Kinetica este un set de diverse mișcări corporale pe care o persoană le folosește în mod conștient sau inconștient în comunicare pentru a-și exprima mai exact gândurile și sentimentele. Ea include gesturile, posturile, expresiile faciale, privirea și mersul. Kinetica ajută la înțelegerea interlocutorului la nivel nonverbal, la identificarea atitudinii acestuia față de informații și față de persoana cu care vorbește.
Ce este kinetica
Ce este kinetica? Este o știință care studiază rolul gesturilor, al expresiilor faciale, al mișcărilor corpului și al altor manifestări nonverbale în procesul de comunicare. Unul dintre primele studii de kinetică a fost realizat de C. Darwin în lucrarea sa privind exprimarea emoțiilor la animale și oameni. Conceptul de «kinetică» a fost folosit pentru prima dată de R. Birdwhistle în 1952.
Spre deosebire de vorbire, expresiile kinetice nu sunt atât de mult supuse controlului volitiv. Adesea, ele pot oferi chiar mai multe informații decât cuvintele. Gesturile și expresiile faciale permit unei persoane să transmită interlocutorului mai precis sensul celor spuse, să își exprime atitudinea față de informație, să dezvăluie detalii. Persoana care ascultă cu ajutorul mijloacelor nonverbale citește informații suplimentare, poate distinge adevărul de minciună, precum și pur și simplu să susțină interlocutorul și să-și arate concentrarea asupra lui, de exemplu, o mișcare a capului sau expresii faciale.
Mimetismul
Mimica este reprezentată de diferitele mișcări ale mușchilor faciali și de combinațiile acestora. Este suficient de slabă pentru a fi controlată, nu este întotdeauna posibil să se rețină un zâmbet rugător sau sprâncenele încruntate. Cu ajutorul expresiilor faciale, o persoană fără cuvinte poate exprima o întreagă gamă de emoții: tristețe, furie, bucurie, emoție, emoție, surpriză, încântare, dezamăgire, nedumerire și altele. Mai mult decât alte părți ale feței, sprâncenele și gura sunt implicate în procesele de mimică.
Există persoane cu o capacitate bine dezvoltată de a-și controla proprii mușchi faciali. Uneori nu este posibil să le recunoaștem corect emoțiile sau adevărul informațiilor. Acestea pot intensifica expresiile faciale sau, dimpotrivă, le pot reține. Cu toate acestea, nu este întotdeauna posibil să se controleze complet aceste procese în timpul unei conversații, astfel încât este necesar să se compare în mod constant cuvintele și expresiile faciale ale acestor persoane.
Privirea
Privirea și contactul vizual cu interlocutorul joacă un rol imens în comunicare. Ochii singuri pot exprima dispreț sau respect, interes în conversație sau plictiseală, încredere sau timiditate. Chiar și pupilele pot oferi informații despre o persoană la un moment dat. Pupilele dilatate semnifică adesea entuziasm emoțional și o stare de spirit pozitivă, în timp ce pupilele contractate indică nesiguranță sau proastă dispoziție.
Frecvența și durata contactului vizual sunt, de asemenea, importante. O persoană încrezătoare în sine poate comunica practic fără a-și lua ochii de la interlocutor. De asemenea, contactul vizual îndelungat se stabilește între persoane care se cunosc bine și sunt apropiate, cu care este posibil să se vorbească sincer. Privirile detașate, coborârea ochilor spre podea sau luarea lor în mod constant deoparte pot vorbi despre nesiguranța unei persoane în sine sau în informațiile pe care le transmite. De asemenea, în mod similar se manifestă minciunile, lipsa contactului emoțional cu interlocutorul și lipsa dorinței de a vorbi.
Gesturi
Gesturile sunt mișcări arbitrare și involuntare ale mâinilor și ale capului în timpul comunicării. Gesturile pot spune multe despre o persoană. Mișcările active sunt de obicei inerente persoanelor cu orientare extravertită a personalității, cu temperament sangvin sau coleric, cu un nivel ridicat de încredere în sine și o bună stimă de sine. Indivizii cu orientare introvertită a personalității, melancolicii, flegmaticii, persoanele nesigure de sine, prezintă de obicei o gamă destul de rară de gesturi.
Mișcările capului și ale mâinilor spun, de asemenea, multe despre starea de spirit a unei persoane. Cu cât gesticulația este mai activă, cu atât persoana este mai interesată de conversație și de a fi ascultată. Manifestările foarte slabe ale gesticulației sau absența acesteia indică adesea faptul că persoana nu este interesată de conversație. De asemenea, poate indica o încercare de a înșela interlocutorul.
Există trei grupe principale de gesturi:
- Comunicare. Sunt folosite în toate tipurile de comunicare, însoțesc de obicei salutul, despărțirea, încercările de a atrage atenția asupra propriei persoane. Exemplele includ strângerea mâinii sau salutul cu mâna.
