Criza de 30 de ani este o etapă naturală de dezvoltare a fiecărei persoane, indiferent de sex, caracteristici individuale sau trăsături de personalitate, principii de viață și credințe.
Stadiul de restructurare se manifestă în moduri diferite — unii experimentează panică, alții simt disperare, depresie, iar unii rezumă anii trăiți și fac planuri pentru viitor, ținând cont de nevoile și oportunitățile lor.
Puțini oameni se gândesc la cauzele crizei, la modalitățile productive de a o depăși, la semnificația ei în viață în general.
Cuprins
Criza de 30 de ani este o stare emoțională specială, care este cel mai adesea asociată cu o reevaluare a experienței de viață, a principiilor, a intențiilor, a poziției deținute sau a statutului obținut în societate.
Se pare că au fost definite incorect căile de auto-realizare profesională și personală, dar încă mai este timp pentru a corecta totul.
Adesea, perioada de criză este definită ca fiind cel mai puternic șoc emoțional asociat cu setea de schimbare, depășirea temerilor legate de propria inutilitate, insolvență. Mulți oameni sunt capabili de schimbări drastice, de exemplu, o schimbare de profesie.
Psihologii susțin că rezolvarea cu succes a crizei ar trebui să se exprime prin reevaluare, însumarea anilor trăiți, autodeterminare. Criza vârstei de 30 de ani se referă la criza de emancipare, care implică realizarea atitudinilor interne, a semnificației și perspectivelor lor în viața viitoare.
În această perioadă, mulți oameni au probleme în familie (sentimentul de singurătate în rândul celor dragi), la locul de muncă (pierderea importanței profesiei, a interesului pentru ea, nemulțumirea față de alegere și poziție). O modalitate productivă de a ieși din această situație este lărgirea perspectivei de viață.
Criza de 30 de ani apare ca urmare a unui plan de viață nerealizat. Dacă în același timp are loc o reevaluare a valorilor și o revizuire a propriei personalități, dezvoltarea ulterioară a personalității poate lua două căi — umilința datorată acțiunii factorilor obstructivi (familie, profesie, mod de viață obișnuit) sau restructurarea calitativă a realității.
Dacă drumul vieții este ales corect, atunci atașamentul față de o anumită activitate, un anumit mod de viață, anumite valori și orientări nu limitează, ci, dimpotrivă, dezvoltă personalitatea. Această perioadă de vârstă este asociată de obicei cu căutarea sensului existenței, care marchează trecerea de la tinerețe la maturitate.
Care este esența și specificitatea?
D.Levinson consideră dezvoltarea ca o secvență regulată de etape stabile și de criză ale dezvoltării. În faza stabilă, activitatea umană vizează realizarea sistematică a unor obiective stabilite, fără o analiză atentă a semnificației și condiționalității sarcinilor sau cerințelor.
În faza de tranziție, modalitățile de implementare devin obiectul prioritar de analiză pentru un individ, iar noile oportunități pun sub semnul întrebării direcțiile de activitate definite anterior.
La revizuirea orientărilor și valorilor de viață, se observă o diferențiere de gen: bărbații își revizuiesc atitudinile profesionale și modalitățile de realizare a acestora, în timp ce femeile fac alegerea finală între carieră și familie.
După cum a afirmat I.Yu. Kulagina constată că după 30 de ani primele căsătorii se încheie rareori. Oamenii se obișnuiesc să trăiască singuri, devin excesiv de exigenți față de o altă persoană, își formează un model special de comportament, ceea ce complică semnificativ stabilirea unei vieți comune cu un partener.
Până la vârsta de 30 de ani, valorile asociate cu dragostea adevărată sunt înlocuite de altele mai practice. Omul începe să-și evalueze mai realist posibilitățile, punctele forte, respectarea propriilor cerințe, iar ulterior își ajustează obiectivele de viață și nivelul pretențiilor în legătură cu acestea.
N.G. Iurkevici subliniază că, în calitate de motive principale (uneori se înlocuiesc reciproc), care îi determină pe oameni să dizolve căsnicia odată cu debutul crizei de 30 de ani, pot fi:
- incompatibilitatea caracterelor;
- adulterul unuia dintre parteneri;
- interferențe străine, încercări de manipulare, impunerea de opinii;
- comportament antisocial al soțului/soției;
- căsătorie frivolă.
I.S. Kon susține că nimeni nu se poate realiza complet, dar fiind conștient de propria imperfecțiune, o persoană este capabilă să ia măsurile adecvate pentru realizarea de sine.
Oamenii care nu sunt obișnuiți să-și asume responsabilități, au anumite temeri și frica de eșec, tind să-și fixeze atenția asupra problemei, să stăruie asupra ei, dar nu să fie activi pentru a o depăși, pentru a întemeia viața, pentru a contribui la viitor.
Când apare și cât timp durează?
Criza de 30 de ani poate începe între 27-28 și 33 de ani . Momentul este strict individual.
Criza poate dura între 2 și 4 ani, dar depinde mult de tipul de personalitate și de durata depresiei, de gradul de pregătire pentru schimbare și de asumarea responsabilității pentru viața viitoare, astfel sunt capabili să facă față crizei mai repede și mai ușor.
Potrivit cercetărilor, debutul perioadei de criză la un partener duce la apariția unor simptome similare la celălalt.
