Criza primului an de viață este o etapă integrală în dezvoltarea fiecărui copil. El împarte perioadele copilăriei și copilăriei timpurii, asigură o tranziție de la o etapă de dezvoltare la alta.
Debutul și durata sa depind de caracteristicile individuale ale psihologiei, dar este imposibil să se evite criza în principiu.
Copilul începe să simtă independența față de mama sa, așa că se străduiește să se afirme — dă dovadă de încăpățânare, perseverență. Esența crizei din primul an de viață — formarea de noi formațiuni sau forme, modalități de interacțiune cu lumea.
Cuprins
Noi formațiuni de schimbare
Criza primului an de viață este asociată cu o creștere a capacităților copilului, cu apariția unor noi nevoi.
Acest timp este necesar pentru formarea de noi formațiuni — trăsături mentale sau sociale, schimbări care determină nu numai conștiința copilului, ci și atitudinea sa față de realitatea înconjurătoare, față de oameni, față de mediu.
Principalele noi-formații ale crizei din primul an de viață:
- Vorbirea autonomă;
- conștiința de sine;
- arbitraritate;
- acceptarea limitărilor.
Datorită noilor formațiuni devine posibilă satisfacerea unui număr mare de nevoi.
Cum se manifestă maturizarea — simptome
Copilul începe să facă totul în mod independent, negând comentariile, corecțiile și observațiile adulților.
El urmează îndeaproape modelul acțiunilor părinților, dar nu acceptă ajutorul lor în încercări independente, încercări .
Curiozitatea și dorința de a înțelege realitatea înconjurătoare este adesea însoțită de interdicții din partea adulților.
Atunci când un părinte, chiar și pentru a asigura siguranța, limitează libertatea copilului, micul explorator percepe acest lucru ca pe o încercare de a prelua controlul asupra lui, așa că dă dovadă de agresivitate, poate plânge sau face crize de furie.
În acest fel, copilul verifică cum să obțină ceea ce își dorește și dacă acest lucru este posibil. De exemplu: dacă un adult cedează în fața unui mic manipulator, acesta își va aminti cu siguranță o strategie eficientă de comportament pentru a o aplica în practică atunci când va fi nevoie.
Copilul începe să își arate atitudinea față de oameni. Oaspeții necunoscuți sunt percepuți cu ostilitate, copilul îi poate evita sau evita, face fețe.
Caracteristicile manifestărilor la băieți
Băieții în timpul crizei din primul an de viață demonstrează un interes pentru activități constructive. El este atât de dornic să studieze posibilitățile, manipulările care pot fi folosite în interacțiunea cu obiectele din jur, încât o pot face toată ziua.
Manifestări psihologice la fete
Caracteristica principală a schimbărilor care apar la fete în timpul crizei primului an de viață este legată de comunicare.
Manifestările la fete se caracterizează prin următoarele semne :
- comunică în mod activ cu persoanele din jurul ei;
- stabilește legături și contacte sociale;
- învață normele de comportament;
- verifică unde se termină limitele lor și unde începe spațiul personal al celorlalți.
Semne pozitive
Tot ce se află în casă devine centrul atenției pentru copil. Este demn de remarcat faptul că el este interesat nu atât de mult de jucării, cât de obiecte care sunt folosite în mod regulat de adulți :
- Tacâmurile;
- gadgeturi;
- creioane;
- periuțe de dinți și așa mai departe.
Curiozitatea îl motivează pe copil să facă primii pași, acesta se concentrează asupra obiectului care se află în câmpul vizual, dar nu este accesibil imediat, și începe să încerce să ajungă la el. Acest lucru influențează în mod favorabil dezvoltarea gândirii, formarea voinței.
În primul an de viață, copilul se adaptează la mediul înconjurător, învață să interacționeze cu alte persoane și cu tot felul de obiecte, începe să învețe regulile de utilizare a acestora, se confruntă cu primele interdicții care îi limitează libertatea de acțiune și autonomia.
Cum să ne dăm seama că dificultățile se apropie de sfârșit?
Durata crizei de 1 an de viață depinde de mulți factori: caracteristicile individuale ale copilului, situația de dezvoltare, stilul de educație, care aderă la părinți. Mai devreme sau mai târziu, această etapă se încheie în mod natural.
Realizarea faptului că criza se apropie de sfârșit poate fi prin unele manifestări :
- acceptarea regulilor, aderarea la ele;
- primele cuvinte, demersuri reușite;
- reducerea reacțiilor afective (plâns, accese de furie, agresivitate);
- înțelegerea limitelor personale ale celorlalți.
Pe măsură ce criza avansează, copilul învață să interacționeze cu lumea, în funcție de noile posibilități.
Semnificație
Este important ca părinții să cunoască, să înțeleagă și să accepte particularitățile crizei din primul an de viață. Depinde de adulți să determine cât timp va dura această etapă a vieții și cât de productivă va fi.
Părintele trebuie să asigure întotdeauna siguranța copilului, dar într-un mod care să nu-i limiteze capacitatea de a explora lumea din jurul său.
Copilului ar trebui să i se ofere condițiile pentru autonomia dorită, dar nu ar trebui să fie orientat spre permisivitate. Este important să îl ajutați pe copil să înțeleagă că există anumite restricții care trebuie respectate pentru propria siguranță.
Este important ca adulții să fie răbdători și solidari și să urmeze un stil democratic de educație — să încurajeze inițiativa, să țină cont de nevoi, să ajute. Nu trebuie să vă supărați pe copil sau să vă manifestați agresivitatea ca răspuns la accesele sale de furie și să îi sprijiniți stilul de comunicare. Repetând după bebeluș cuvinte greșite, părintele însuși crește timpul de care va avea nevoie pentru a stăpâni vorbirea normală.
Puterea și gravitatea reacțiilor negative ale copilului în timpul crizei de vârstă depind de mediul familial. Stilul de educație ales în mod necorespunzător sporește manifestările afective și afectează, de asemenea, durata și eficacitatea crizei. O perioadă dificilă este inevitabilă, manifestată chiar și la cei mai calmi, inactivi, ascultători copii.
Criza din primul an de viață este asociată nu numai cu schimbări fiziologice (stăpânirea vorbirii și a mersului), ci și cu schimbări psihice. Copilul își dezvoltă în mod activ abilitățile motorii mari și fine, precum și procesele de gândire și imaginația.
Vorbirea sa este inteligibilă doar pentru cei apropiați, la care copilul apelează activ cu o cerere de ajutor pentru a obține obiectul dorit. Obiectele din jur stârnesc un interes autentic la copii. În primul rând, cele care sunt folosite în mod regulat de adulți în fața copilului. Chiar și în absența abilităților necesare pentru manipularea cu obiectele, copilul caută să le obțină.
În comunicarea cu adulții există selectivitate — exigență sau chiar agresivitate față de cei dragi, frică, respingere a străinilor. La noile oportunități asociate cu cunoașterea lumii înconjurătoare se adaugă primele reguli, restricții, interdicții asociate cu siguranța copilului sau cu consecințele negative ale interacțiunii sale cu obiectele.
Concluzie
Cu timpul, reacțiile afective sunt mult mai puțin frecvente, iar copilul învață normele de comportament în societate, învață să meargă și să comunice normal cu cei din casă, începe să respecte rutina zilnică, să accepte limitele autonomiei sale, precum și motivele pentru care oportunitățile trebuie să se supună unor reguli.
Un articol util? Evaluați-l
5 / 5. Numărul de evaluări: