Raționalizarea (mecanism de apărare) — ce este, exemple din viață

Raționalizarea este procesul de a găsi explicații și justificări pentru tot ceea ce i se întâmplă unei persoane. Se aplică unor situații, emoții, gânduri și acțiuni. În acest fel, oamenii își protejează psihicul de experiențele traumatizante. Din exterior pare că totul este logic. Cu toate acestea, de fapt, este adesea o încercare de a ascunde motivele și sentimentele reale. Este acest lucru întotdeauna un lucru bun? Cum afectează acest comportament viața fiecăruia dintre noi?

Ce este raționalizarea

Raționalizarea în psihologie este un mecanism de apărare prin care o persoană caută o explicație logică pentru acțiuni, comportamente, gânduri și sentimente, protejându-și astfel respectul de sine și stima de sine de impactul emoțiilor negative. Putem spune că raționalizarea este o încercare inconștientă de a justifica ceea ce este contrar opiniei publice. Altfel spus, individul dorește să își explice acțiunile sale, inacceptabile pentru societate, cu argumente și argumente pe care această societate le va accepta. Se dovedește că el omoară doi iepuri deodată: oamenii sunt mulțumiți, iar respectul de sine rămâne la nivelul potrivit.

O explicație interesantă a termenului este dată în Dicționarul Oxford. Potrivit acestuia, raționalizarea este procesul de a face clare și raționale acțiunile ciudate și de neînțeles. Este utilă atunci când este nevoie să se ascundă de ceilalți motivele și sentimentele reale.

Dacă spunem ce este raționalizarea în cuvinte simple, definiția va arăta astfel: este o căutare a motivelor care explică un tipar nedorit de comportament uman și ajută o persoană să își mențină o stare de confort și armonie interioară.

Iată un exemplu. O persoană nu a considerat necesar să ajute o rudă apropiată într-o situație critică. Își justifică gestul prin faptul că ajutorul său nu ar fi adus rezultatul dorit, ci, dimpotrivă, ar fi înrăutățit lucrurile. Există un alt exemplu. Un alcoolic își justifică dependența spunând că medicul i-a recomandat să folosească doze mici de alcool pentru a-și trata boala.

Modul în care o persoană se va justifica este ales în mod inconștient. Motivele reale ale autojustificării sunt, de asemenea, inconștiente. Individul alege pur și simplu acele cuvinte care îl vor prezenta într-o lumină favorabilă în fața societății și care îl vor ajuta să își păstreze respectul în proprii ochi.

Uneori se întâmplă ca la sfârșitul procesului de achitare o persoană să se gândească la comportamentul său. Și își dă seama că unele dintre raționamentele și cuvintele sale sunt doar parțial adevărate. Dar chiar și acest lucru găsește o scuză, pentru că scăderea stimei de sine nu făcea parte din planurile sale. Principala sarcină în acest moment este să se conformeze pe deplin idealului pe care l-a inventat pentru el însuși.

Raționalizarea inconștientă nu poate fi numită înșelăciune, dar este considerată cel mai periculos mecanism psihologic de apărare. Pericolul constă în faptul că viața devine prea previzibilă, deoarece fiecare pas și fiecare acțiune este întotdeauna justificată și justificată.

Lăsând la o parte cele de mai sus, procesul de raționalizare are câteva aspecte pozitive. Astfel, psihologii îl numesc o modalitate de a fi în mulțime, dar, în același timp, de a rămâne o persoană diferită de ceilalți. Și chiar ajungând într-o situație neplăcută, cu ajutorul raționalizării, o persoană își va păstra demnitatea în ochii proprii și în ochii celorlalți.

Varietăți și metode

Raționalizarea, considerată ca un mecanism de protecție psihologică, este de două tipuri:

• directă — individul își justifică propriile acțiuni, gânduri și sentimente;
• indirectă — în justificare sunt implicate obiecte străine.

Psihologia distinge, de asemenea, mai multe subtipuri ale acestui proces:

1. Raționalizarea personală sau de grup. În primul caz, individul se apără exclusiv pe sine. În al doilea — un grup de persoane cu care se asociază.
2. Raționalizarea topică. Acționează pentru o perioadă scurtă de timp.
3. Raționalizarea anticipativă. O situație nefavorabilă nu a apărut încă, dar o persoană începe să caute scuze pentru acțiunile sale în avans.

