Pyromania — ce este, cauzele și tratamentul bolii

Piromania este o pasiune pentru foc, o poftă de incendiere. Încă din copilărie, fiecăruia dintre noi i s-a spus că este mai bine să nu glumească cu ea. Și cei mai mulți dintre noi au învățat această lecție. Dar există unii oameni care simt o plăcere fără precedent în a privi flăcările. Fie că e vorba de o lumânare sau de un foc. De multe ori sunt gata să comită ei înșiși un incendiu premeditat. Ce se întâmplă cu acești oameni? De unde vine o astfel de dorință neobișnuită și ce să facem cu ea?

Piromania — ce este

Piromania în psihologie este o tulburare mintală, care se caracterizează prin dorința de a comite incendii și de a obține plăcerea de a privi focul, de exemplu, flacăra unei lumânări sau a unui foc.

În traducere din greaca veche, cuvântul «piromanie» înseamnă «pasiune pentru foc, atracție». Primele informații despre această tulburare au apărut încă din 1824. Cu toate acestea, aproape 200 de ani mai târziu, ea a rămas complet neexplorată.

Potrivit statisticilor, piromania este cel mai des întâlnită în rândul grupei de vârstă 14-30 de ani. Cei mai mulți dintre ei sunt bărbați. Există puțini piromani în rândul femeilor, doar 0,4%.

Piromania se poate dezvolta ca o boală separată sau poate fi un semn al altor patologii, de exemplu, schizofrenie sau psihoză asociată cu consumul de cantități excesive de băuturi alcoolice.

Date interesante

În istoria omenirii au existat mulți oameni care au suferit de piromanie. Unul dintre ei este Herostratus. Acest om, care a trăit în vremurile Greciei Antice, nu a fost faimos pentru nimic altceva decât pentru o dragoste ciudată de incendiere. El este responsabil pentru incendiul care a ars până la templu lui Artemis, situat în Efes, până la temelii.

De ce a făcut acest lucru, Herostratus nu a reușit niciodată să explice. Potrivit unor cercetători, a fost o încercare de a deveni celebru măcar pentru câteva minute. Iar omul a avut parte de faimă. Aceasta a venit cu pedeapsa cu moartea.

Împăratul roman Nero a avut și el piromanie. Vă amintiți povestea cum a dat foc Romei? Conducătorul a privit timp de o săptămână un incendiu uriaș, iar când și-a dat seama ce a făcut, a dat vina pe creștini. Acest eveniment a provocat persecuții în masă și pogromuri.

Un alt erou este Jean Baptiste Muron, în vârstă de 16 ani, care a trăit în Franța. El a fost arestat în 1776 pentru o altă tentativă de incendiere. Sentința — 100 de ani de închisoare într-una dintre închisorile franceze. Este demn de remarcat faptul că bărbatul de la «apel la apel» și-a ispășit pedeapsa și a fost eliberat la vârsta de 116 ani.

Motive

Psihologii și psihiatrii au efectuat o mulțime de cercetări, datorită cărora au aflat că, în aproape 100% din cazuri, piromania începe în copilărie. Dar forța manifestărilor sale câștigă în vârstă mai matură.

Este imposibil de spus fără echivoc, din ce motive se dezvoltă această tulburare. Cu toate acestea, experții au reușit să identifice o serie de factori care îi provoacă apariția:

1. Lay de caracter. În cele mai multe cazuri, piromanii nu sunt capabili să se adapteze rapid la schimbarea circumstanțelor de viață. Din această cauză, ei devin foarte vulnerabili la stres. În plus, ei au de obicei o stimă de sine scăzută și aproape complet lipsită de încredere în sine, complex de inferioritate puternic dezvoltat. De aceea, astfel de persoane privesc lumea din jurul lor prin prisma negativității. Se dovedește a fi un cerc vicios. Aparent, ei nu doresc să ia contact cu societatea, dar, în același timp, au nevoie urgentă de atenție. Incendierea ajută la rezolvarea problemei. Chiar dacă trecător, dar piromanii tot primesc atenție.
2. Educație autoritară. Potrivit psihologilor, cei mai mulți dintre cei care suferă de piromanie au fost crescuți în familii disfuncționale. În ele existau cruzime, lipsă de respect și violență. Din această cauză, copilul nu a învățat niciodată să se țină sub control, să își stăpânească unele impulsuri distructive.
3. Dezvoltare intelectuală slabă. Acest factor este mai puțin frecvent decât ceilalți. Din cauza unor boli care reduc nivelul de inteligență (oligofrenie, demență, leziuni cerebrale etc.), piromanicul pur și simplu nu înțelege ce face. El pur și simplu admiră focul fără să se gândească la efectul distructiv pe care îl aduce cu el.
4. Psihopatia. Este considerată unul dintre principalii factori care provoacă dezvoltarea piromaniei. În acest caz, piromaniacul nu se limitează la incendiere. El poate fi văzut în furt, fraudă, vagabondaj și alte acțiuni ilegale.

