Cleptomania la copii provoacă îngrijorări serioase pentru părinți și profesori. Literalmente, «cleptomanie» se traduce din limba greacă prin «mania de a fura». Este o tulburare mintală care îl încurajează pe posesorul său să ia în mod repetat lucrurile altora care nu au nicio valoare pentru el. O astfel de persoană simte plăcere din chiar procesul de furt. Tulburarea se formează destul de devreme: la vârsta școlară mică. Cu cât este începută mai devreme activitatea psihoterapeutică, cu atât este mai mare probabilitatea unei remisiuni persistente.
Cuprins
Definiția conceptului
Ce este cleptomania la copii? Aceasta este o tulburare psihică ce se caracterizează prin dorința irezistibilă de a lua lucrurile altora. Obiectele furate nu reprezintă nicio valoare reală, ci doar îi aduc cleptomanului un sentiment de satisfacție morală.
Cauzele cleptomaniei copiilor
Psihiatrii identifică mai multe cauze posibile ale apariției cleptomaniei:
- Leziuni organice ale creierului și demență;
- tulburări endocrine;
- lipsa de atenție din partea părinților;
- dorința de a poseda lucruri care aparțin altei persoane;
- demonstrarea propriei importanțe și a unei «maturități» suficiente;
- psihotraume trăite mai devreme în copilărie;
- anxietate crescută;
- activitate nervoasă de tip coleric;
- dorința de adrenalină și euforie asociată cu actul de furt.
Simptomele
Din punct de vedere psihiatric, un copil cu această tulburare psihică prezintă următoarele simptome:
- Lipsa capacității de a-și controla propriul comportament și de a lupta împotriva impulsului de a fura ceva;
- un sentiment de presiune psihologică internă de a fura;
- un sentiment de mulțumire de sine ca urmare a furtului;
- natura aparent sistematică a actelor de furt;
- lipsa unei valori reale a obiectului furat pentru cleptoman;
- lipsa unui motiv pentru furt, de exemplu, animozitatea personală sau răzbunarea;
- nu a fost identificată nicio tulburare de personalitate;
- anxietate crescută;
- prezența dependenței de alcool sau de droguri;
- bulimie sau anorexie;
- comportament secretos și retras;
- agresivitate crescută, nervozitate, iritabilitate, conflicte;
- tulburări de somn și de apetit.
Caracteristici legate de vârstă
La vârsta preșcolară, copiii nu și-au dezvoltat încă sfera emoțională și volitivă, ale cărei încălcări duc la cleptomanie. Prin urmare, în această perioadă este imposibil de prezis dezvoltarea unei astfel de boli. Toți copiii încearcă uneori să ia lucrurile altora, deoarece nu înțeleg încă că astfel de acțiuni sunt greșite. La această vârstă, este important să îi explici cu calm și răbdare mieunatului că nu este permis să ia lucrurile altora fără permisiune. Dacă o astfel de conversație nu a avut loc la timp, atunci, în viitor, copilul poate avea o problemă de cleptomanie.
La vârsta școlară mai mică cleptomania este depistată la copii cel mai des. Acest lucru se datorează faptului că copiii de 7-11 ani nu sunt încă capabili să își ascundă în mod convingător emoțiile, astfel încât fapta devine rapid cunoscută de adulți și de colegii din jur. Aceasta este vârsta ideală pentru a începe munca psihoterapeutică menită să corecteze cleptomania. Pe lângă ajutorul unui psiholog, copilul are nevoie de o supraveghere constantă din partea celor mai apropiați adulți, chiar dacă nu a fost prins furând de mult timp.
În adolescență, depistarea cleptomaniei este foarte dificilă. Astfel de copii știu deja cum să își acopere urmele și să își ascundă implicarea în furt. Cu toate acestea, specialiștii pot determina uneori prezența unei astfel de tulburări psihice prin teste, tehnici și conversații speciale.
Tratament
Este posibil să se vindece cleptomania la un copil? Psihoterapia este considerată a fi cea mai eficientă metodă de tratare a simptomelor cleptomaniei la copiii de vârstă școlară. Cel mai adesea se utilizează psihoterapia de grup, comportamentală și cognitivă. Specialistul îi familiarizează pe copii cu fenomenul cleptomaniei, le explică nocivitatea acestuia și îi învață cum să îl contracareze.
Activitatea se desfășoară cu utilizarea extinsă a jocurilor de rol, a exercițiilor de antrenament și a exercițiilor art-terapice. Cursul durează de obicei o perioadă lungă de timp și trebuie repetat sistematic pentru a obține cele mai bune rezultate. În cazuri deosebit de grave, pot fi prescrise medicamente, inclusiv antidepresive și tranchilizante.
Sfatul meu pentru părinți
Pentru a preveni cleptomania copiilor de la o vârstă fragedă și preșcolară, merită să îi explicăm copilului, în cuvinte simple și în cadrul unor activități ludice, că nu este bine să ia lucrurile altora. Acordați suficientă atenție copilului, oferiți-i lucrurile necesare dacă este posibil sau explicați-i de ce nu este posibil să cumpere acest sau acel obiect.
Dacă se constată că un copil a format deja cleptomanie, este necesar să se afle cauza dezvoltării acesteia și să se încerce să se scape de ea. Este important ca părinții să respecte câteva reguli de comunicare cu un copil cleptoman:
- să nu-l trateze ca pe un hoț adevărat;
- să nu spună fiecărei persoane pe care o întâlnești despre problema lui;
- să afle dorințele și nevoile, dacă este posibil să le realizeze;
- să-i acordați suficient timp și atenție;
- țineți discuții preventive despre caracterul inacceptabil al furtului, dar nu sub formă de prelegeri;
- nu ridicați vocea și nu folosiți pedeapsa fizică;
- oferiți un mediu confortabil acasă și în familie.
În cazul în care un copil este suspectat de cleptomanie, este necesar să contactați la timp un psihoterapeut. Cu cât ajutorul este acordat mai devreme, cu atât mai mari sunt șansele unui rezultat favorabil.
Concluzie
Cleptomania copilului este o boală mintală care se caracterizează printr-o dorință indomabilă de a lua lucrurile altcuiva. În acest caz, persoana nu are atât de mult nevoie de obiectul furat, ci dorește să obțină anumite emoții în procesul de furt. Problema este cel mai adesea detectată în școlile primare, mai rar — în adolescență. Tratamentul implică o muncă psihoterapeutică amplă, iar în unele situații este necesar să se recurgă la utilizarea medicamentelor.