Metoda Maria Montessori: esența și principiile metodei

Metodologia Montessori este o astfel de direcție a pedagogiei, dezvoltată în Italia în secolul al XIX-lea, care se bazează pe activitatea independentă a copiilor încă de la o vârstă foarte fragedă. Acest sistem are avantajele și dezavantajele sale. Bebelușilor li se permite să decidă singuri ce vor face, să dobândească cunoștințe, să facă treburi casnice.

Clasele se desfășoară în grupuri de mai multe vârste, cu un număr mic de persoane. Principala condiție pentru existența sistemului este un mediu special în care fiecare copil are posibilitatea de a se autorealiza, iar filosofia presupune neintervenția profesorului în activitățile copiilor.

Cine este Maria Montessori

Maria Montessori a fost un medic italian din secolul al XIX-lea care a adus o contribuție semnificativă la pedagogia din întreaga lume. După terminarea studiilor, a lucrat într-o clinică pentru copii cu dizabilități mintale, iar după un timp a deschis un centru pentru dezvoltarea copiilor cu o dezvoltare mintală normală, dar cu grave neglijențe pedagogice. Centrul a funcționat conform principiilor dezvoltate și justificate de Maria Montessori, iar aici s-a născut metoda sa de dezvoltare a copilului. În curând, «Casa copiilor» a devenit cunoscută în aproape toată lumea.

Esența și principiile metodologiei Montessori

O scurtă descriere a metodei Montessori constă în faptul că adulții nu impun copilului experiența lor existentă, ci îi oferă acestuia posibilitatea de a o obține în mod independent. Aici se elaborează un program special de educație, în care dezvoltarea se bazează pe capacitatea copilului de a învăța lucruri noi pe moment.

Crezul pedagogiei Montessori este «ajută copilul să facă singur».

Scopul principal este de a direcționa dezvoltarea copilului în direcția corectă, acceptându-i personalitatea și particularitățile, fără a încerca să-l rupă cu propriile convingeri.

Realizarea obiectivului este posibilă datorită existenței unor reguli obligatorii pentru profesori:

• Este interzis să comparăm copiii, să includem momente de competiție în activitățile lor, să îi evaluăm după anumite criterii generale, să îi încurajăm, să îi pedepsim și să îi forțăm să facă ceva.
• Copiilor li se permite să aleagă ritmul și ritmul propriei învățări, durata lecțiilor, direcția de dezvoltare și materialele de învățare.
• Educatoarea utilizează toate mijloacele disponibile pentru a dezvolta independența copilului, îi respectă alegerea și creează un mediu confortabil.
• Educatorul sau profesorul nu trebuie să încerce să îi facă pe copii să se placă pe ei înșiși sau să schimbe procesul de dezvoltare a independenței copilului. În mod ideal, el sau ea ar trebui să rămână un observator neutru, care creează o atmosferă confortabilă pentru dezvoltarea copilului, indiferent de opinia oricui.

Principiile de bază ale învățării

Principiul de bază al pedagogiei Montessori — până la un an și mai mult, nu forțați copilul să facă ceva ce nu dorește el însuși. Împlinirea sa este posibilă datorită condițiilor care apar în mod natural în sistemul Montessori:

• fiecare copil se străduiește să participe la viață în mod egal cu un adult;
• în timp, copiii își dau seama că acest lucru necesită învățare și experiență proprie;
• de asemenea, copiii își dau seama curând că, cu cât învață mai mult și mai repede, cu atât mai repede vor putea intra în lumea adulților;
• profesorul adoptă o poziție neutră, nu-și manifestă atitudinea față de o activitate sau alta, ci doar oferă asistență la cererea copilului.

