Privarea senzorială este considerată în prezent una dintre cauzele apariției bolilor psihice. Ea apare din cauza unui deficit de iubire în familia copil-părinte. Acest lucru înseamnă că privarea senzorială poate fi observată la persoane de orice vârstă. Acest termen este folosit nu numai de psihologi, ci și de psihiatri.
Cuprins
Ce este privarea senzorială
Ce este privarea senzorială? Privarea senzorială este o afecțiune în care o persoană este lipsită de informații despre lumea din jurul său, deoarece canalele de recepție a senzațiilor de la sistemele de analiză sunt blocate. Într-o astfel de stare, creierul începe să caute imagini senzoriale pe care să le proceseze nu în mediul extern, ci în lumea internă a individului, ceea ce duce la anxietate și halucinații.
În psihologie, privarea senzorială este începutul prăbușirii structurilor de personalitate și al regresiei activității gândirii. Acest punct de vedere este explicat prin faptul că privarea senzorială echivalează cu înfometarea emoțională, perturbând funcționarea creierului.
Tabloul clinic al acestei afecțiuni nu este încă pe deplin înțeles. În psihologie, semnele de deprivare senzorială sunt considerate manifestări din partea sistemului nervos cum ar fi:
- crize de migrenă;
- gură uscată, senzație de mâncărime în cavitatea bucală;
- tulburări de memorie, absenteism, dezvoltarea slabă a atenției voluntare;
- dificultăți în stabilirea relațiilor cauză-efect;
- tulburări de vorbire;
- probleme de somn;
- halucinații, generarea de idei fantastice;
- orientare deficitară a persoanei în timp și spațiu;
- tulburări mentale.
Tipuri
Conceptul de deprivare senzorială a permis oamenilor de știință să clasifice acest fenomen în mai multe varietăți:
- Disconfort cognitiv. Probabil că toată lumea a experimentat această afecțiune. În viața de zi cu zi trebuie să luăm adesea decizii în condiții de deficit de informații, sub influența unor stimuli externi. Sau un alt exemplu: o persoană nu poate alege între două posturi noi (să spunem că educația sa necesită o reconversie profesională pentru ambele profesii), drept urmare, rămâne la locul de muncă anterior, iar nevoia de a studia și de a stăpâni un nou tip de activitate rămâne neîmplinită.
- Privarea tactilă. Acest tip de deprivare senzorială are loc în casă ca urmare a răcelii emoționale a mamei față de copil. Deficitul de îmbrățișări, mângâieri, sărutări denaturează dezvoltarea intelectuală și emoțională normală a copiilor.
- Restricția motorie. Oamenii de știință au constatat că interzicerea libertății de mișcare duce la faptul că în câteva săptămâni o persoană devine apatică, depresivă. În condiții de privare senzorială motorie, capacitățile intelectuale ale unei persoane sunt amorțite.
- Foamea emoțională. Această afecțiune apare ca urmare a lipsei de comunicare în condiții de izolare socială a unui individ.
- Disconfort existențial. Acest tip de deprivare apare ca urmare a formării distorsionate a imaginii senzoriale a obiectivelor și orientărilor de viață la persoanele aflate în perioade de criză a vieții.
- Privarea educațională și culturală. Această tulburare este cauzată de o scădere a motivației de învățare și a interesului cognitiv al individului. Ea se manifestă prin refuzul individului de a învăța materiale noi, incapacitatea de a aplica în practică cunoștințele disponibile, ignorarea evenimentelor culturale și educaționale.
Cauze ale dezvoltării
Sunt luate în considerare cauzele formării acestei tulburări:
- Creșterea copilului într-o familie incompletă sau mare;
- mediu psihologic nefavorabil în familie;
- erori de educație în familie;
- ignorarea de către părinți a nevoilor copilului;
- lipsa de respect față de personalitatea copilului din partea colegilor sau a părinților;
- creșterea copilului într-un centru rezidențial pentru copii;
- deficitul de emoții pozitive luminoase în viața copilului în timpul vârstei preșcolare;
- stima de sine scăzută a individului;
- tipul slab al sistemului nervos al copilului;
- patologia organică a unuia sau mai multor sisteme de analiză;
- lipsa capacității individului de a-și proteja drepturile și interesele;
- stresul la un copil ca urmare a decesului părinților săi;
- șederea prelungită a unei persoane într-un centru de izolare medicală în timpul tratamentului unei boli infecțioase;
- formarea cadeților într-un corp de cadeți închis;
- Un adult aflat într-un loc de detenție;
- incidente de urgență care împiedică persoana să comunice cu cei dragi sau să părăsească apartamentul;
Metode de tratament
Terapia începe cu un diagnostic cuprinzător. Diagnosticul de deprivare senzorială marchează diagnosticul de depresie. Dacă abaterile de la normă sunt minime, este posibil să se facă față acestei afecțiuni în mod independent cu ajutorul autoinstruirii și efectuării exercițiilor de relaxare. În cazul unei simptomatologii negative pronunțate, metodele de tratament trebuie alese de un psihoterapeut, psiholog clinician sau psihiatru.