Raționalizarea ca metodă de apărare psihologică se caracterizează prin utilizarea unor metode diferite. Există 6 dintre ele în total:

1. Împiedicarea scopului. Pierderea într-o competiție este explicată prin premii proaste, care ar fi o prostie să se străduiască.
2. Discreditarea victimei. Să presupunem că o persoană a jignit pe cineva. În apărarea sa, va spune că adversarul a fost de vină și că ar fi făcut același lucru într-o situație similară.
3. Întărirea rolului circumstanțelor. În raționalizare, circumstanțele sunt întotdeauna folosite pentru a justifica ceea ce s-a întâmplat.
4. Rău pentru bine. Mulți oameni cred sincer în corectitudinea acțiunilor lor față de ceilalți. Ei le explică prin cuvintele: «va fi mai bine pentru ei», «am încercat pentru binele lor».
5. Discreditarea propriei persoane. O persoană se transformă în victimă. Este de acord cu sfidare că a comis o faptă rea și vorbește despre cât de rău îl face să se simtă. Cine s-ar contrazice cu un astfel de suferind?
6. Autoînșelarea.

Fiecare dintre metodele de raționalizare de mai sus aduce un anumit prejudiciu personalității umane.

Grupuri de risc

Raționalizarea ca modalitate de a proteja psihicul de emoțiile nedorite este destul de populară. Este folosită de mulți oameni. Dar cel mai adesea de cei care au cu adevărat nevoie de ajutor psihologic. Există 2 categorii în grupul de risc:

1. Personalități obsesive. Se îndoiesc de tot. Și nu contează ce este — persoana însăși, abilitățile sale, oamenii din jurul său, munca etc. Toate îndoielile care apar în ei în timp devin gânduri obsesive.
2. Sociopații. Astfel de persoane întâmpină dificultăți în a construi relații adecvate cu societatea, precum și în a accepta regulile și normele general acceptate. Deseori dau dovadă de agresivitate și impulsivitate.

Raționalizarea este periculoasă în orice caz, indiferent dacă persoana este sau nu în pericol.

Consecințe

Uneori se pare că raționalizarea nu are nimic rău în sine, pentru că, să spunem, ajută la «salvarea feței» și la ieșirea cu onoare din orice situație. Cu toate acestea, totul este mult mai complicat. Nu este posibil să se rezolve problema în acest mod. O persoană doar o maschează și încearcă să se protejeze de ea. El încearcă să arate că este mai bun decât este în realitate, iar acest lucru nu face decât să complice situația.

Pe deasupra, raționalizarea duce la etichetare, simplificare, construirea unor scheme greșite de comportament. Din nou și din nou o persoană acționează conform unor șabloane pregătite în prealabil. Ca urmare, viața sa devine plictisitoare și cenușie. Este dificil să surprinzi un individ cu ceva. Da, el nu dorește acest lucru, pentru că își pierde interesul pentru realitate.

Pro și contra raționalizării

Ca orice altă metodă de protecție psihologică, raționalizarea are avantajele și dezavantajele sale. Printre avantaje se numără:

1. Păstrarea încrederii în sine.
2. Eliminarea anxietății, a suprasolicitării.
3. Păstrarea nivelului corect al stimei de sine și al valorii de sine.
4. Înzestrarea lumii din jur cu valabilitate și predictibilitate.
5. Posibilitatea de a justifica absolut tot ceea ce faci și de a nu căuta schimbarea.

Dintre dezavantajele raționalizării, se remarcă următoarele aspecte:

1. După cum s-a menționat mai sus, problema rămâne încă nerezolvată. Ea încă există și trebuie rezolvată.
2. Din cauza încercărilor de a părea mai bun decât alții, creșterea personală încetinește sau se oprește cu totul.
3. Gândirea este supusă unor tipare. De fiecare dată, o persoană acționează conform acelorași scheme. Știe dinainte ce va spune și cum se va comporta în această sau acea situație.
4. O persoană își pierde credința în ceva imposibil, deoarece în capul său totul are o explicație și o justificare.

Utilizarea frecventă a raționalizării în timp duce la dezvoltarea nevrozelor și a diferitelor tulburări psihice, precum și la intensificarea conflictelor interne.

