl pedepsesc, agravând situația.

Informații generale despre patologie

Neurastenia la copii este un complex de simptome care rezultă din epuizarea sistemului nervos. Simptomele neurasteniei la copii sunt diferite de cele ale neurasteniei la adulți.

Medicii numesc această boală sindromul de oboseală iritabilă. Asthenonevroza este întâlnită nu numai la copii, ci și la adolescenți. Această tulburare este una dintre cauzele frecvente ale reducerii performanțelor școlare ale copilului, a conflictelor în relațiile cu colegii și adulții.

Asthenonevroza poate fi o consecință a patologiei intrauterine a dezvoltării sistemului nervos, a traumatismelor la naștere sau a infecțiilor suferite de copil în perioada postnatală timpurie. În acest caz, semnele bolii apar în 2-3 ani. De asemenea, boala se poate dezvolta la vârsta școlară ca urmare a stresului excesiv asupra sistemului nervos.

Simptomele și semnele de neurastenie la copii ar trebui să fie un motiv pentru a vizita un medic. Fără un tratament în timp util, acestea vor duce la schimbări ireversibile în psihicul copilului.

Simptomele bolii

Simptomele bolii sunt asociate cu tulburări în sistemul nervos. Psihologii clinici și psihiatrii clasifică semnele bolii în 2 grupuri:

1. Simptomele cauzate de tulburări ale sistemului nervos autonom. Acest grup include toate manifestările fiziologice ale neurasteniei: transpirație crescută, dependență fiziologică de dulciuri, enurezis, deviere a ritmului cardiac de la norma medie de vârstă, scăderea tensiunii arteriale, scăderea imunității la răceli.
2. Simptomele datorate disfuncției cerebrale. Acest grup de simptome include manifestările comportamentale ale neurasteniei: schimbări gratuite de dispoziție, reacții inadecvate la cuvintele și acțiunile celorlalți, controlul slab al manifestărilor emoționale, tulburări de somn, predominanța unui fond de dispoziție redusă, depresie, scăderea memoriei aleatorii și a concentrării, dezinhibiția motorie, apariția diferitelor fobii.

Simptomele la copiii cu vârsta cuprinsă între 2 și 6 ani

Sindromul asteno-nevrotic la preșcolari se manifestă sub formă de:

• frică, fobii, impresionabilitate excesivă;
• nevroză de vorbire sub formă de vorbire rapidă și pronunție greoaie a sunetelor
• lacrimare, irascibilitate;
• iritabilitate și irascibilitate;
• agresivitate nemotivată față de colegi, autoagresivitate;
• abuz de jucării;
• tendința de a rupe, sparge, strica lucruri, cărți;
• neliniște și agitație, dezinhibiție motorie, mișcări compulsive;
• stări depresive;
• sindrom convulsivant și ticuri;
• somn agitat;
• pierderea interesului pentru jocurile preferate, letargie;
• manifestări psihosomatice (dureri de gât și de brațe, constipație).

Simptomele la școlari

Simptomele sindromului asteno-nevrotic la copiii de vârstă școlară sunt:

• iritabilitate și excitabilitate nervoasă;
• vulnerabilitate, resentimente;
• reticență;
• oboseală rapidă, scăderea eficienței;
• anxietate situațională și personală crescută și anxietate nerezonabilă;
• schimbări de dispoziție;
• atacuri de panică și fobii;
• scăderea concentrării atenției voluntare;
• scăderea bruscă a performanțelor școlare;
• dureri de cap;
• probleme de somn;
• tulburări de apetit;
• izbucniri emoționale vii sub formă de țipete, căderi pe jos, accese de furie.

Etapele sindromului asteno-nevrotic

În dezvoltarea tulburării nevrotice, se disting următoarele etape:

1. Neurastenia hipertensivă. În acest stadiu, pacientul prezintă excitabilitate și iritabilitate crescută, impresionabilitate emoțională, eficiență redusă în efectuarea muncii mentale sau fizice, absenteism, cefalee de tip zona zoster, probleme de somn.
2. Slăbiciune iritabilă. Boala trece în stadiul al doilea dacă pacientul a ignorat semnele inițiale ale bolii și nu a cerut ajutor medical. Această etapă se caracterizează prin faptul că o persoană nu-și mai poate ascunde iritabilitatea, sistemul său nervos este rapid epuizat. Pacientul nu se poate concentra asupra sarcinilor de producție sau educaționale cu care se confruntă din cauza durerilor de cap constante, a slăbiciunii din organism. O persoană se simte ruptă de dimineață.
3. Neurastenia hipostenică. În cazul în care a doua etapă nu a fost urmată de un apel la medic, afecțiunea crește în etapa 3. Pacientul are oboseală cronică, dispoziție mohorâtă, apatie, somnolență. Apar tulburări psihosomatice: mâncărimi ale pielii, căderea părului, unghii casante, dureri la nivelul coloanei vertebrale și al articulațiilor, scăderea auzului și a vederii, exacerbarea bolilor cronice.