Terapia medicamentoasă
Tratamentul medicamentos este prescris de un medic, ținând cont de caracteristicile individuale ale fiecărui caz clinic. De regulă, terapia se bazează pe un curs de antidepresive, sedative cu utilizarea suplimentară de somnifere.
Corecția mentală
Pentru a obține un efect pozitiv persistent al tratamentului, terapia medicamentoasă trebuie combinată cu clase de corecție psihologică, care sunt efectuate de psihologi și psihoterapeuți.
Psihocorecția are ca scop schimbarea stereotipurilor negative ale comportamentului personal.
Complicații
Efectul unei experiențe prelungite de deficit senzorial afectează negativ sistemul nervos și creierul. Cele mai simple consecințe ale acestui fenomen sunt: insomnie, absenteism, schimbări de dispoziție. În cazurile severe, tulburarea este asociată cu astfel de complicații precum:
- percepție distorsionată;
- tulburări de memorie;
- perturbarea ritmurilor biologice ale organismului;
- creșterea anxietății personale și situaționale;
- pierderea capacității de a distinge între halucinații și realitate.
Este imposibil să faci față singur consecințelor grave ale deprivării senzoriale. În aceste cazuri, este necesară consilierea de către un psihiatru sau un psiholog clinician.
La copii
La copii pe fondul deprivării senzoriale apar adesea:
- epuizare a sistemului nervos, rezistență scăzută la stres;
- tulburări psihice, nevroze;
- depresie și stres;
- boli psihosomatice;
- întârzieri în dezvoltarea motorie, a vorbirii și intelectuală;
- răceală emoțională, lipsă de empatie;
- comportament deviant, agresivitate;
- formarea poziției de victimă, lipsa calităților de lider în structura caracterului;
- dificultăți de adaptare socială.
La adulți
În lumea modernă, există tipuri de muncă profesională în care lucrătorii sunt forțați să se afle în condiții de deficiență senzorială în timp ce își îndeplinesc sarcinile de serviciu. Un exemplu de deprivare senzorială îl constituie particularitățile muncii speologilor, astronauților, submarinografilor: lipsa luminii naturale duce la pierderea simțului timpului, la disfuncții în ritmurile biologice ale organismului. Astfel de condiții de lucru schimbă conștiința oamenilor.
Recomandările mele
Privarea senzorială este o cauză comună a diferitelor fobii și a stimei de sine scăzute la copii. Psihologii practicieni trebuie nu numai să formeze o imagine pozitivă a «eu»-lui la un copil, ci și să corecteze abaterile comportamentale negative.
După părerea mea, metodele eficiente de lucru cu clienții care au experimentat greva foamei senzoriale sunt hipnoza și toate domeniile de terapie prin artă.
Odată, un tânăr a venit la mine cu plângeri de atacuri de panică. Am presupus că un astfel de efect în sfera emoțional-volitivă ar putea fi cauzat de privarea senzorială: tânărul practica singur orele de yoga, meditând ore întregi, stând nemișcat. Cauza lor era fascinația tipului pentru tehnicile meditative și yoga. A fost dificil să lucrez cu el: ajungerea la o înțelegere reciprocă între mine și client a fost împiedicată de convingerea acestuia că practicarea yoga acasă, de unul singur, nu putea fi dăunătoare pentru corpul său.
După părerea mea, cea mai bună prevenire a deprivării senzoriale este comunicarea în direct cu drepturi depline, bogăția vieții cu impresii vii, alimentația rațională și exercițiile fizice sistematice.
Concluzie
În acest articol am încercat să explic în cuvinte simple ce este privarea senzorială. Privarea senzorială poate duce o persoană la depresie și la un «buchet» de boli psihosomatice. Specialiștii calificați vor ajuta la evitarea consecințelor negative ale acestei tulburări temporare. Nu trebuie să ezitați să consultați un psiholog sau un psihiatru, deoarece sănătatea este cel mai prețios lucru pe care îl avem!