Există, de asemenea, alte câteva principii de bază ale metodologiei educaționale Montessori:

• Copilul este centrul procesului pedagogic. În funcție de dorințele, aspirațiile, abilitățile și particularitățile sale, se organizează întreaga muncă.
• Mediul înconjurător este o condiție fundamentală pentru dezvoltarea copiilor. Acesta ar trebui să fie atât de bogat și util încât fiecare copil să-și poată alege locul în el și să-și găsească o ocupație interesantă.
• Un adult este o persoană care ajută doar la cererea copilului. Dacă nu există o astfel de cerere, el nu intervine în niciun fel în procesul său natural de dezvoltare.
• Copiilor li se permite să se deplaseze liber în clasă.
• Copiii își aleg singuri materialele și le studiază în mod independent.

Ce sunt perioadele sensibile

Perioadele sensibile sunt momentele în care un copil este cel mai sensibil la învățarea unei anumite abilități sau abilități. Acesta este momentul ideal pentru ca un copil să absoarbă lucruri noi. În cazul în care perioada senzorială nu a început încă sau s-a încheiat deja, învățarea copilului va fi mult îngreunată. Maria Montessori a identificat următoarele intervale de timp:

1. Perioada de percepție a ordinii — de la 0 la 3 ani. Dacă înainte de vârsta de 3 ani copilul nu este obișnuit să facă curat după el însuși, atunci în 4-5 ani va fi dificil să îl obișnuiască cu acest lucru. În sistemul Montessori, copiilor li se permite, de exemplu, să spele vasele, să măture gunoiul împrăștiat și să dea cu mopul pe jos.
2. Perioada de dezvoltare a acțiunii și mișcării este cuprinsă între 1 și 4 ani. O perioadă în care se dezvoltă mușchii copilului și coordonarea mișcărilor. Ar trebui să petreceți cât mai mult timp posibil pe locurile de joacă, pe tobogane, leagăne și scări.
3. Perioada de dezvoltare senzorială — de la 0 la 5,5 ani. Copiii cunosc lumea cu toate simțurile lor: privesc, ascultă, miros, gustă, ating. Aici se formează ideile de formă, culoare, greutate și figuri geometrice.
4. Perioada de percepție a obiectelor mici este cuprinsă între 1,5 și 5,5 ani. Aceasta este perioada de formare și dezvoltare a abilităților motorii fine. În această perioadă, copilul învață să înșire mărgele, să adune cereale și să asambleze puzzle-uri.
5. Perioada de dezvoltare a vorbirii — de la 0 la 6 ani. Cel mai bun moment pentru a citi cărți, a se uita la diferite cărți, a face mici povești.
6. Perioada de dezvoltare a abilităților sociale — de la 2,6 la 6 ani. Copilul observă cu atenție comportamentul adulților. El învață să se comporte în societate: să fie politicos, să comunice, dacă este necesar — să își stăpânească emoțiile.

Mediul Montessori

Crearea unui mediu adecvat, structurat, este o condiție prealabilă pentru existența metodei de predare Montessori. Fără acesta este imposibil să se construiască un proces pedagogic conform acestei metode. Aceasta presupune prezența anumitor zone în care totul este disponibil pentru a dobândi experiență și cunoștințe într-un anumit domeniu.

Zona de viață practică

Zona de viață practică îi permite copilului să se simtă ca un adult în viața de zi cu zi. Aici poate învăța să spele vase, să măture pe jos, să spele rufe, să aibă grijă de păpuși, plante și animale. Pentru a organiza această zonă, veți avea nevoie de plante de interior, bibilouri, fețe de masă, farfurii, diverse ustensile de uz casnic și articole de papetărie sigure.

Zona de dezvoltare senzorială

Principala sarcină a acestei zone este de a dezvolta abilitățile motorii fine și percepția senzorială. Aici se dezvoltă gândirea și memoria și au loc primele întâlniri cu forma, culoarea, temperatura, greutatea și mărimea. Această zonă include o varietate de obiecte care au proprietăți diferite pentru a fi percepute de simțuri: bile, mingi, pungi, borcane cu arome și gusturi, obiecte de diferite forme și dimensiuni.

Zona de matematică

Zona de matematică îi oferă copilului primele cunoștințe despre numere și despre cum să lucreze cu ele. Matematica este învățată aici folosind forme fizice concrete care pot fi văzute și atinse — este mult mai ușor pentru copii să dobândească cunoștințe în acest mod decât prin explicații teoretice. Această zonă conține diferite figuri și forme geometrice, numere realizate din diferite materiale și obiecte de numărat.