Nu uitați de frustrare. Dacă o persoană este incapabilă să satisfacă nevoile de bază pentru o perioadă lungă de timp, crește riscul de a dezvolta o atitudine nesănătoasă față de foc. În acest caz, urmărirea focurilor sau aprinderea focurilor este o modalitate de a elibera tensiunea nervoasă sau chiar de a se relaxa.

Mecanismul de dezvoltare și simptomele piromaniei

Tulburarea nu se formează într-o clipă. Ea trece prin mai multe etape de dezvoltare:

1. În primul rând, o persoană are un gând obsesiv că este necesar să facă un foc și să admire focul. Nu există nicio modalitate de a scăpa de această dorință.
2. Apoi, pacientul presupune că ideea sa poate fi realizată. Acest lucru îi îmbunătățește starea de spirit. Astfel începe stadiul de gândire, care aduce cu sine o anticipare plină de bucurie.
3. Urmează realizarea ideii sau incendierea. În această etapă, persoana experimentează o euforie fără precedent și un sentiment de fericire. Cantitatea de adrenalină și serotonină din sânge crește.
4. După ce a fost comisă incendierea, apare stadiul de remușcare. Persoana își dă seama că a făcut ceva rău și, de aici, cade în depresie. Pentru a ieși din asta, are nevoie de o nouă porție de emoție. Și așa mai departe.

În timp, intervalele dintre etape devin mai scurte. În timpul acestor intervale, piromanii se gândesc la foc, la incendii. Ei urmăresc filme și știri pe această temă cu o plăcere fără precedent și discută cu alții. Mai mult, ei văd adesea incendii în visele lor.

Dacă o persoană care suferă de piromanie consumă alcool, ea devine aproape incontrolabilă, din cauza căreia este capabilă de acte impulsive. De exemplu, el sau ea poate da foc unei case cu oameni înăuntru.

Deci, este posibil să se determine prezența piromaniei prin astfel de semne:

1. Incendiul, aranjat de pacient, nu are niciun scop sau motiv, nu necesită obținerea de beneficii sau daune.
2. Totul se întâmplă în mod spontan.
3. Gândul la eveniment provoacă o persoană o mulțime de emoții, îngrijorări.
4. Apare hiperactivitatea.
5. Atunci când privește focul, pacientul simte încântare, plăcere și, uneori, excitare.

Pofta nesănătoasă de foc se manifestă și în conversații, gânduri obsesive, desene.

Diagnostic și tratament

Pentru a confirma diagnosticul, psihiatrul trebuie să afle dacă pacientul a avut motive pentru incendiere. Dacă au făcut-o, este o crimă. Dacă a făcut-o din plăcere, este o tulburare psihică.

Un specialist poate dovedi prezența piromaniei pe baza acestor puncte:

1. Au fost mai mult de 2 incendii provocate. Persoana a gândit și planificat cu atenție fiecare dintre ele.
2. Imediat înainte și în timpul incendiului, pacientul a experimentat o mulțime de emoții pozitive, de la anticipare bucuroasă la încântare de nedescris.
3. Nu a existat niciun scop de a se răzbuna pe cineva sau de a dovedi ceva, de a ascunde ceea ce a fost făcut. Dorința de a da foc la ceva a fost impulsivă.

În cazul în care se suspectează schizofrenie, abuz de alcool și droguri, demență sau alte tulburări de personalitate, vor fi necesare diagnostice suplimentare, cum ar fi tomografii computerizate și RMN.

Planul de tratament este determinat de complexitatea evoluției piromaniei. În cazul în care patologia s-a dezvoltat nu pe fondul vreunei boli mintale, ci ca o tulburare independentă, va fi necesară spitalizarea. Principala dificultate este faptul că, adesea, pacienții nu-și dau seama de starea lor și încearcă din răsputeri să evite tratamentul. În unele cazuri, este necesară efectuarea acestuia cu forța.

Tratamentul constă în 2 etape. Prima este terapia medicamentoasă. Medicamentele vor ajuta să facă față dorințelor impulsive de a da foc la ceva. Cel mai adesea prescriu neuroleptice, anxiolitice, sedative.

A doua etapă este psihoterapia. Dar nu vorbim de metode pasive. Încercările de a schimba convingerile pacientului nu se vor sfârși cu nimic. Prin urmare, se recomandă utilizarea hipnozei și a programării neurolingvistice. Psihocorecția este posibilă deja în stadiul de recuperare.

Concluzie

Deci, ce este piromania? Este o atracție nesănătoasă față de foc. O persoană nu numai că îi place să se uite la el, dar are tendința de a da foc la ceva, iar acest lucru este periculos pentru viața sa și a celor din jurul său. Prin urmare, este important să se înceapă tratamentul cât mai curând posibil. În general, prognosticul este mai mult decât favorabil. Dacă aveți grijă ca piromanul să aibă o viață bogată, plină de emoții pozitive, în curând va uita de hobby-urile sale. Dar astfel de metode îl vor ajuta numai după ce va fi tratat de un psihiatru.

Un articol util? Dați-i un rating

5 / 5. Numărul de evaluări: 1