În timpul unei furtuni puternice și a unor descărcări electrice puternice, majoritatea oamenilor experimentează senzații neplăcute, ceea ce este considerat un fenomen absolut normal.
Dar ce să faci dacă o persoană, auzind apropierea unei furtuni, începe să simtă o adevărată panică?
Dacă o astfel de stare se referă la anomalii mentale și ce măsuri ar trebui luate atunci când o persoană nu își poate controla emoțiile, vom lua în considerare mai jos.
Cuprins
- Ce este brontofobia?
- Tipuri și grade de boală
- De ce se tem oamenii de furtuni?
- Simptome
- Diagnostic
- Exemple în rândul celebrităților
- Cum pot depăși singură frica?
- Ar trebui să caut ajutor profesional?
- Cum să nu te mai panichezi: metode de terapie
- Ce trebuie făcut pentru prevenire?
- Consecințe și prognostic
- Video util despre brontofobie
- Concluzie
Ce este brontofobia?
De obicei, pe timp de vreme rea, oamenii deconectează aparatele electrice și, dacă este posibil, amână ieșirile în aer liber, încercând să aștepte furtuna în casă. O ușoară anxietate, care poate apărea la furtuni puternice, se explică prin faptul că, la nivel genetic, se declanșează simțul uman de autoconservare.
Anxietatea exprimată, incontrolabilă, precum și atacurile de panică, apărute chiar și la o furtună nu prea puternică, pot indica prezența unor anomalii psihice, ceea ce în medicină se numește în mod obișnuit brontofobie.
Tulburarea de anxietate (care include brontofobia) apare la 4% dintre bărbați și 13% dintre femei. La copii, teama de furtuni este mult mai frecventă decât la adulți și, de obicei, dispare odată cu înaintarea în vârstă.
Cum se mai numește frica de furtuni?
Brontofobia se mai numește și aerofobie. La mulți pacienți, această afecțiune este împletită cu alte fobii:
- ombrofobie — frica de ploi torențiale, frica de a fi prins în ploaie;
- tonitofobia — frica de tunete;
- astrapofobia — frica de fulgerele bruște;
- ligirofobia — teroarea provocată de sunete bruște și violente, inclusiv de tunete;
- acusticofobia, fonofobia — frica de sunete puternice.
Tipuri și grade de boală
Frica de furtuni este considerată o afecțiune patologică dacă apare la o persoană în mod regulat, la fiecare furtună, și durează cel puțin 6 luni, fiind însoțită de o serie de simptome caracteristice brontofobiei. În acest caz, este necesar să mergeți la o instituție medicală, unde specialiștii vor determina gradul de abatere mentală sau psihologică și vor prescrie un tratament adecvat pentru eliminarea acesteia.
Dacă frica puternică apare neregulat, doar în timpul unei furtuni puternice, iar persoana este capabilă să se calmeze și să-și controleze emoțiile, atunci nu este necesar un tratament special.
Dacă unui copil îi este frică de furtuni, este necesar să i se explice copilului natura originii tunetului și a fulgerului, să-l îmbrățișeze și să-l calmeze. Ajutorul unui psiholog pentru copii sau al unui psihoterapeut este necesar doar dacă copilul se ascunde sub masă sau în alte colțuri izolate, plângând și se află într-o stare de isterie.
De ce se tem oamenii de furtuni?
Cea mai mare predispoziție la brontofobie o au persoanele instabile, impresionabile. Marea majoritate a acestor persoane sunt femei.
Cauzele brontofobiei pot fi:
- Pasiune excesivă — unii oameni religioși percep furtunile ca pe o pedeapsă cerească și ca pe o mânie a lui Dumnezeu. Potrivit credințelor populare, fulgerele pot lovi persoanele care sunt îmbibate de păcate.
- Impresionabilitate crescută — brontofobii acordă prea multă importanță cazurilor de oameni care au murit în urma loviturilor provocate de fulgere. Astfel de cazuri, de regulă, le observă în timp ce urmăresc filme de lung metraj, fără să se gândească la faptul că toate evenimentele din filme sunt puse în scenă.
- Frica de puterea naturală, în care o persoană își simte propria neputință și vulnerabilitate. Mulți oameni se simt astfel în timpul cutremurelor, uraganelor sau furtunilor. Brontofobii experimentează teroarea în mod regulat, chiar și în timpul unei furtuni minore.
- Amintiri personale negative — dacă o persoană a avut vreodată de-a face cu fulgerele care au lovit o casă sau o mașină, este probabil ca teama de acest fenomen natural să rămână cu astfel de persoane toată viața.
- Imitarea comportamentului părinților — dacă părinții se tem de furtuni și își demonstrează teama față de copiii mici, aceștia din urmă vor adopta, în cele mai multe cazuri, și anxietatea adulților.
- Îngrijorarea pentru animalele de companie — se crede că animalele simt apropierea unui pericol și devin anxioase pe timp de vreme rea. Această opinie poate fi adevărată atunci când este vorba de un cutremur sau de un uragan puternic. În ceea ce privește furtunile, unele pisici și câini pot suferi de o teamă crescută de fulgere și furtuni, la fel ca și oamenii.
Simptome
La fiecare pacient, simptomele brontofobiei se manifestă diferit. Cele mai caracteristice semne de patologie sunt:
- dificultăți de respirație, creșterea ritmului cardiac și leșin;
- tensiune musculară severă;
- accelerarea respirației și creșterea transpirației;
- dureri de cap și amețeli;
- tulburări gastrointestinale.
Deoarece pacientul percepe lucrurile într-o lumină distorsionată, pe lângă simptomele fizice de mai sus, există și o serie de tulburări cognitive:
- obsesii privind pericolul a ceea ce se întâmplă;
- pierderea autocontrolului, pierderea autocontrolului;
- pierderea simțului realității.
În timpul unei furtuni, pacienții caută să evite o situație care este neplăcută pentru ei. Frica puternică îi face să se ascundă, să fugă. Un astfel de comportament poate provoca un disconfort semnificativ, neplăceri în activitățile profesionale sau sociale.
Manifestările de brontofobie la copiii mici sunt oarecum diferite de simptomatologia adulților: la primele semne de vreme rea, copilul începe să plângă, căutând adăpost, în timp ce astfel de copii nu răspund la cererile părinților de a se calma. Starea histrionică prelungită duce adesea la apariția dispneei severe, sughițului, albăstrirea extremităților.
Diagnostic
Diagnosticul este pus de specialiști pe baza interogatoriului și a examinării pacientului. Semnul principal al apariției brontofobiei persistente este recurența anxietății la fiecare furtună timp de mai mult de 6 luni.
Diagnosticul se stabilește în prezența următoarelor semne:
- Dezvoltarea sentimentelor de frică și anxietate la apariția semnelor de furtună.
- Evitarea activă a problemei.
- Frică sau anxietate disproporționată față de pericolul real.
La stabilirea diagnosticului, este necesar să se verifice și absența sau prezența altor tulburări psihice — anxietate socială, agorafobie etc.
Exemple în rândul celebrităților
Se știe că multe vedete mondiale suferă și ele de brontofobie .
De exemplu, Lera Kudryavtseva a fost foarte speriată de furtuni în copilărie și, din cauza traumei psihologice, femeia încă nu poate scăpa de teama de acest fenomen natural.
O altă celebritate care suferă de brontofobie este Madonna. Faimoasa cântăreață se confruntă cu o frică panică în timpul fulgerelor și a tunetelor.
Cum pot depăși singură frica?
Majoritatea pacienților adulți sunt conștienți de tulburarea lor fobică și doresc să scape de ea pe cont propriu. Pentru a face acest lucru, se recomandă să-și reprezinte mental furtuna și să-și controleze sentimentele.
Atunci când o persoană învață să-și controleze emoțiile, puteți încerca să vizionați câteva videoclipuri care demonstrează o furtună puternică. O astfel de tehnică va ajuta la depășirea unuia dintre principalele simptome ale patologiei — evitarea unei situații problematice.
Se recomandă să urmăriți un videoclip cu o furtună până când sentimentul de anxietate dispare complet. După aceea este necesar, la debutul unei furtuni, să mergeți la fereastră și să observați manifestările acesteia, încercând să nu cedați la panică și să vă controlați la maximum emoțiile.
Este de dorit ca în acest moment să fi existat persoane apropiate, cărora o persoană care suferă de brontofobie, are încredere și le ascultă opinia și sfaturile. În astfel de situații, muzica ușoară, relaxantă, pornită la un volum mic, ajută la obținerea unei mai mari relaxări.
Pentru a învinge frica, se recomandă, de asemenea, folosirea următoarelor sfaturi:
- citiți o rugăciune-blestem;
- încercați să vă distrageți atenția făcând treburi casnice;
- puneți-vă căști și ascultați muzică plăcută pentru a înăbuși tunetele.
Ar trebui să caut ajutor profesional?
Căutarea ajutorului unui psiholog sau psihoterapeut este recomandată atunci când o persoană nu poate depăși o fobie pe cont propriu.
Uneori, specialiștii efectuează sesiuni de grup cu pacienții care au brontofobie.
Această abordare vă permite să înțelegeți mai bine natura apariției fricii, să împărtășiți cu oamenii care au o problemă similară, experiențele lor, modalitățile de a lupta.
Cum să nu te mai panichezi: metode de terapie
Pentru a trata acest tip de frică, se folosesc două metode:
- Terapia de expunere.
- Utilizarea de medicamente.
Terapia de expunere
Deoarece majoritatea pacienților au tendința de a evita situația, se recomandă utilizarea psihoterapiei, inclusiv a terapiei de expunere, pentru a elimina această tulburare.
Aceasta implică un contact special cu un obiect care provoacă frică. De exemplu, pacientului i se propune să urmărească un videoclip cu o furtună și fulgere, medicul susținând pacientul în timpul vizionării, încercând să-l convingă că nu există un pericol real.
În primele etape, se folosește contactul moderat cu un obiect care inspiră teamă pacientului. Dacă apare dispneea și crește ritmul cardiac, pacientul primește sfaturi despre cum să gestioneze emoțiile și să încetinească respirația.
După ce pacientul și-a însușit practica de relaxare, se crește nivelul de contact cu obiectul care îi inspiră teamă. Pentru a face acest lucru, medicul monitorizează starea pacientului în timpul unei furtuni reale, oferă recomandări despre cum să relaxeze în mod corespunzător sistemul nervos și să se simtă mai confortabil într-o situație neplăcută.
În cele mai multe cazuri, sunt necesare între 3 și 6 astfel de ședințe pentru a vindeca complet fobia. Potrivit statisticilor, peste 90% dintre pacienți reușesc să scape de brontofobie cu ajutorul terapiei prin expunere. În același timp, interesul personal al pacientului pentru obținerea unui rezultat pozitiv este foarte important.
Terapia medicamentoasă
Benzodiazepinele sau beta-blocantele pot fi folosite ca terapie medicamentoasă. Medicamentele se administrează cu una sau două ore înainte de contactul cu obiectul care provoacă starea de panică.
Terapia medicamentoasă, de regulă, se efectuează în cazurile în care tratamentul prin expunere nu a adus rezultate pozitive.
Ce trebuie făcut pentru prevenire?
Pentru a preveni dezvoltarea brontofobiei sau evoluția acesteia, se recomandă:
- duceți un stil de viață activ (sport, înot);
- învățați autotraining, ceea ce vă va permite să învățați să nu reacționați la situații deranjante;
- refuzați să folosiți băuturi energizante și băuturi alcoolice;
- creșteți activitatea socială, petreceți mai mult timp cu prietenii;
- evitați situațiile stresante, conflictele, încercați să gândiți mai pozitiv;
- petreceți mai mult timp în aer liber.
Consecințe și prognostic
În absența tratamentului, este posibil să apară tulburări psihice grave, o scădere a adaptării sociale, apariția dificultăților în activitățile profesionale. Din cauza fricii severe, o persoană poate refuza să meargă la serviciu, să anuleze întâlniri importante.
Video util despre brontofobie
Urmăriți un videoclip interesant despre frica de furtuni:
Concluzie
La marea majoritate a oamenilor, această fobie apare în copilăria timpurie. În consecință, o mare responsabilitate pentru combaterea cu succes a fricii de panică de furtuni se află pe umerii părinților. Adulții ar trebui să observe cu atenție sentimentele, comportamentul copilului în anumite situații și să ia măsuri în timp util pentru a-și normaliza starea mentală.
Ignorarea problemei poate duce la un disconfort semnificativ și la dificultăți în adaptarea socială a copilului în viitor.
Un articol util? Acordă-i un rating
1 / 5. Număr de evaluări: 1
Psihoterapeut pentru adulți și copii, domenii prioritare — tratamentul tulburărilor depresive, anxios-fobice, nevrotice, obsesiv-compulsive, tulburări de somn, enurezis, bâlbâială, temeri din copilărie, ticuri, întârzieri în dezvoltarea vorbirii, tulburări obsesiv-compulsive, rezolvarea dificultăților în relațiile copil-părinte și a problemelor din adolescență.