Depresia recurentă (DR) este o tulburare depresivă în care există o scădere episodică a tonusului psihofizic. În restul timpului, persoana se află într-o stare normală.
Această tulburare poate fi confundată cu tulburarea afectivă bipolară (BAD, sau psihoză maniaco-depresivă).
Diferența este că în depresia recurentă nu există perioade de euforie, de activitate crescută — doar episoade depresive. Iar în BPD, primul și al doilea alternează.
Cuprins
Ce se întâmplă?
Este o tulburare psihotică în care apar episoade depresive de severitate variabilă. În cazul depresiei normale, persoana este deprimată tot timpul. În BPD, perioadele de manie și depresie alternează.
Potrivit diferitelor date, depresia recurentă apare la 0,5 — 2% dintre persoanele din întreaga lume.
Cauze și mecanism de apariție
Dezvoltarea depresiei recurente este influențată de un complex de factori:
- Endogeni, adică predispoziția genetică, ereditatea.
- Psihogenică, adică psihotraume, șocuri emoționale puternice, stres cronic.
- Organici, adică traumatisme craniene și leziuni cerebrale. Inclusiv leziuni pe fondul intoxicațiilor (de exemplu, intoxicații sistematice cu alcool) și al infecțiilor.
Episodul primar apare pe fondul unor psihotraume. Cu toate acestea, episoadele recurente apar numai sub influența altor factori, adică a eredității sau a unei tulburări organice. În același timp, cu o predispoziție genetică, dar în absența unor șocuri emoționale puternice, boala poate «dormi» pentru o perioadă lungă de timp.
Caracteristicile dezvoltării și cursului depresiei recurente:
- În medie, primul episod depresiv apare la oameni la vârsta de 40 de ani. Uneori mai târziu, mai devreme — foarte rar.
- Durata medie a unui episod este de șase luni. Dar se întâmplă ca acesta să dureze 3 luni sau un an, orice alt timp în aceste limite. Depinde de caz, de caracteristicile psihofizice și sociale ale pacientului.
- Durata medie a «odihnei» între episoade este de 2 luni. În acest timp, persoana este în starea și dispoziția sa obișnuită, nu intră în depresie sau euforie. Nu se observă alte modificări.
Fiecare persoană are un ritm diferit al bolii. De exemplu, cineva are un episod care durează 4 luni, iar apoi, timp de o lună, starea se normalizează. Iar la un alt pacient, episodul durează 8 luni, iar stadiul de senzație normală persistă timp de 2 luni.
În același timp, intensitatea și durata episoadelor depresive la o persoană pot fi diferite. Adică, dacă ultimul episod a durat un an, următoarea recidivă poate dura doar 3 luni.
Simptomele
Să luăm în considerare simptomele generale și particularitățile cursului bolii la bărbați și femei. Și, de asemenea, să luăm în considerare specificul vârstei.
Generalități
Simptomele generale ale depresiei recurente (cele principale):
- fond de dispoziție coborâtă (tristețe, apatie, gânduri negative);
- atitudine indiferentă față de acele activități care obișnuiau să aducă bucurie și plăcere (refuzul hobby-urilor, divertismentului, recreerii, muncii preferate);
- oboseală cronică și capacitate redusă de muncă.
În forma severă a bolii, oboseala este atât de severă încât persoana nu se poate ridica din pat, nu mai are grijă de ea însăși, nu poate munci sau face treburi casnice.
Simptomele care se pronunță cu strălucire în timpul episodului și, uneori, persistă parțial, într-un grad ușor, în momentul stabilizării (suplimentare):
- nesiguranță și scăderea stimei de sine;
- tendință de autoagresiune, autopedepsire și autovătămare;
- sentimente de vinovăție fără un motiv aparent sau pentru că nu face nimic (se reproșează că este neputincios și pasiv);
- distragere a minții și uitare, alte tulburări cognitive;
- insomnie, durează mult timp să adormiți sau vă treziți frecvent, dificultăți de trezire dimineața, coșmaruri și alte probleme de somn;
- modificări ale apetitului (creșterea sau pierderea poftei de mâncare, modificări ale preferințelor alimentare).
În timpul unui episod depresiv, persoana vede lumea în culori întunecate. El este bântuit de gânduri despre hidoșenia prezentului și lipsa de speranță a viitorului.