Principalele cauze la femei și bărbați
Criza vârstei de 30 de ani apare atunci când există o nepotrivire între așteptările anterioare ale maturității și statutul obținut în societate. Femeile și bărbații au viziuni ușor diferite asupra nevoilor de autoactualizare.
Jumătatea puternică a umanității simte nevoia de recunoaștere, în primul rând în ceea ce privește avansarea în carieră, condiții confortabile de muncă.
Dacă un bărbat își schimbă ocupația, aceasta este asociată cu:
- nemulțumirea față de salariu;
- lipsa de perspective de viitor;
- relații tensionate cu colegii sau cu conducerea;
- volum de muncă excesiv de nerezonabil.
Femeile, în timpul crizei de treizeci de ani, schimbă adesea prioritățile stabilite la începutul primei perioade de maturitate. Femeile care anterior erau orientate spre crearea unei familii și îndeplinirea rolurilor respective încep să se gândească la autorealizarea profesională și viceversa.
Adesea, presiunea este exercitată de stereotipurile familiale și sociale. Tinerii în vârstă de 30 de ani încep să realizeze că dorințele lor reale nu coincid cu dorințele sociale, iar unii chiar încearcă să își refacă viața.
O altă perspectivă este sentimentul de nerealizare în carieră și în sferele sociale. Acest lucru este mai caracteristic acelor fete care s-au căsătorit devreme (chiar dacă viața de familie a fost una de succes).
Etapele
Criza de 30 de ani, ca un proces natural de dezvoltare personală și de vârstă, trece prin mai multe etape de formare:
- Sentiment de nemulțumire, incapacitatea de a-i articula natura.
- Realizarea propriilor nevoi.
- Reevaluarea planurilor de viață.
- Dezamăgire.
- Acțiune activă sau depresie.
Ultima etapă implică alegerea unei anumite strategii de acțiune ulterioară, care depinde în mod direct de caracteristicile personale ale persoanei, de orientarea sa față de opiniile altor persoane și de capacitatea de a depăși dificultățile.
Semnele de debut
Psihologii au identificat o serie de simptome ale declanșării etapei de criză. Printre acestea:
- ascunderea vârstei reale de teama judecății sau a comparației cu persoane mai de succes;
- un sentiment de eșec;
- minimalizarea semnificației realizărilor reale, a meritelor;
- gânduri legate de nevoia de schimbare;
- înțelegerea pesimismului viitorului dacă nu se acționează.
În timpul perioadei de criză sunt caracteristice și schimbările frecvente de dispoziție cu predominanța furiei, iritarea, apatia, îndoielile privind alegerea partenerului, orientarea constantă către cunoștințe mai de succes.
Cum să depășim simptomele negative?
Înainte de a începe să luați măsuri active, trebuie să înțelegeți că o criză este o etapă naturală a vieții care nu poate fi evitată.
Este important să o tratăm ca pe un proces natural, care este necesar pentru dezvoltare, și să nu ne lăsăm ghidați de părerea chiar și a celor mai apropiați din mediul înconjurător:
- Îngrijirea stilului de viață — nutriție adecvată, rutina zilnică, activitate fizică moderată, gestionarea timpului, evitarea obiceiurilor proaste.
- Extinderea limitelor, ieșirea din «zona de confort» — noi hobby-uri, îndeletniciri, realizarea unui vis de lungă durată (de exemplu, parașutismul sau învățarea limbii chineze).
- Autoanaliză aprofundată — formarea profesională sub îndrumarea unui specialist competent va fi deosebit de eficientă. Dacă o astfel de oportunitate nu este disponibilă, ar trebui să se apeleze la literatura științifică sau jurnalistică.
- Autodeterminarea — ce vă doriți, care este principalul lucru în viață, dacă relația cu partenerul este satisfăcătoare, ce vă împiedică dezvoltarea, ce doriți să păstrați și alte aspecte similare ale vieții.
Principalul lucru este să vă concentrați nu pe prezența unei probleme, ci pe ceea ce vă aduce plăcere, vă inspiră, vă face mai fericiți.
Recunoașteți importanța unei etape a vieții
Să cunoști simptomele crizei de 30 de ani, particularitățile manifestării lor la bărbați sau femei, modalități eficiente de a o depăși — înseamnă să fii pregătit pentru schimbare.
Conștientizarea importanței acestei etape pentru continuarea vieții, confortul emoțional vă va permite să abordați rezolvarea conflictului intern mai conștient, mai responsabil, ceea ce, la rândul său, vă va ajuta să întreprindeți acțiunile necesare pentru împlinirea de calitate a propriei vieți.
Video pe tema articolului
Despre criza de 30 de ani va povesti videoclipul:
Concluzie
Criza de 30 de ani se manifestă chiar și la oameni stabiliți, independenți financiar, fericiți, fericiți, la prima vedere, fericiți. În viață, într-un fel sau altul, ceva trebuie să fie sacrificat.
Angajarea constantă la locul de muncă vă permite să atingeți obiectivul dorit, dar nu vă lasă timp pentru alte activități, nu mai puțin importante. Criza implică conștientizarea necesității unei dezvoltări personale ulterioare — îmbunătățirea poziției actuale în societate sau schimbarea calitativă a modului de viață.
Un articol util? Evaluați-l
4.6 / 5. Numărul de evaluări: 5