Memo despre criza de trei ani: sfaturi pentru părinți de la un psiholog

Părinții de copii mici știu că atunci când aceștia ajung la vârsta de trei ani, vine o perioadă de criză.

Mulți oameni sunt speriați de acest lucru, deoarece comportamentul copilului se schimbă dramatic și devine destul de dificil de gestionat.

Dar dacă vă pregătiți corespunzător pentru criză, puteți supraviețui acestei perioade fără sentimente puternice. Ce trebuie făcut în timpul unei crize de 3 ani la un copil, vă vom spune în articol.

De ce este important să cunoaștem regulile de comportament cu copiii de 3 ani în perioada de criză?

Aceasta este o perioadă specială în viața copilului, relativ scurtă, dar care provoacă unele neplăceri părinților.

Se caracterizează prin schimbări semnificative în dezvoltarea mentală. Nu există o dată exactă a debutului, adică nu înseamnă că, de îndată ce copilul a împlinit trei ani, va începe imediat o perioadă dificilă.

Dezvoltarea fiecărui copil decurge conform unui plan individual. Depinde de particularitățile psihicului, de educație. Vine o criză în perioada de la 2,5 la 3,5 ani. Durata ei este, de asemenea, individuală, dar, de obicei, până la vârsta de 4 ani trece perioada dificilă.

Criza este maturizarea, restructurarea psihicului unei persoane mici. Acuitatea reacțiilor emoționale, durata perioadei depinde de temperament, de relațiile cu părinții, în special, dacă copilul are încredere în ei, de tipul de educație (autoritară, de conivență etc.), de dezvoltarea psihică.

Psihologii consideră că, cu cât rudele se comportă mai autoritar, criza se manifestă mai viu și mai acut. În acest moment, comportamentul copilului se schimbă dramatic. Apare fraza «eu însumi». Apar și dorințele: «Eu vreau» sau «Eu nu vreau».

La vârsta de trei ani, cel mai mic preșcolar începe să se conștientizeze pe sine ca personalitate separată . El are propriile sale dorințe, pe care caută să le realizeze. Aceasta este o nouă formare importantă a acestei perioade. Prin urmare, devine dificil pentru părinți să intre în contact cu copilul și să-i gestioneze comportamentul. Apare, de asemenea, conștiința de sine.

Apare o anumită discrepanță — copilul începe să se realizeze ca fiind mare, dar părinții săi se comportă cu el ca și cum ar fi mic. Acest lucru îl face să se revolte, dovedindu-și independența.

În acest moment apar diverse reacții la stres și încercări de influențare a comportamentului :

• negativismul,
• încăpățânare,
• voluntarism,
• încăpățânare,
• despotism,
• devalorizare,
• una dintre cele mai frecvente este tantrumul.

Recomandări și modalități cum să interacționați cu copilul

Psihologii, medicii, educatorii au studiat bine particularitățile acestei crize, așa că se dau recomandări despre cum să interacționăm corect cu copilul în această perioadă dificilă:

1. Reacționați cu calm . Copilul caută slăbiciuni pe care să poată fi apăsat, el încearcă adulții pentru a găsi forță. Copiii sunt mari manipulatori și știu foarte bine cum să obțină ceea ce își doresc. Dar dacă părinții reacționează prea violent, se va ajunge la conflicte, la o explozie de emoții negative, la crize de furie, la refuzul de a îndeplini cerințele adulților. Calmul părinților se transmite copilului, iar acesta nu mai reacționează atât de violent la situație sau la cerințele adulților.
2. Încurajați independența . La această vârstă, un copil este dornic să exploreze lumea. El învață să acționeze pe cont propriu, iar acest lucru trebuie încurajat. Îi place să deseneze pe pereți — puteți atașa o bucată de hârtie în acest loc. Vrea să spele rufele ca mama — alocați un recipient cu apă pentru spălarea hainelor păpușii. Astfel, bebelușul se obișnuiește cu munca.
3. Restricțiile trebuie să fie rezonabile . Nu este necesar să se stabilească interdicții stricte. Există lucruri care în mod categoric nu pot fi făcute, de exemplu, să se apropie de priză. Există acțiuni pe care bebelușul le poate efectua sub supravegherea și cu ajutorul adulților.
4. Dreptul de a alege . Dezvoltă, de asemenea, independența. Puteți întreba: ce vrei să porți astăzi — un tricou albastru sau unul verde.

