Silogismul este o figură primordială a unor discipline precum filosofia și logica. Este utilizat în logică pentru a formula concepte, judecăți și inferențe. Cu toate acestea, nu credeți că domeniul de aplicare al acestui concept este specific și limitat la știință. Conștientizarea în acest domeniu va permite unei persoane adulte să formuleze gânduri în mod competent și capabil, să avanseze într-un ritm accelerat pe scara carierei și să nu permită unui coleg să se înșele.
În cadrul acestui articol vom încerca să explicăm în cuvinte simple ce este — silogismul, ce raționamente se numesc silogisme, ce sunt considerate figuri și moduri ale unui silogism categoric simplu.
Cuprins
Definiția conceptului
Un silogism este concluzia corectă pe care o persoană o trage din informațiile pe care le are. Este un nou adevăr născut din două inferențe inițiale. Se întâmplă ca afirmațiile sugerate de un prieten sau care mint la suprafață să fie corecte doar la prima vedere. Dar studiul și analiza detaliată dezvăluie erorile lor.
Principala lege a oricărui raționament se reflectă în axioma sa: legitimitatea trecerii la concluzia din premise se explică prin următoarele puncte:
- orice afirmație despre o clasă de obiecte se aplică întregii clase de obiecte respective;
- o caracteristică a unei clase de obiecte se referă la un lucru individual din această clasă;
- dacă un fapt contrazice o trăsătură a unui obiect, el neagă acel obiect.
Toate prostituatele sunt obsedate de haine. Toți cei care sunt obsedați de haine sunt păcătoși. Toate prostituatele sunt păcătoase.
Conceptul de modus operandi logic
Modulele se disting în structura unui silogism simplu. Modulele unui silogism sunt figurile sale. Modulele (figurile) unui silogism sunt determinate de legile logicii și de tipul de silogism. Modulele unui silogism categoric simplu sunt formate din următoarele elemente: un termen mare (P), un termen mediu (M), un termen mai mic (S). Putem spune că termenul mare este predicatul, iar termenul mai mic al silogismului, care este folosit în concluzie, este subiectul acestuia. Un silogism categoric simplu nu implică utilizarea termenului din mijloc în concluzie.
Următoarele moduri corecte ale silogismului categoric simplu sunt utilizate în definirea cifrelor:
A — toate subiectele sunt teze primare; I — unele subiecte sunt teze primare; E — toate subiectele nu sunt teze primare; O — unele subiecte nu sunt teze primare.
Într-un silogism categoric, aceste cifre însumează 11 combinații corecte: AAA, AAI, AAE, AEE, AEO, AII, AOO, EAE, EAO, EIO, IAI, JSC. Toate celelalte combinații vor duce la erori. În funcție de localizarea termenului de mijloc, structura se va schimba.
Prima cifră (subordonatoare):
Toți demonii sunt înfricoșători. Unele forțe ale răului sunt demoni. Unele forțe ale răului sunt înfricoșătoare.
A doua figură (legală):
Toți îngerii nu sunt demoni. Unele forțe ale răului sunt demoni. Unele forțe ale răului sunt înfricoșătoare.
A treia figură (replică):
Toți demonii sunt înspăimântători. Unii demoni sunt forțe ale răului. Unele forțe ale răului sunt înfricoșătoare.
Toți îngerii nu sunt demoni. Unii demoni sunt forțe ale răului. Unele forțe ale răului sunt înfricoșătoare.
În toate aceste exemple, termenul de mijloc este demonii, termenul mai mare este îngerii, iar termenul mai mic este forțele răului.
Exemplele de figuri reflectă diferite sarcini ale logicii. Regulile figurilor sunt determinate de scopul judecății. Prima figură a unui entimem este folosită pentru a arăta aplicarea afirmațiilor generale ale unei teorii la momentele sale particulare. A doua figură respinge o prezentare falsă. A treia figură a unui entimem este folosită pentru a demonstra că există excepții la orice regulă. A patra figură este modus în filosofie, nu în logică.
Este interesant faptul că conceptul de modus este adesea folosit în sarcinile intelectuale. Acestea pot fi găsite în reviste și ziare. De exemplu, în scanzords trebuie să alegeți un cuvânt din 5 litere care denotă un tip de silogism.