Varietăți ale sindromului

Specialiștii au ajuns la concluzia că sindromul asteno-nevrotic la copii este o boală care poate fi întâlnită în forme precum:

• Astenonevroza cerebranoasă este o patologie congenitală cauzată de leziuni organice ale creierului.
• Astenia reziduală este un tip de nevroză congenitală care rezultă din patologia sistemului nervos sau ca urmare a unei traume craniene la naștere. Manifestările acestui tip de boală sunt lăcrimarea, enurezisul, tulburările de motricitate fină și mare.
• Astenia somatogenă este un tip de tulburare psihosomatică. De regulă, acest tip de nevroză se formează la copiii cu antecedente de tulburări în funcționarea sistemului digestiv sub formă de gastrită, leziuni ulcerative ale duodenului.
• Astenia disontogenetică, ale cărei semne principale sunt oboseala cronică, eficiența scăzută și concentrarea slabă a atenției asupra sarcinilor intelectuale.
• Neurastenia psihosocială este o nevroză apărută ca o consecință a unui mediu familial nefavorabil. În adolescență, această formă de astenie se poate dezvolta ca urmare a respingerii copilului de către societatea de colegi. Acest tip de boală se manifestă prin insomnie și dureri de cap frecvente.
• Astenia hiperdinamică este o formă de tulburare nevrotică a copiilor preșcolari. Ea se manifestă sub forma dezinhibiției motorii, neatenției, agitației copilului.
• Astenia hipodinamică este un tip de nevroză în care procesele de inhibiție din sistemul nervos prevalează asupra proceselor de excitație. Copilul este pasiv, sedentar, scufundat în propria lume interioară, evită socializarea cu semenii și jocurile mobile. Principala cauză a acestui tip de boală este deficitul de greutate corporală sau supraponderabilitatea, tonusul muscular slab, tendința la răceli.

Cauzele tulburării nervoase

Astenia poate apărea din următoarele motive:

• predispoziție genetică la tulburări ale sistemului nervos;
• temperament de tip melancolic sau coleric la copil;
• nesiguranță, stimă de sine scăzută;
• asfixia în timpul travaliului sau privarea de oxigen a fătului în timpul dezvoltării intrauterine;
• suferință emoțională severă a mamei în timpul sarcinii;
• toxicoză severă în timpul gestației fetale;
• expunerea fătului la substanțe toxice ca urmare a consumului de medicamente, alcool sau fumat de către mamă în timpul sarcinii;
• conflict Rhesus între mamă și copil;
• perturbarea proceselor metabolice în cortexul emisferelor mari ca urmare a patologiilor neuronale și a bolilor membranelor cerebrale;
• PARALIZIE CEREBRALĂ;
• leziuni ale măduvei spinării;
• imunitatea slăbită a copilului;
• leziuni cerebrale sau boli infecțioase în timpul copilăriei timpurii;
• presiune intracraniană crescută;
• meningită, arahnoidită și encefalită;
• oncologie cerebrală;
• anomalii ale funcției renale și hepatice;
• deficiența de vitamine B în organism;
• dezechilibru hormonal, patologie a sistemului endocrin;
• disfuncții ale glandei tiroide;
• diabet zaharat;
• ședere prelungită într-o stare de stres sau un șoc emoțional puternic;
• atmosferă psihologică nefavorabilă în familie, conflicte în relațiile cu cei dragi;
• strictețea excesivă a părinților și utilizarea unor metode crude de educație în relația cu copilul;
• Statutul socio-psihologic scăzut al copilului în grupul de colegi;
• Dificultăți de socializare și de adaptare a copilului la o nouă comunitate și la un nou loc de reședință;
• oboseala fizică cauzată de încălcarea regimului de muncă și de odihnă;
• număr excesiv de activități ale copiilor în domeniul educației complementare;
• dependența de jocuri de noroc a adolescenților;
• vizionarea necontrolată de către copii a programelor de televiziune și a filmelor care au un impact negativ asupra psihicului;
• consumul de substanțe psihotrope, alcool și droguri de către adolescenți.

Diagnostic

Diagnosticul astenonevrozei se realizează cu ajutorul unor metode precum:

1. Intervievarea pacientului, colectarea anamnezei. Identificarea factorilor care au provocat boala. Compararea datelor de la psihiatru, neurolog și terapeut.
2. Diagnosticarea stării organelor interne ale pacientului cu ajutorul EEG, ECG, tehnologiei computerizate, radiografiei și ultrasunetelor. Evaluarea reacției pacientului la lumină puternică, la diverse sunete. Evaluarea păstrării activității reflexe. Corelarea stării actuale de dezvoltare a psihicului pacientului cu indicatorii medii ai normei de vârstă.
3. Diagnosticul de laborator. Analiza generală a sângelui și studiul biochimic al probelor de sânge permit excluderea prezenței la pacient a diferitelor boli infecțioase, imunologice, hematologice.
4. Diagnostic psihologic. Evaluarea nivelului de atenție arbitrară, a memoriei, identificarea trăsăturilor gândirii logice. De regulă, pacienții cu astenonevroză prezintă semne de oboseală după 10-15 minute de examinare.