Părinții și rudele apropiate ar trebui să adere la un stil comun de educație, astfel încât copilul de trei ani să înțeleagă ce se așteaptă de la el. Dacă unul interzice, iar celălalt permite, aceasta provoacă contradicții și capricii suplimentare.

Cum să te comporți corect pentru a simplifica interacțiunea și educația?

Mama, tata, rudele mai în vârstă vor trebui să aplice un tact maxim, atenție, în timp ce nu răsfață excesiv copilul, dar nici în mod excesiv nu-i limitează acțiunile.

Ce trebuie făcut în caz de negativism?

Negativismul este dorința de a face contrariul. În timpul unei izbucniri emoționale, este inutil să explici ceva unui copil de trei ani, pur și simplu nu va accepta cuvintele unui adult.

În primul rând, adulții trebuie să învețe să rămână calmi. Joaca, comunicarea blândă va atenua izbucnirile de furie.

Copilul nu vrea să mănânce — puteți pune o păpușă lângă el și să vă «hrăniți» împreună cu el. Partea bună a negativismului este că copilul își obține propria opinie. Pedeapsa în acest caz nu poate fi pedepsită, este mai bine să dai dreptul de a alege.

Cum să supraviețuiești încăpățânării?

Încăpățânarea este îndreptată împotriva normelor de educație, a modului de viață stabilit. Dacă a apărut un astfel de simptom, acesta este un motiv să ne gândim la schimbarea situației sociale din jurul copilului.

Adulții trebuie să înceteze să mai facă pentru copil ceea ce el este capabil să se realizeze singur. Este timpul să învețe să încheie hainele la nasturi, să se dezbrace, să efectueze acțiuni simple în casă.

Cum să faci față încăpățânării?

Copilul insistă asupra unui lucru pentru că a luat o decizie proprie. Dacă este imposibil să i se îndeplinească dorința dintr-un anumit motiv, este necesar să-i explicați cu calm de ce.

De exemplu, un copil din magazin cere o mașină. Este necesar să i se spună că acum mama nu are bani pentru a cumpăra un lucru atât de scump. Explicați calm, accesibil limbajului copilului.

Depășirea voinței

Pe partea pozitivă, se formează independența. Interdicțiile constante vor provoca fie o reacție violentă, fie vor forma o lipsă de dorință de a face ceva pe cont propriu. Prin urmare, părinții ar trebui să încurajeze dorința naturală de independență.

Proteste și rebeliune

Revolta și protestul — o stare îndreptată împotriva lumii înconjurătoare. Are un nivel ridicat de energie, îi oferă copilului posibilitatea de a finaliza ceea ce nu este făcut. Învață independența, realizarea obiectivelor. Este necesar să sprijiniți dorința copilului de a face ceea ce nu se face, îndrumând și ajutând cu blândețe, dar nu efectuând complet acțiunile pentru el.

Ce trebuie făcut în caz de devalorizare

Copilul începe să-i înjure pe părinți, să-i tachineze. El vrea să devină autorul vieții sale, încetează să mai fie subordonat.

Acest lucru nu înseamnă că adulții ar trebui să-l întâmpine cu bucurie. Este necesar să se arate că este necesar să se arate respect față de bătrâni, să se formeze voința.

De mare importanță este socializarea — comunicarea cu alți copii, cu adulți.

Despotismul

Comportament dificil atunci când un copil încearcă să-i forțeze pe ceilalți să facă ceea ce are nevoie, să subjuge totul. Un astfel de comportament trebuie oprit, altfel copilul poate deveni complet incontrolabil. Despotismul se poate manifesta și în raport cu anumiți membri ai familiei, dacă își dă seama că aceștia sunt ușor de manipulat.

Partea pozitivă este formarea voinței. Copilul învață să se descurce singur, să supună lumea din jurul său.

Există pericolul de manifestare a simptomului în raport cu un frate sau o soră mai mică. În acest caz, este necesar să i se explice copilului că toți copiii sunt egali, că au aceleași cerințe de comportament și condiții. Nu puteți răsfăța prea mult copilul, să-i satisfaceți toate dorințele, aveți nevoie de unele restricții, astfel încât copilul să înțeleagă că nu-i este permis totul.

Cum beneficiază adulții de o perioadă atât de dificilă?

Perioada poate fi destul de problematică pentru părinți, bunici și îngrijitori, dar este necesară pentru ca copilul să se dezvolte ca o personalitate separată, care are propriile nevoi și interese.

Este important să nu ratați momentul în care cel mai mic preșcolar își manifestă dorința de a face ceva independent. În caz contrar, prin interdicții totale, puteți crește o personalitate infantilă.