Zona de vorbire

Aceasta este o zonă de îmbogățire a vocabularului, învățându-vă copilul să citească și să scrie. Prima cunoaștere a literelor are loc sub formă tactilă. Literele mari, realizate din diferite materiale, care atrag atenția copiilor, pot fi mișcate cu ușurință și formate în cuvinte.

Zona spațială

Această zonă conține diverse obiecte care îi ajută pe copii să învețe despre mediul natural și să dobândească cunoștințe primare de științe naturale. Există modele de planete, figuri de plante și animale, precum și truse pentru efectuarea diferitelor experimente.

Aranjarea zonelor în spațiu și a obiectelor din zonele în sine este cea mai importantă condiție pentru funcționarea metodologiei pedagogice a Mariei Montessori. Cu cât este mai relevantă pentru copil această sau acea activitate, cu atât trebuie să ocupe un loc mai proeminent în sistemul de mediu.

Cum să faci un mediu în dezvoltare pentru un copil?

Metoda Montessori de predare a copiilor funcționează chiar și fără dispozitive speciale: copilul primește o mătură, o cârpă, un burete pentru spălat vasele sau un aspirator atunci când a cerut-o și a decis să o facă singur. Merită să îi permitem copilului să participe pe deplin la viața domestică a familiei.

Dacă doriți să creați un mediu clasic de dezvoltare pentru copilul dumneavoastră, principalul lucru pe care trebuie să-l faceți este să împărțiți camera de joacă în zone: matematică, spațiu, limbaj, senzorial și practic. Toate jocurile și jucăriile trebuie să fie amplasate astfel încât copilul să le poată lua independent și să le pună la loc după terminarea lecției.

Ce le oferă această formare copiilor

Clasele Montessori le permit copiilor să își realizeze interesul cognitiv natural, în ritmul și în ritmul propriu. Spre deosebire de clasele tradiționale, mediul Montessori pentru cei mai mici nu este niciodată plictisitor sau neinteresant; fiecare găsește materialele și jocurile pe placul său. Sistemul dezvoltă perfect independența, un copil foarte mic poate deja să măture podeaua sau să spele obiecte mici.

Unde se studiază sistemul Montessori

Aproape toate instituțiile de învățământ de stat lucrează după metode tradiționale, iar în ele nu este loc pentru metoda Maria Montessori. Uneori, în grădinițele municipale se încearcă să se introducă elemente ale acestei metodologii în formare, dar nu întotdeauna se reușește. De obicei, structura existentă în cadrul organizației și opiniile tradiționale ale cadrelor didactice, care nu pot oferi copilului atâta libertate cât cere metoda Montessori, împiedică acest lucru.

Metoda Montessori nu poate fi realizată în cadrul sistemului de lecții în clasă, deoarece acesta implică condiții diametral opuse: timp limitat pentru lecții. un număr mare de persoane în clasă, care primesc experiențe gata făcute, mai degrabă decât învățare independentă.

De ce este nevoie de un pedagog dacă acesta nu intervine în proces

Principala funcție a pedagogului este de a organiza corect mediul în funcție de vârsta și de perioadele senzoriale ale copiilor. În locurile cele mai vizibile și mai accesibile ar trebui să existe jucării și obiecte care sunt cele mai relevante pentru copiii de această vârstă.

A doua sarcină a educatorului este de a ajuta copilul dacă acesta solicită acest lucru. De exemplu, un copil poate cere să numească ceva, să spună ceva sau să facă ceva ce nu poate face încă. Adultul încearcă să nu o facă în locul copilului, ci să îl ajute să învețe să o facă singur.