Cum să găsiți și să lucrați prin raționalizare

O persoană rațională tinde să analizeze și să evalueze rapid diverse situații. Din exterior se pare că nici în cele mai dificile dintre ele nu are nevoie de timp de gândire, ia o decizie în câteva secunde. El știe întotdeauna de ce circumstanțele au evoluat în acest fel și nu în alt mod.

Există mai multe modalități de a reduce impactul raționalizării:

1. Gândiți-vă cât de repede sunteți capabil să analizați o situație.
2. Acordați atenție conexiunilor pe care le faceți între evenimente.
3. Permiteți-vă, măcar uneori, să simțiți și să trăiți emoțiile pe deplin. Și nu contează care vor fi acestea — pozitive sau negative.
4. Nu etichetați și nu explicați comportamentul oamenilor din jurul dumneavoastră. Doar observați.
5. Nu încercați să evaluați situația imediat după ce s-a întâmplat. Nu dați sfaturi.
6. Renunțați la obiceiul de a sistematiza și la tipare.

Iar cea mai importantă regulă în lupta împotriva raționalizării este să percepeți fiecare situație, emoție sau sentiment ca pe ceva interesant, ceva care nu corespunde niciunui tipar și stereotip. Numai în acest caz viața va fi și ea interesantă.

Exemple din viață

Imaginați-vă o fată care locuiește într-un apartament mic într-un cartier de cămine. Ea lucrează în centru. În fiecare zi îi ia 2 ore de timp pentru a ajunge la serviciu. Visul acestei fete este să cumpere un apartament în centru. Dar timp de un an nu poate economisi suma de bani necesară. Și la un moment dat începe să caute scuze pentru circumstanțe. La început, ea se convinge că în noul apartament va trebui cu siguranță să facă reparații, ceea ce va necesita mult efort, timp și bani. În plus, deși apartamentul va fi în centru, este departe de metrou. În consecință, va fi incomod să ajungă la serviciu.

Cu ajutorul raționalizării și al unor astfel de scuze, fata încearcă să-și protejeze psihicul de dezamăgire și de conștientizarea faptului că, cel puțin pentru moment, nu-și poate îndeplini dorința și nu-și poate cumpăra un apartament. În acest caz, raționalizarea este ca și cum ar îndepărta realitatea. Ea protejează psihicul, dar problema rămâne. Eroina trebuie să înțeleagă de ce nu se apropie de visul ei. Problema financiară este pe primul loc. Așadar, poate că, în loc să cauți scuze, ar fi mai bine să-ți schimbi locul de muncă cu unul mai bine plătit? Sau să deschidă un cont de economii la bancă? Ce părere aveți despre acest lucru?

Un alt exemplu de raționalizare. Imaginați-vă un bărbat care a mers la cumpărături cu soția sa în căutarea unei rochii. Ea are nevoie de una frumoasă și scumpă, potrivită pentru o reuniune de clasă. Femeia a probat o duzină de modele diferite, dar niciunul dintre ele nu i-a convenit soțului ei. Peste tot i-a găsit câte un defect. Aici culoarea nu este potrivită, iar acolo prea scurtă. La această rochie, nasturii nu sunt la locul lor. Drept urmare, soția a rămas fără o achiziție.

De ce se întâmplă acest lucru? Faptul este că un bărbat nu își poate permite să plătească pentru un lucru atât de scump. Și înțelege acest lucru foarte bine. Dar pentru a-și proteja psihicul de această realizare neplăcută, el caută defecte în fiecare lucru ales de soția sa. Și el crede sincer că motivele respingerii sunt mai mult decât obiective.

Concluzie

Ca și alte metode de apărare psihologică, raționalizarea vă permite, într-o anumită măsură, să evitați emoțiile neplăcute, precum și să vă păstrați respectul de sine și stima de sine corespunzătoare. Dar, în același timp, ea privează viața de culori strălucitoare. O persoană se obișnuiește atât de mult să evalueze și să analizeze totul, încât începe să trăiască strict după tipare. Nu permiteți acest lucru. Învățați să acceptați emoțiile și sentimentele așa cum sunt, chiar dacă sunt negative. Nu agățați etichete și nu faceți estimări. Pur și simplu trăiește.