Reguli de construire a judecăților
Atunci când construiți orice silogism simplu, este logic să respectați regulile pentru a evita greșelile și curiozitățile. Un silogism categoric simplu corect îndeplinește toate cerințele privind termenii și premisele.
Reguli privind termenii
În logică, regulile termenilor unui silogism sunt următoarele:
- Este permisă utilizarea a numai 3 termeni în construcția unui entimem. În acest caz, termenul din mijloc trebuie să fie prezent în ambele propoziții de bază în același număr.
Un exemplu simplu de încălcare a acestei reguli a termenilor este următoarea inferență:
Proiectele de lege nu sunt redactate de oameni. O lege este un document al statului. Proiectele de lege existente în stat nu sunt create de oameni. Cu alte cuvinte, eroarea s-a produs deoarece a fost introdus un termen inutil — «lege». În loc de 3 au devenit 4
- Este obligatoriu să existe un termen de mijloc în cel puțin una dintre cele două premise.
Această eroare poate fi ilustrată printr-un exemplu elementar:
Planetele au lumina reflectată. Luna are lumină reflectată. Luna este o planetă.
Cu toate acestea, luna nu este o planetă. Eroarea a apărut deoarece termenul din mijloc este nedefinit.
- Nu poți pune în concluzie ceva ce nu era în propozițiile principale.
Mi se pare că această regulă poate fi explicată prin următorul exemplu:
O persoană este bolnavă dacă are o temperatură corporală ridicată. Fata nu are o temperatură corporală ridicată. Fata nu este bolnavă.
Concluzia este falsă, deoarece medicina cunoaște boli în care temperatura corpului nu crește.
Regulile termenilor se aplică a priori tuturor entimemelor.
Reguli de parcelă
Variantele și modurile unui silogism trebuie să se conformeze regulilor premiselor, prin care se determină corectitudinea figurii de inferență:
- Un silogism este o inferență care nu poate fi construită pe baza unor premise particulare. Aceasta înseamnă că, deși premisele sunt adevărate, silogismul se va dovedi fals.
- Un silogism categoric nu poate fi derivat din 2 premise negative.
- O singură premisă nu este suficientă pentru a formula o concluzie, trebuie să existe 2 dintre ele. În logică, acest lucru înseamnă că, dacă una dintre premise este privată, teza categorică simplă va fi privată.
- Dacă una dintre premisele unui raționament categoric este o propoziție negativă, atunci întregul raționament va fi în cele din urmă negativ.
- Dacă un silogism categoric simplu este format din două premise afirmative, atunci judecata sa va fi afirmativă.
Iată un exemplu de eroare de premisă de inferență:
Unele orașe din țara noastră sunt capitalele republicilor din fosta URSS. Unele localități din regiunea Arhanghelsk sunt orașe din țara noastră. Unele orașe din regiunea Arhanghelsk sunt capitale ale republicilor din fosta URSS.
Regulile premisei determină adevărul sau falsitatea acesteia.
Clasificarea raționamentelor
În logică și filozofie, se disting tipuri simple și complexe de silogisme. Să dăm exemple de tipuri populare de inferențe.
Tipul categoric simplu
Un silogism categoric simplu este o inferență afirmativă. Termenii unui silogism categoric simplu se numesc premise adevărate. Regulile silogismului categoric simplu permit următoarele figuri ale acestui tip de inferență:
- premisa generală a sorții are un volum mai mare decât inferența afirmativă;
- premisa generală a sorții are un volum mare, premisa mai mică este negativă;
- concluzia particulară depășește premisele afirmative;
- judecata finală nu este o concluzie generală afirmativă.
Modurile silogismului categoric simplu depind de parametrii cantitativi și calitativi ai premiselor și judecăților finale. În logică, acest tip are 19 moduri. Devine clar că o astfel de inferență ca silogismul categoric simplu este o figură cheie a logicii și filosofiei. Cel mai adesea, un silogism categoric simplu constă într-o combinație de tip AAA.
Tipul condiționat-categoric
În cuvinte simple, putem spune că acest tip include astfel de exemple de judecăți în care o premisă conține o judecată condițională, iar cea de-a doua conține o judecată categorică. Devine evident că, indiferent de termenul mai mic, rezultatul unui astfel de silogism poate fi fie afirmativ, fie negativ. În același timp, finalitatea unui astfel de raționament este întotdeauna adevărată.