A treia funcție este cea de observare. Observând copiii, un adult poate trage concluzii despre ceea ce îl atrage mai mult pe copil și poate încerca să îmbogățească mediul în această direcție. Iar activitățile care nu au fost niciodată în câmpul vizual al copilului, le puteți pune în locul cel mai vizibil și accesibil, astfel încât să fie încercate. La fel ca în orice grup de copii, este necesar să se mențină ordinea, astfel încât copiii să nu se jignească între ei, să învețe să negocieze și să interacționeze.

Avantajele sistemului Montessori

Unul dintre principalele avantaje ale pedagogiei Montessori este un nivel ridicat de independență a copilului în plan cotidian și cognitiv. Al doilea este dezvoltarea unei personalități libere: copilul nu este forțat să facă nimic, nu i se impune punctul de vedere și experiența altcuiva. Grupurile de vârste diferite îi permit copilului să învețe să interacționeze cu persoane de vârste diferite: să îi ajute pe cei mai mari, să aibă grijă de cei mai mici. Și un alt avantaj al metodei clasice Montessori de dezvoltare a copilului — o mare varietate de ajutoare, jocuri și jucării, în care fiecare copil își poate găsi o activitate preferată.

Dezavantajele sistemului Montessori

Metoda Montessori nu este pregătită să accepte copii cu hiperactivitate: va fi prea dificil pentru ei să păstreze liniștea, să nu-i deranjeze pe ceilalți copii și să studieze în liniște. Grupurile de vârste diferite nu funcționează întotdeauna bine, de multe ori copiii nu pot găsi interese comune, cei puternici îi jignesc pe cei slabi. În metodologia Montessori lipsește jocul de rol, care este activitatea principală a preșcolarilor. În plus, practic nu sugerează creativitatea — poți doar să înveți ceea ce este, dar nu să creezi unul nou.

Ce părinți nu sunt potriviți pentru această metodă

Nu merită să alegeți un grup de dezvoltare Montessori pentru părinții care nu sunt pregătiți să îi ofere copilului lor suficientă independență. Va fi dificil pentru copiii care nu pot sta într-un singur loc pentru o perioadă lungă de timp. Un copil care are probleme de comunicare este, de asemenea, mai bine să dea la o altă instituție, deoarece este aproape imposibil să le depășești în acest sistem.

Sfaturile mele pentru utilizarea metodei Montessori

1. Atunci când alegeți o metodă Montessori pentru dezvoltarea și educația timpurie a copiilor, este necesar să țineți cont de caracteristicile lor individuale. Dacă un copil este interesat de competiție, dacă este important să fie lider și interacțiunea constantă cu un adult, este mai bine să alegeți o altă metodă pentru el/ea.
2. Este important să vă asigurați de seriozitatea organizației care se ocupă de educația copilului conform metodei Montessori. Până în prezent, o instituție privată de acest tip poate deschide chiar și persoanelor care cu greu își pot imagina sistemul în sine și structura sa. Prin urmare, este necesar să se acorde atenție la educația specialiștilor, la licența de lucru și la sistemele Montessori prezentate.
3. În cazul în care copilul învață în sistemul Montessori într-o instituție de învățământ, părinții ar trebui să aibă o linie comună de comportament cu profesorii. Atunci când unui copil i se permite să facă totul pe cont propriu în grădiniță, iar părinții îi refuză această oportunitate, există un sentiment de confuzie și neînțelegere.
4. Este important să se știe în ce constau părțile sistemului metodologic Montessori și să se compenseze deficiențele din afara instituției: să se dezvolte abilitățile creative și să se joace jocuri de rol pentru dezvoltarea armonioasă a copilului.

Concluzie

Metoda Montessori este un sistem interesant și util pentru copiii ai căror părinți sunt cu adevărat pregătiți să le lase loc pentru independență și să îi susțină chiar și în afara zidurilor grupului. Aceasta dezvoltă o personalitate liberă care învață să decidă, să aleagă, să învețe și să facă lucrurile pe cont propriu.

O gamă largă de ajutoare și jocuri face posibil ca fiecare copil să găsească o activitate pe placul său. Dezavantajele semnificative care trebuie compensate în afara instituției sunt comunicarea minimă între copii, lipsa creativității și a jocului de roluri de poveste.