Sfaturi utile pentru părinți de la un psiholog: cum să ajuți un copil să depășească o criză la 7 ani

Criza de 7 ani coincide cu intrarea copilului la școală. Aceasta este o perioadă responsabilă pentru părinți și copii.

Mediul social se schimbă, copilul are mai multe responsabilități, în special, există nevoia de a învăța, de a frecventa o instituție de învățământ.

Toate acestea afectează comportamentul, stima de sine și caracterul. Cercul social se extinde, deoarece există nevoia de a comunica cu colegii de clasă și cu profesorii. Rutina zilnică se schimbă, de asemenea,.

De ce este important să cunoaștem regulile de comportament?

Un copil intră într-o nouă etapă a vieții. Unii copii sunt fericiți să meargă la școală, alții se tem, alții se opun schimbărilor. Mediul schimbat afectează, de asemenea, starea psihologică a copilului adult.

În trecut, mama și tata erau tot timpul în preajmă. Acum, în multe cazuri, trebuie să te bazezi pe tine însuți. Aceasta este o perioadă importantă a maturizării. Pe psihic este o încărcătură puternică, aici se adaugă nevoia de a petrece timp la lecții, de a asculta de profesor, de a face temele. Copiii își compară realizările cu cele ale colegilor lor de clasă.

Neprietenos poate fi și comunitatea școlară. Dacă copilul este respins în grup, îi lovește puternic stima de sine.

Sarcina părinților în timpul crizei de 7 ani — de a sprijini copilul, de a-l ajuta să treacă într-o nouă etapă de viață, mai complexă.

Sfaturi generale despre cum să supraviețuiești?

Măsurile anterioare de influență și educație nu mai sunt eficiente. Părinții trebuie să găsească noi modalități de a controla și gestiona copilul. În același timp, acestuia i se oferă mai multă autonomie.

Ce trebuie să faceți :

1. Petreceți mai mult timp cu copilul.
2. Permiteți-i să rezolve problemele pe care este capabil să le gestioneze. Acest lucru dezvoltă independența, voința, motivația.
3. Arată-ți dragostea: sprijin, îmbrățișări, conversații prietenoase.
4. Acceptați faptul că copilul are propria personalitate, este un individ cu propriul caracter, cu propriile dorințe.
5. Ascultați dacă copilul vrea să împărtășească ceva: probleme sau bucurii. Nu îl întrerupeți, ci lăsați copilul să vorbească.
6. Nu îl suprasolicitați, ci lăsați timp pentru joacă.
7. Petreceți timp împreună.
8. Dacă un fiu sau o fiică cere ajutor la teme, nu faceți totul pentru ei, ci sugerați-le punctele principale.
9. Încurajați simțul responsabilității — băieții și fetele ar trebui să aibă propriile responsabilități, dar cele cărora sunt capabili să le facă față.

Adulții ar trebui să discute o tactică unitară de educație. Nu este posibil ca unul să răsfețe, celălalt să certe, unul să interzică, celălalt să permită. Copilul trebuie să înțeleagă clar ce se dorește de la el.

Este inacceptabil :

• ridicarea vocii;
• critica dacă un elev nu reușește să facă față la ceva;
• violența fizică.

Toți acești factori vor afecta în mod negativ formarea personalității.

Este important să se explice tinerei generații ce este acceptabil să facă și ce nu este acceptabil, care sunt regulile în societate, cum să comunice cu colegii și profesorii.

De asemenea, este la fel de important să se stabilească și să se mențină încrederea în părinți. Un copil nu trebuie să se teamă să raporteze probleme, să ceară sfaturi și ajutor.

O atenție specială este acordată copiilor ai căror părinți nu locuiesc împreună sau sunt în proces de divorț. Criza în acest caz poate fi mai vie și mai dureroasă, deoarece există un factor de stres suplimentar.

Reguli de interacțiune: ce trebuie făcut?

Principalele reguli care trebuie respectate:

• Nu ridicați vocea. Starea de spirit negativă a părinților nu ar trebui să se reflecte asupra copiilor.
• Explicați cererile lor. Copilul de șapte ani este destul de capabil să învețe regulile și trebuie să înțeleagă ce anume vor de la el, și nu pentru că așa a decis mama sau tata.
• Nu încălcați regulile și nu schimbați regulile care sunt stabilite pentru copil.
• Nu limitați comunicarea cu colegii.
• Nu vă comparați cu ceilalți.
• Dacă există probleme la școală, nu le puteți ignora, trebuie să găsiți o modalitate de a-l ajuta.
• Tratați elevul mai mic ca pe un adult.