Care este modul unui silogism categoric simplu? Este o judecată în care
- premisa mai mică este formată de termenul mai mic;
- premisa mai mare este formată de termenul mai mare;
- judecata finală conține atât termenul mai mare, cât și pe cel mai mic;
- termenul mijlociu este conținut în ambele idei inițiale, dar nu este prezent în judecata finală.
Un exemplu de raționament de acest tip ar fi următoarea inferență:
Corpurile cerești sunt capabile de mișcare. Toate planetele sunt corpuri cerești. Toate planetele sunt capabile de mișcare.
Tipul separativ
Ce este un silogism de separare? Definiția acestui tip de inferență se bazează pe premisele separatoare din care se derivă o judecată finală separatoare (numărul de alternative este mărit).
Un silogism logic separator poate avea în structura sa o judecată de premisă separatoare și o judecată de premisă categorică.
Judecata finală în acest caz poate fi fie negativă-afirmativă, fie afirmativă-negativă.
Tipul condițional-separativ
O judecată condițional-separativă este o inferență în care una dintre premise include o judecată separatoare, iar cea de-a doua conține un raționament condițional. Știința progresistă a pus schema acestui silogism la baza lemei, a dilemei și a polilemei.
Tipul imediat
O inferență directă este o concluzie care poate fi dedusă dintr-o singură premisă prin transformarea, inversarea sau contrapunerea ei cu ceva. Premisa însăși este schimbată în acest proces, dobândind un sens opus. Un exemplu simplu al acestui tip de raționament este următoarea deducție:
Piramidele nu sunt plate. Orice piramidă este o figură tridimensională.
Forme complexe de silogisme
În plus față de tipurile simple de deducții, există și tipuri complexe. Un tip complex de inferență se numește silogism complex de aserțiune. În logică, astfel de forme de inferențe se numesc polisilogisme. De exemplu:
Toate stelele sunt corpuri cerești. Soarele este o stea. Soarele este un corp ceresc. Toate corpurile cerești sunt capabile de mișcare. Soarele este capabil de mișcare.
Silogism fals
Un tip de raționament fals este o deducție greșită care se bazează pe premise false. El încalcă regulile logicii: folosește termeni nedistribuiți, număr excesiv de premise sau de termeni. Se spune că formularea de concluzii false este o particularitate a gândirii logice feminine.
Modalități de verificare a veridicității unui raționament
Pentru a determina dacă raționamentul este corect, acesta este supus unei analize atente:
- Trebuie să se formuleze o ipoteză.
- Trebuie să se formuleze clar întrebările, să se relaționeze faptele reale între ele.
- Găsiți informațiile lipsă în procesul de testare a ipotezei.
- Determinați dacă silogismul este fals sau adevărat.
Se recomandă utilizarea unor metode de testare a adevărului judecății finale, cum ar fi: — Se recomandă să se folosească metode de testare a adevărului:
- Verificarea construcției. Efectuați o verificare pentru a vedea dacă inferența respectă regulile termenilor și regulile premiselor.
- Stabiliți tipul de figură și verificați dacă o astfel de combinație este acceptabilă în cel puțin o diagramă.
Concluzie
Silogismele nu sunt doar unul dintre termenii logicii. Ele sunt necesare în fiecare ramură a științei pentru a compara fapte, a formula deducții și a trage concluzii pe baza datelor disponibile. Conceptele, judecățile și inferențele sunt o componentă integrală a cunoașterii.
Din punctul de vedere al psihologilor și al profesorilor, capacitatea de a formula corect inferențe este unul dintre criteriile de evaluare a gândirii logice a unei persoane. Multe metode de psihodiagnostic includ sarcini care permit evaluarea capacității unei persoane de a opera cu concepte și de a utiliza informațiile în mod competent.
În lumea modernă, sunt apreciate persoanele cu o gândire rațională, care sunt capabile să construiască ipoteze, să le demonstreze și să formuleze concluzii corecte atunci când analizează informații. La interviurile din cadrul firmelor de prestigiu, recrutorii și managerii de resurse umane pun adesea candidatului întrebări menite să evalueze capacitatea unei persoane de a compune mental construcții logice competente.