Cum să beneficiați de situație:

• pentru a stimula dezvoltarea, dorința de a învăța despre lumea înconjurătoare;
• o perioadă bună pentru începutul formării voinței;
• pentru a-l învăța pe copil să-și controleze comportamentul, să respecte bătrânii;
• să învețe să facă compromisuri;
• pentru a-l învăța pe copil ce poate și ce nu poate face.

Părinții vor trebui să conștientizeze faptul că copilul lor devine o persoană independentă.

Exemple de jocuri în comun

Puteți veni cu o varietate de activități și jocuri de dezvoltare pentru copilul dumneavoastră:

1. «Gătitul.» În acest scop, vor fi necesare păpuși, jucării de pluș și un set de vase. Astfel, copilul învață să se comporte ca un adult, să dea dovadă de independență. Nu întrerupeți jocul cu sfaturi, lăsați copilul însuși să decidă ce să facă.
2. Meșteșuguri. Creativitatea dezvoltă sârguința, gândirea creativă. În acest proces este necesar să lăudați copilul, să îl învățați discret să dețină propriile instrumente.
3. Joc în magazin. Unui copil de trei ani i se dă rolul unui vânzător. În loc de bani, puteți folosi bucăți de hârtie tăiate cu numere sau puteți cumpăra un joc special. Păpușile pot acționa, de asemenea, ca actori, care merg la magazin și rezolvă diferite probleme de cumpărare și vânzare a bunurilor.
4. Observarea naturii. Pe stradă, atrageți atenția copilului asupra copacilor, animalelor, explicați diverse fenomene, povestiți despre vreme.
5. Dați o «sarcină importantă»: hrăniți păpușile, construiți o casă pentru ele, turnați mâncare pentru animalul de companie, udați florile, creați un desen. Lăsați copilul să dea dovadă de independență.
6. Compuneți basme împreună cu copilul. Jocul formează gândirea creativă, imaginația, memoria, îi oferă copilului posibilitatea de a da dovadă de imaginație.
7. Faceți pentru noul an sau pentru o altă sărbătoare decorațiuni, cadouri cu propriile mâini.

Principalele greșeli

Unele greșeli în educația copiilor sunt inevitabile, dar este mai bine să nu le faceți, pentru a forma în mod corespunzător și complet personalitatea unei persoane în creștere. Ce să nu faci:

1. Certarea . Un copil mic poate simți că părinții nu-l iubesc. Acuzațiile contribuie la faptul că copiii devin temători de a face o greșeală. Copilul devine timid, încetează să mai manifeste independență, temându-se de condamnarea din partea adulților.
2. Nu cedați la manipulare, nu satisfaceți orice capriciu, doar pentru că copilul de trei ani vrea. Cel mai bun mod de a opri tantrumurile — nu le acordați atenție. Atunci copilul își va da seama că acest mod de a-i influența pe cei mai în vârstă nu funcționează.
3. Nu este acceptabil să pedepsești fizic — încrederea în părinți scade, stima de sine scade.
4. Țipătul . Emoția, nervozitatea adulților se transmite copiilor. Aceștia încep să plângă, nu înțeleg ce se vrea de la ei, se tem.
5. Pentru a comanda . Pentru a forța să facă ceva, este necesar să acționați ferm, dar cu tact, mai bine, folosind jocul. Excepție: pericolul evident, dar chiar și aici trebuie să acționați cu grijă, pentru a nu speria copilul.
6. Încurajați cadourile . Copilul își va da seama rapid că pentru a efectua acțiunea dorită, poate primi ceva. Ca urmare, el va înceta să mai îndeplinească cererile doar pentru că adulții îi cer acest lucru. Acest lucru va duce la mai multe probleme mai târziu.
7. Arătați hiperopeka . Astfel de copii cresc nefiind independenți, capricioși, cu o tulburare a comportamentului.
8. Sperie . În viitor, se pot dezvolta diverse temeri, de care va fi problematic să scăpați.
9. Folosiți termeni complecși pe care preșcolarii mai mici nu-i înțeleg. Explicați ar trebui să fie cuvinte și fraze simple, accesibile.

Concluzie

Criza de 3 ani — momentul unui punct de cotitură, și este important să construim corect procesul de educație și modalitățile de interacțiune cu copilul. Fenomenul este normal, nu trebuie să vă fie frică de el. Dar cu cât relația cu mama este mai încrezătoare, cu atât perioada mai dificilă va fi trecută mai ușor.