Diagnosticul final se face pe baza unei analize complexe a informațiilor despre pacient și a simptomatologiei clinice. În unele cazuri, este necesară consultarea specialiștilor înrudiți pentru a determina starea neurologică a pacientului.

Tratamentul sindromului asteno-nevrotic

Eficace în tratamentul neurasteniei este o abordare cuprinzătoare. Pacientului i se prescrie un curs de terapie medicamentoasă, sesiuni de corecție psihologică și psihoterapeutică.

Ca principale medicamente medicale pentru tratamentul neurasteniei, se prescriu tranchilizante, nootrope, sedative, mijloace de normalizare a circulației sanguine, aminoacizi, antidepresive. În cazuri deosebit de grave, pacientul este spitalizat.

Efect pozitiv asupra sistemului nervos au UHF, balneoterapia, masajul tonic, terapia cu lumină.

De la vârsta de 4 ani, psihoterapia este prescrisă copiilor pentru tratarea diferitelor forme de astenie. În cursul ședințelor, un psihoterapeut îl învață pe copil să-și înțeleagă și să-și controleze emoțiile, să-și exprime trăirile emoționale într-un mod acceptabil din punct de vedere social. În paralel, se efectuează o corecție psihologică, care vizează corectarea trăsăturilor negative de caracter, depășirea temerilor, normalizarea stării psiho-emoționale. Tehnicile art-terapice îl ajută pe copil să se recunoască și să se accepte, să găsească resurse personale. Toate acestea facilitează procesul de socializare la copil.

Condițiile pentru o recuperare rapidă sunt:

• respectarea regimului zilnic al copilului;
• sport sistematic, îndeplinirea unui complex de exerciții de gimnastică matinală;
• duș de contrast, băi cu mentă și lavandă;
• alimentația rațională și utilizarea complexelor de vitamine și minerale recomandate de medic;
• plimbări zilnice de 1-2 ore;
• crearea unei atmosfere psihologice favorabile în familie, atitudine atentă și respectuoasă față de copil din partea părinților.

Pe lângă lucrul cu copilul, este necesară consilierea psihologică a părinților de neurastenici. În procesul de consiliere psihologică, specialistul îi învață pe părinți interacțiunea constructivă intrafamilială, formează un stoc de strategii de adaptare eficiente la părinți și învață metode de comunicare fără conflicte.

Complicații ale bolii

Complicațiile frecvente ale tulburării asteno-nevrotice sunt:

• tulburări hormonale care cresc riscul de patologie a tractului digestiv, accelerarea sau decelerația pubertății;
• lipsa capacității de reproducere la vârsta adultă;
• dificultăți de socializare;
• depresie, gânduri suicidare;

Dacă terapia tulburării nevrotice este începută în stadiul inițial, pot fi evitate consecințele negative și complicațiile.

Recomandările mele

Copiii care se confruntă cu tulburări nevrotice au nevoie de ședințe cu un psiholog. Durata cursurilor este de 3-6 luni. Este necesar pentru formarea unei stime de sine adecvate la copii, prevenirea recidivei bolii.

Copiii cu astenie trebuie să fie învățați regulile de interacțiune interpersonală și de lucru în grup. Prin urmare, în cursul reabilitării psihologice se desfășoară atât sesiuni individuale, cât și antrenamente de grup.

Cursurile de terapie prin artă îi ajută pe copii să găsească un hobby. Găsind o oportunitate de auto-realizare, copiii găsesc o activitate pe placul lor — creativitatea are un efect vindecător asupra lor.

Consolidarea relațiilor de familie și normalizarea climatului psihologic de acasă se poate realiza prin activități comune de petrecere a timpului liber pentru copii și părinți, vizite la teatru și la cinema. Cu toate acestea, atunci când se organizează un timp liber semnificativ, trebuie amintit că un exces de impresii vii — este, de asemenea, o sarcină pentru sistemul nervos, care poate fi pentru un organism epuizat este insuportabil.

Concluzie

Astfel, neurastenia nu se datorează întotdeauna unor cauze fiziologice și patologii în dezvoltare. Aproape jumătate din cazurile de boală se datorează cauzelor sociale și erorilor în educație.

Pentru ca tratamentul sindromului asteno-nevrotic să fie eficient, este necesar să se elimine cauza care l-a provocat. În același timp, este important ca părinții să înțeleagă că tratamentul neurologic este un proces pe termen lung. Numai respectarea tuturor recomandărilor clinice, parcurgerea unor cursuri complete de psihoterapie și de psihocorecție garantează recuperarea completă a copilului. Urmarea clară a instrucțiunilor medicului va ajuta la prevenirea complicațiilor și a consecințelor negative ale tulburării nevrotice.