În cazul în care criza și comportamentul copilului scapă de sub control, este mai bine să consultați un psiholog sau să cereți sfatul unui profesor cu experiență.

Părinții ar trebui să își demonstreze în orice mod posibil dragostea și respectul pentru personalitatea persoanei în creștere. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că este necesar să îi satisfacem orice capriciu și să îi îndeplinim orice dorință. Persoana în creștere ar trebui să înțeleagă că există limitări, dar este necesar să i se explice de ce.

Un copil de șapte ani se află la o vârstă destul de conștientă și este capabil să învețe și să respecte multe reguli.

O rutină zilnică este bună și corectă, dar ar trebui să existe și timp pentru odihnă. La sfârșit de săptămână, este necesar să li se ofere posibilitatea de a se relaxa, de a face activitățile preferate, de a se odihni.

Copiii sunt foarte obosiți de procesul educațional, mai ales în primele luni de frecventare a școlii, când se obișnuiesc cu reguli noi, cu regimul, cu activități mai active — mentale și fizice. Suprasolicitarea duce la agresivitate, refuzul de a învăța, refuzul de a respecta regulile stabilite.

Atunci când regulile acceptate sunt devalorizate

Când regulile sunt devalorizate, copilul este adesea nepoliticos, încăpățânat, se ceartă pentru orice, sparge jucăriile.

Sarcina părinților — insistați cu fermitate și calm asupra îndeplinirii regulilor, explicați că este inacceptabil să fii nepoliticos cu adulții și cu copiii. Îi puteți spune copilului că acum este un adult, așa că trebuie să se comporte în consecință.

Exemplul rudelor apropiate este de mare importanță — copilul învață comportamentul de la adulți. În același timp, este necesar să creșteți stima de sine, nu să pedepsiți, ci să îi indicați cum să se comporte mai bine și mai corect.

Dacă copilul dorește să imite adulții

Este o aspirație naturală a unui adult să se comporte ca un adult. Este necesar să încurajăm momentele pozitive: dorința de a munci, de a studia. Dorința de a se comporta ca un adult favorizează voința, curajul și independența. Părinții ar trebui să înceteze să îl mai trateze pe elevul mai mic ca pe un copil, altfel va provoca și mai multă rezistență.

Te consideri un adult, deci trebuie să îndeplinești anumite reguli. Mama și tata muncesc, treaba ta este să înveți.

Atunci când te străduiești să obții independența

Sprijiniți copilul în dorința sa de a se dezvolta, de a învăța despre lume, de a deveni mai independent, dați-i sarcini simple pe care este capabil să le îndeplinească. Dezvoltarea independenței la această vârstă este necesară pentru ca copilul să poată naviga cu îndrăzneală și în mod activ în lumea din jurul său, să rezolve problemele și sarcinile curente fără a se baza pe adulți.

Putem beneficia?

Criza de 7 ani — o etapă importantă de dezvoltare, așa că nu puteți pierde multe momente. Personalitatea unui tânăr preșcolar este în curs de reconstrucție, iar părinții ar trebui să înțeleagă acest lucru. Nu mai este posibil să îl tratăm ca pe un copil.

Dezvoltarea independenței este unul dintre cele mai importante lucruri la care părinții ar trebui să acorde atenție. Se formează, de asemenea, voința și responsabilitatea. Este important să se mențină și să se dezvolte motivația pentru învățare și cunoaștere. Este important să se explice importanța participării la școală, a efectuării temelor și a respectării anumitor reguli.

Fetele au tendința de a studia mai sârguincios și de a crește mai devreme. Cu toate acestea, ele se pot compara cu colegii lor, de exemplu, în ceea ce privește hainele. Începutul creativ, dorința de a arăta frumos ar trebui canalizată în direcția corectă: laude, înscrierea în cercuri (dans, cusături), sprijin în demersuri.

Băieții încearcă să se afirme în colectiv, conflicte cu băieții și fetele, fondul emoțional este instabil, posibile izbucniri de violență, bătăi, există dificultăți în munca monotonă. Băiatul are nevoie de diversificarea rutinei școlare, susținerea interesului pentru învățare, înscrierea la secții — înot, lupte, construcții, ținând cont de interesele și abilitățile copilului.

Printre eroii din desene animate, cărți pot fi găsite exemple de eroi pozitivi. Este necesar să se explice de ce aceștia fac ceea ce trebuie, în timp ce alți eroi acționează greșit.

Exemple de jocuri comune pentru întreaga familie

Studiul devine activitatea principală, dar jocurile joacă, de asemenea, un rol important în dezvoltare, relaxare și odihnă.

Dacă copilul are jocuri preferate, nu este necesar să i le interzicem — în procesul de creștere, acestea vor trece treptat în fundal. Jocurile ajută la schimbarea psihicului, la o pauză de la studiu.

Jocurile sportive în aer liber sunt utile — ele ajută la eliminarea excesului de energie și la o pauză de la procesul de învățare. Copiii de această vârstă sunt mai atrași de jocurile de echipă

În această perioadă, copiii pot fi interesați de jocuri intelectuale și de creativitate. Punerea în scenetă, teatrul pentru copii este un exemplu excelent de activitate ludică. Copiii se dezvoltă în mod creativ. Jocurile de scenete sunt utile pentru dezvoltarea memoriei, a imaginației.

Exemple de jocuri:

1. «Barbă». Vă permite să vă relaxați, să eliberați tensiunea. Imaginați-vă că există o halteră pe podea. Trebuie să vă aplecați, să o ridicați, să respirați și să o ridicați. Imaginați-vă cât de grea este. Apoi coboară-o încet.
2. Joc tactil. Pe masă sunt așezate diferite obiecte: dure, moi — o bucată de blană, hârtie, perie, cub, etc. Adultul ține un obiect pe mâna copilului și îl roagă să povestească despre senzații.
3. «Îngheață în figura corectă» . Antrenarea atenției, coordonarea mișcărilor. Este mai interesant să vă jucați în grup. Toată lumea se mișcă în cerc, când liderul bate din palme, este necesar să înghețe într-o anumită postură. De exemplu, o palmă — postura de barză, două — urs, trei — reluarea mișcării.

Principalele greșeli

Pentru a nu agrava cursul crizei, pentru a nu pierde încrederea copilului, este important ca părinții să nu facă o serie de greșeli:

1. Pedeapsa fizică. Copilul se simte umilit, se teme de părinți și își pierde încrederea. Pedepsele fizice contribuie la scăderea stimei de sine, un elev de gimnaziu poate deveni timid, nesigur, pentru a evita represaliile, începe să mintă părinții, ascunde diverse fapte, de exemplu, eșecuri la învățătură, probleme la școală, cu colegii, greșeli făcute.
2. Criticile: «te descurci prost», «nu te descurci bine», «ești un ratat» — copilul va confirma în această opinie, pentru că părerea părinților este încă importantă pentru el. Ca urmare, motivația de a studia scade, personalitatea se simte ca un proscris, nedemn de recompensă, încep problemele de autoidentificare printre colegi.
3. Interzicerea de a comunica cu un anumit băiat sau fată, spunând că este rău, nedemn, familia lor disfuncțională.
4. Nu puteți spune un lucru astăzi și apoi să vă răzgândiți mâine: «Ești adult, trebuie să îndeplinești astfel de îndatoriri», iar a doua zi: «Ești mic, nu poți face asta».
5. Să compari cu alți copii, să spui că acel copil învață mai prost, se comportă mai prost, alți copii sunt mai buni. Acest lucru scade stima de sine, motivația.
6. Nu poți să ridiculizezi pentru greșeli, gafe. Dacă un copil a făcut ceva greșit, este necesar să i se explice cu calm cum ar fi trebuit să se facă sau de ce nu ar fi trebuit să se facă.
7. Ridicați vocea. Copilul devine nervos, motivația de a studia scade, sunt posibile crize de furie.

Concluzie

Criza de 7 ani nu este ușoară, dar este un salt calitativ și important în dezvoltare. Personalitatea intră într-o viață nouă, mediul se schimbă calitativ, există mai multă independență. Este important ca părinții să păstreze dorința de a învăța, să dezvolte copilul din punct de vedere intelectual, fizic, emoțional.

Un articol util? Evaluați

5 / 5. Număr de evaluări: 4