El se fixează pe neajunsurile din el însuși, pe eșecuri, pe dificultăți. Este sigur că nu îl așteaptă nimic bun. Într-o astfel de stare, pacientul este capabil să încerce să se sinucidă.
În plus, psihiatrii disting simptomele biologice (somatice) ale depresiei recurente:
- Lipsa de reacții emoționale la evenimente externe, care în starea obișnuită erau bucuroase, plăcute.
- Trezirea timpurie. Cu două ore înainte de ceasul deșteptător sau de ora obișnuită și mai devreme.
- Scăderea semnificativă a poftei de mâncare.
- Pierdere în greutate de 5% sau mai mult în ultima lună.
- Severitate crescută a tendințelor depresive în orele dimineții.
- Plângeri din partea celorlalți despre letargie sau neliniște motorie, excitare excesivă a persoanei.
- Scădere a libidoului.
Simptomele fiecăreia dintre cele trei grupe se pot combina între ele în moduri diferite.
Semne la bărbați și femei
La bărbați, depresia recurentă ia mai des un curs cronic decât la femei.
Simptomele nu sunt diferite, dar ele sunt mai pronunțate la femei. Iar schimbările externe la femei sunt mai vizibile.
Bărbații evită să meargă la medic, până la ultimul încearcă să lupte singuri cu problema sau o neagă. Poate că pe baza acestui fapt există o opinie că la femei RD apare de 2 ori mai des.
În funcție de particularitățile de vârstă
Caracteristicile cursului depresiei recurente în funcție de vârstă:
- Tinerețe. Probabilitate mai mare de comportament autodistructiv și tentative de suicid. Sensibilitate crescută și instabilitate emoțională.
- Maturitate. Nu există caracteristici specifice.
- Vârsta înaintată . Simptomele nu sunt la fel de pronunțate, dar episoadele depresive sunt mai lungi decât la alte vârste. Semnele de depresie pot fi confundate cu manifestări naturale ale îmbătrânirii: deteriorarea atenției și a memoriei, anxietate, nostalgie și o viziune pesimistă asupra viitorului
În plus, la persoanele în vârstă, perioada de stabilizare a stării poate fi neclară, adică ușoare note depresive sunt urmăribile chiar și după încheierea unui episod depresiv. Și, de asemenea, odată cu vârsta, perioadele de declin se prelungesc.
Tipuri de tulburări
Psihologii disting trei tipuri de tulburări în funcție de stadii. Fiecare dintre ele are subtipuri. Să le prezentăm sub forma unui tabel:
| Tipul de tulburare | Semne | Forma | Caracteristici |
| PD de severitate ușoară | Minim 2 semne principale și 2 semne suplimentare | Fără simptome somatice | Niciun simptom |
| Cu simptome somatice | Minim 2 semne biologice distincte | ||
| Severitate moderată RD | Minim 2 simptome principale și 3-4 simptome suplimentare | Fără simptome somatice | Fără manifestări corporale sau cu manifestări corporale reduse |
| Cu simptome somatice | 4 simptome de gravitate moderată sau 2-3 simptome de gravitate intensă | ||
| RD severă | Toate simptomele principale și cel puțin 4 simptome suplimentare | Fără simptome psihotice | Fără manifestări anormale |
| Cu simptome psihotice | Iluzii (de mizerie, sărăcie, păcătoșenie), halucinații (olfactive sau auditive), stupoare depresivă |
Numai un medic poate pune un diagnostic precis și poate prescrie un tratament. Autotratamentul și autodiagnosticul sunt inadmisibile!
Complicații și consecințe
Depresia recurentă împiedică o persoană să studieze și să lucreze, duce la dezadaptare socială. Relația pacientului cu ceilalți se deteriorează, performanța și calitatea muncii scade.
Alte complicații și consecințe:
- La 20-30% dintre pacienți, după fiecare episod depresiv, faza de epuizare durează o perioadă de timp, adică, chiar și într-o stare normală, se remarcă oboseală, slăbiciune, sensibilitate.
- Cea mai periculoasă complicație este sinuciderea. În 1 caz din 7 persoane cu RD încearcă să se sinucidă.
- Modificările somatice și psihiatrice în depresia recurentă scurtează viața unei persoane cu cel puțin 10 ani.
Fără tratament, fiecare episod ulterior devine mai grav. Boala devine cronică. În unele cazuri, pe fondul ei se dezvoltă și alte tulburări. Și, de asemenea, depresia recurentă se poate transforma în tulburare bipolară.
Diagnostic
Criterii clinice de diagnostic al depresiei recurente:
- Cel puțin 2 perioade de scădere a activității, cu o durată de 14 zile sau mai mult pentru fiecare în ultimele câteva luni.
- În perioadele dintre episoadele depresive, fondul emoțional nu s-a schimbat în niciun fel și nu au existat modificări de durată ale dispoziției.
Un episod depresiv este diagnosticat printr-o triadă clinică de simptome: pierderea forței fizice, scăderea dispoziției și scăderea vitezei de gândire. Cu cuvinte simple, o persoană nu mai are forță, este deranjată de gânduri pesimiste, «încetinește».
Dacă în tabloul bolii apare un episod maniacal (o perioadă de activitate crescută și euforie), diagnosticul trebuie reconsiderat. Chiar dacă este vorba de primul episod maniacal pe fondul unor multiple episoade depresive.
Principala metodă de diagnosticare este discuția medicului cu clientul. Cu o anamneză detaliată, medicul poate pune un diagnostic încă de la prima consultație. În acest scop, el sau ea examinează clientul în mod cuprinzător.
Elemente de diagnostic:
- Analiza istoricului bolilor din familie;
- evaluarea stării fizice și emoționale a clientului;
- examinarea stilului de viață al clientului;
- evaluarea funcțiilor și abilităților cognitive;
- interviu cu persoanele dragi ale clientului (în cazuri speciale);
- examinarea medicală pentru depistarea leziunilor vizibile (tăieturi, cicatrici, urme de traume) și a patologiilor interne;
- examinarea de către un neurolog;
- examinare standard de laborator (sânge, urină etc.);
- examinare cu echipament specializat (CT, RMN, ECG) și consultare cu alți specialiști, dacă este indicat.
Uneori, ca metodă auxiliară de diagnosticare, se folosește unul dintre testele psihologice oficiale și de încredere, de exemplu:
- Scala Beck,
- metodologia Montgomery-Asberg,
- testul Hamilton,
- Scala de risc suicidar Columbia.
În plus, testele sunt folosite pentru a evalua rezultatele intermediare ale tratamentului. Dar, din nou, împreună cu interviul psihodiagnostic.
A pune un diagnostic doar pe baza rezultatelor unuia sau mai multor teste nu este posibil. Specialistul trebuie să efectueze o examinare completă.
Tratament
Să despărțim punct cu punct, la cine puteți apela pentru ajutor și ce vă ajută să scăpați de RD.
La cine să apelezi?
Tratamentul depresiei recurente este angajat la psihiatru, psiholog clinician și psihoterapeut . Este posibil să vă adresați unuia dintre acești specialiști.
Metode de control
Tratamentul depresiei recurente se bazează pe o abordare cuprinzătoare: psihoterapie + stil de viață sănătos + medicamente.
În prima și a doua etapă (tip) a RD se poate face fără medicație . Planul de tratament este selectat de medic în mod individual pentru fiecare caz în parte.
Abordarea individuală este păstrată atât în alegerea medicației, cât și în alegerea tehnicilor psihoterapeutice și a metodelor de auto-ajutorare.
Uneori sunt prescrise terapii de susținere:
- fizioterapie,
- dietă,
- masaj,
- exerciții terapeutice.
Alegerea acestora depinde, de asemenea, de caracteristicile clientului, de cauzele și de evoluția specifică a DR.
Plan de tratament aproximativ în funcție de gravitatea tulburării:
| Gradul de severitate | Condiții de tratament | Metode |
| Ușoară | Ambulatoriu | Psihoterapie + medicație (dacă este necesar) |
| Mediu | Spitalizare de zi | Proceduri într-un centru de reabilitare (psihoterapie, perfuzii, etc.) |
| Severă | În spital | Metode de tratament intensiv, supraveghere constantă de către personalul medical. |
Durata tratamentului depinde de gravitatea și de specificul bolii. În medie — șase luni.
Psihoterapia și eficacitatea acesteia
Pentru tratamentul RD, psihoterapeuții apelează la psihoterapia cognitiv-comportamentală.
Reabilitarea se desfășoară în două domenii:
- Schimbarea convingerilor distructive care fac ca o persoană să vadă lumea în culori negre și să se considere slabă, lipsită de valoare. Psihoterapeutul îl ajută pe client să își schimbe percepția de sine, atitudinea față de sine și față de lume, starea sa. El sau ea îl ajută pe client să dezvolte noi modele de gândire și comportament care să favorizeze adaptarea, în locul atitudinilor care agravează evoluția bolii.
- Dezvoltarea atenției. Clientul învață să înțeleagă și să lucreze cu emoțiile sale fără a intra în depresie, să găsească relații de cauză-efect între reacțiile sale și evenimentele vieții. El își studiază condiția și învață să trăiască cu ea.
Pe lângă ședințele individuale de psihoterapie, au loc ședințe de grup. Comunicarea cu alți clienți reduce tensiunea, ajută persoana să își recapete încrederea în sine și să mențină relații cu persoane din afara cabinetului psihoterapeutului.
Lucrând într-un grup, o persoană își dă seama că nu este singură. În acest context, stima sa de sine crește, viitorul nu pare atât de trist, există credință în vindecare, speranță pentru un prognostic pozitiv.
O atenție deosebită este acordată psihoterapiei familiale. Specialistul le spune celor dragi pacientului despre particularitățile afecțiunii sale, îi învață cum să interacționeze cu el. El le explică ce se poate și ce nu se poate face, cum să se sprijine mai bine.
Psihoterapia este metoda principală și eficientă de tratament al depresiei recurente. Fără ea, este imposibil să se obțină o remisiune durabilă.
Auto-ajutorare
RD este o boală. Ea nu poate fi vindecată de una singură. Nici nu puteți spera că o afecțiune nedorită va dispărea de la sine. Fără ajutor profesional, aceasta nu va face decât să se agraveze.
În psihoterapie, terapeutul poate oferi mai multe instrumente de auto-ajutorare, de exemplu, una dintre tehnici se numește «Activarea acțiunii».
Este necesar să se facă o listă de activități de diferite niveluri de dificultate, care în mod normal aduc bucurie și satisfacție. În timpul depresiei, ar trebui să faceți cel puțin un lucru pe zi — ceva ce aveți suficientă energie pentru a face.
Acest exercițiu ajută la combaterea convingerii distructive «Nimic nu-mi aduce bucurie» și scoate o persoană din cercul vicios «inactivitate — abuz de sine».
Prognosticul de recuperare
Cu un tratament profesional și în timp util, prognosticul este favorabil.
Dar acesta depinde de gravitatea afecțiunii. În medie, primele schimbări pozitive susținute sunt vizibile după o lună.
Pentru resocializarea completă (readaptarea la societate) este nevoie de șase luni. În unele cazuri, după recuperare, se prescriu medicamente pentru prevenirea sau menținerea stării stabile (în cursuri).
Dacă există o remisiune stabilă în termen de 5 ani, orice tratament care a fost prezent înainte este anulat. Grupul de risc pentru recidivă este reprezentat de tineri și vârstnici, femei, șomeri. Clienții care au experimentat o progresie rapidă și rapidă a depresiei și cei cu antecedente de depresie sunt, de asemenea, la risc de recidivă.
Întrebări frecvente
Î: Cum puteți face diferența între oboseală și depresie?
R: Numai un medic poate pune un diagnostic precis. Problema poate fi suspectată printr-o triadă clinică de simptome: slăbiciune fizică, dispoziție scăzută și tulburări de concentrare și memorie. Depresia, între timp, este indicată de gravitatea, durata și gratuitatea declinului de energie și de dispoziție.
Î: Care este rata de succes a tratamentului, în procente?
R: În 70-99% din cazuri se poate obține o remisiune pe toată durata vieții. Succesul depinde de alegerea corectă a tratamentului și de respectarea strictă a recomandărilor medicului.
Î: Cine este expus riscului?
R: Dacă aveți antecedente familiale de depresie și dacă ați avut șocuri grave în viață, leziuni la cap sau trăiți sub stres cronic, sunteți la risc. Psihiatrii notează că depresia apare sub influența unor factori psihologici, sociali și biologici. În sens larg, oricine poate face depresie.
Î: Există un algoritm universal de tratament?
R: Nu. Atât alegerea metodelor de psihoterapie, cât și alegerea medicamentelor, inclusiv a dozelor și a regimului, sunt selectate individual. Mai mult, în timpul tratamentului, psihiatrul face ajustări în funcție de modul în care pacientul răspunde la tratamentul prescris.
Î: Antidepresivele sunt întotdeauna prescrise pentru depresia recurentă?
R: Nu întotdeauna, dar în cele mai multe cazuri, deoarece schimbările de dispoziție sunt asociate cu afectarea neuronilor noradrenalină, dopamină și serotonină. Alegerea medicației, precum și regimul, depinde de specificul tulburării.
Prevenție
Ca măsură preventivă, se recomandă să ne bazăm pe un stil de viață sănătos, să creștem rezistența la stres și să minimizăm influența factorilor de stres.
Este important să se evite rănile, să se refuze alcoolul, să se trateze la timp infecțiile, să se lucreze la timp cu traume psihologice și să se evite șocurile psiho-emoționale.
Dacă timp de două săptămâni și mai mult vă simțiți obosiți și slăbiți, suferind de o stare de spirit proastă, atunci nu o treceți în contul unei perioade dificile a vieții. Într-un astfel de caz, este mai bine să vă reasigurați și să consultați un psihoterapeut.
Experiența de viață cu această boală: poveștile oamenilor și sfaturile lor
Am colectat mai multe povești reale de la persoane diagnosticate cu depresie recurentă.
Tatiana
Am primit diagnosticul în 2014 . Psihiatrul mi-a prescris antidepresive, dar efectul secundar negativ al acestora a fost mai puternic decât beneficiul. Ca urmare, medicul a anulat medicația.
Dar psihoterapia a dat rezultate semnificative. Tatiana a lucrat cu diferiți psihoterapeuți, a încercat psihoterapia cognitiv-comportamentală și psihanaliza.
Tatiana îi sfătuiește pe cei care suferă de această boală să accepte diagnosticul și să înțeleagă că nu există un tratament, dar că aceasta poate fi gestionată. Odată ce și-a dat seama că acum face parte din ea, viața a devenit mai ușoară. Trebuie să ne concentrăm asupra întrebării «Cum negociez cu afecțiunea mea?».
În timpul depresiei este important să ne concentrăm asupra unor lucruri mici, plăcute și pline de bucurie, cum ar fi o baie caldă și relaxantă, un cer frumos.
Este important sprijinul din partea prietenilor și a familiei, a oamenilor de pe forumuri sau bloguri, a unui grup de sprijin în cadrul psihoterapiei. Dar, în cea mai mare parte, fericirea în viața cu depresie depinde de pacientul însuși.
Margarita
Viața Margaritei a devenit mai ușoară atunci când a fost diagnosticată oficial. Și-a clasificat afecțiunea, a învățat cum să lucreze cu ea și a înțeles ce și de ce se schimba starea ei de spirit și starea ei. A încetat să se mai învinovățească și să împingă fraze de genul «Revino-ți».
Acum, femeia știe ce trebuie să facă pentru a se simți cu adevărat mai bine. Margarita recomandă contactarea în timp util a unui psihoterapeut .
Olga
Olga trăiește cu depresie recurentă de patru ani. Ea ia medicamente și participă în mod regulat la psihoterapie. Efectul acesteia din urmă este mai mare decât cel al medicamentelor.
Olga sfătuiește să își dezvolte conștiința, să se asculte pe sine. Este ajutată de psihologi și de forumuri psihologice, grupuri de sprijin și cărți.
Mai multe povești pot fi găsite aici.
Concluzie
Depresia recurentă este o boală în care o persoană este uneori cuprinsă de o stare depresivă. RD poate fi confundată cu alte tulburări afective, cum ar fi BPD. Un diagnostic greșit și un tratament greșit vor agrava evoluția bolii.
AD răspunde bine la terapie (medicație + psihoterapie + stil de viață sănătos). Boala are un prognostic pozitiv, dar cu condiția trimiterii la timp la un psiholog clinician sau psihoterapeut.
Un articol util? Dați o notă
5 / 5. Număr de evaluări: 1