- Modale. Cu ajutorul lor, o persoană își exprimă atitudinea față de informația vorbită sau auzită. De exemplu, o mișcare a capului ca semn de aprobare sau întoarcerea cu spatele pentru a indica lipsa de dorință de a continua conversația.
- Descriptive. Acestea sunt gesturi care au semnificație în contextul conversației actuale. De exemplu, o persoană gesticulează pentru a arăta dimensiunea peștelui pe care l-a prins sau descrie cu ajutorul lor aspectul casei sale în construcție.
Trebuie să se înțeleagă că la diferite popoare și culturi gesturile pot fi diferite și chiar opuse. De exemplu, o simplă mișcare a capului din cap în unele țări înseamnă acord, iar în altele — negare. Un alt exemplu este răsucirea degetului la tâmplă. În Rusia, acest gest este interpretat ca fiind o prostie, în India — ca un semn de respect, iar în Olanda — ca un indicator de inteligență înaltă.
Gesturi comune
Gesturile diferitelor persoane pot diferi în ceea ce privește semnificația lor, dar există mișcări general acceptate care sunt foarte comune în procesul de comunicare. Acestea includ, de exemplu, astfel de manifestări:
- O persoană își atinge sau își scarpină urechile ca semn că nu-i plac informațiile pe care le aude;
- frecarea bărbiei — se simte plictisit și dezinteresat;
- mângâierea bărbiei — gândire și contemplare;
- bătându-și degetele și uitându-se mereu la ceas — grăbit, nervos sau nerăbdător;
- își încrucișează brațele pe piept — probabil că nu vrea să vorbească;
- își freacă gâtul — nu este sigur de ceea ce a spus sau a auzit;
- își pune mâinile la ceafă sau la spate — încearcă să-și demonstreze superioritatea față de interlocutor;
- își acoperă gura — ascunde sau nu spune ceva, eventual dă informații false.
Mersul
Mersul este stilul de mișcare al unei persoane. Acesta poate spune multe despre proprietarul său. De exemplu, un mers greoi vorbește despre gândurile ocupate și starea depresivă a unei persoane. Ușor, «zburător» — despre spiritele înalte și gândirea optimistă. O persoană cocoșată, cu capul în jos și picioarele târâte este adesea nesigură, dar îndreptată și cu bărbia moderat de înaltă — are o bună stimă de sine și foarte încrezătoare.
O persoană cu o poziție de viață activă și înclinată să dea dovadă de inițiativă merge cu încredere, cu pași mari și fluturând moderat din mâini. Mâinile în buzunare sau la spate sunt cel mai adesea ascunse de persoanele nesigure. Persoana gânditoare merge încet, ca și cum ar urmări fiecare pas. Cu bărbia ridicată și picioarele îndreptate merg persoanele care încearcă să-și demonstreze superioritatea față de ceilalți.
Postura
Atunci când comunicați despre interlocutor puteți spune multe despre poziția corpului său. Acest semn este și el slab controlat, deoarece părinții îl învață încă din copilărie pe copil să-și controleze gesturile și emoțiile, iar postura este rareori luată în seamă. În procesul de comunicare, postura se poate schimba în funcție de conținutul conversației și de relația interlocutorilor între ei.
Așadar, psihologii disting trei grupe de posturi:
- Deschise și închise. Deschiderea se evidențiază printr-o postură relaxată, întoarcerea corpului spre interlocutor, palmele deschise. Închisă — încrucișarea picioarelor și a brațelor, devierea trunchiului față de interlocutor, încrucișarea degetelor, încercări constante de a ascunde palmele.
- Dependent și dominant. O persoană dominantă încearcă să pară mai înaltă, să plutească deasupra interlocutorului, să îl privească de sus, să îl bată pe spate sau pe umăr. O persoană dependentă își coboară capul, își ferește privirea, se uită mohorât.
- Armonioasă și opusă. Într-o conversație armonioasă, interlocutorii adoptă poziții adecvate unul față de celălalt. În cazul unei confruntări, pot exista pumni strânși, un umăr este pus în față, bărbia este ridicată, mâinile sunt așezate pe părțile laterale sau pe coapse.
Concluzie
Kinetica în psihologie este o substructură a comportamentului nonverbal care face comunicarea mai completă. Vă permite să vă exprimați gândurile mai viu, să reacționați la ceea ce se spune fără cuvinte, să înțelegeți mai bine interlocutorul. La kinetică includem: gesturile, expresiile faciale, mersul, postura și privirea. Acestea exprimă sentimente, emoții, atitudinea față de informațiile spuse sau auzite, ajută la descrierea mai detaliată a evenimentelor sau a obiectelor. Datorită kineticii, conversația devine mai bogată și mai ușor de înțeles pentru ambii interlocutori.