Informații utile pentru îngrijitori pentru a-i ajuta pe bebeluși să se adapteze la grădiniță

Atunci când un preșcolar vine la grădiniță, el se află într-un mediu nefamiliar.

Mama pleacă în acest moment și apare o situație stresantă. Preșcolarul poate fi speriat, deoarece există oameni necunoscuți și mulți copii în jur.

În plus, este necesar să se conformeze regimului din centrul de îngrijire a copilului, care este diferit de cel cu care copilul este obișnuit acasă.

Ajutorul pentru a se obișnui cu acesta este inclus în îndatoriri sau nu?

Un îngrijitor nu este doar o persoană care monitorizează ordinea în grup și siguranța copiilor. El sau ea este implicat(ă) în predare, formare și educație. Sarcina îngrijitorului este de a-i ajuta pe noii veniți să se adapteze la noul lor mediu.

Este important să se țină cont de faptul că fiecare copil este diferit, astfel încât este adesea necesar să se găsească o abordare specială pentru copil. Unii copii se adaptează rapid. Ei încep să comunice cu colegii lor, ascultă bine de profesor, participă la jocuri și activități educaționale.

Alți preșcolari tolerează foarte prost primele zile în grădină. Ei pot avea crize de furie, tulburări de somn, refuză să mănânce, nu vor să comunice cu alți copii.

Este important ca educatoarea să observe comportamentul și starea emoțională a fiecărui copil, în special a celor nou-veniți.

Plan și program

Adaptarea este reglarea la noile condiții. În momentul intrării în grădiniță începe socializarea activă a preșcolarilor, care poate fi însoțită de unele dificultăți.

Condiția principală este un mediu calm, stabil și o atmosferă psihologică favorabilă.

Adaptarea include planificarea mai multor etape:

1. Pregătirea pentru condițiile din grădiniță. Trebuie să se acorde atenție sănătății copilului. Rutina zilnică este construită în așa fel încât să fie apropiată de condițiile din grădină, ceea ce va asigura o obișnuință mai rapidă. De asemenea, se acordă atenție formării abilităților de independență: capacitatea de a cere să meargă la oliță, să se dezbrace, să mănânce cu lingura.
2. Sosirea la grupa de grădiniță. În această etapă este important să se formeze o imagine pozitivă a educatoarei. La început, copilul este precaut, are dificultăți în contactul cu adulții și cu colegii.
3. Obișnuința treptată. Constă din mai multe etape. La început, educatoarea îl ajută pe noul venit să se acomodeze, se joacă cu el, îi arată ce este interesant în cameră. Copilul trebuie să se simtă protejat. Strategia este menținută până când noul membru al grupului nu se mai teme și începe să se îndepărteze de adult.
4. Atunci apare conștientizarea faptului că mediul este sigur . Timpul de joacă devine mai interesant și copilul se îndepărtează mai des de adult. Îngrijitorul este în continuare în preajmă, ajutând atunci când este necesar. Dar copilul se apropie deja de alți copii și se joacă cu ei.
5. În cea de-a treia perioadă, copilul însuși începe să fie activ în jocul independent. În acest moment, adultul poate deja să plece pentru o vreme.
6. În cea de-a patra etapă, el rămâne deja destul de calm în grup fără însoțirea educatorului, jucându-se activ, comunicând.

Educatoarea, în orice etapă, trebuie să sprijine încrederea copilului că mama sa se va întoarce după el după ce mănâncă și doarme.

În prima zi, este mai bine ca părinții să aducă copilul nu la grup, ci la o plimbare, pentru ca acesta să poată face cunoștință și să se joace cu alți copii.

Direcțiile de activitate ale educatorului:

1. Crearea unei atmosfere favorabile în cadrul grupului.
2. Familiarizarea copiilor cu regulile general acceptate.
3. Protecția și întărirea sănătății.
4. Formarea sentimentului de încredere al preșcolarului.

Educatoarea desfășoară activități de joc cu copiii, care îi ajută să socializeze în cadrul grupului, să se obișnuiască cu noul mediu.

Cum se adaptează copiii — acțiunile profesorului

Educatorul din grup este actorul principal. El controlează comportamentul pupilelor, conduce sesiuni de formare. De personalitatea educatorului depinde în mare măsură climatul din grup. El trebuie să interacționeze în mod activ cu fiecare copil și să colaboreze cu părinții.

Cu copilul

Îngrijitorul încă din primele zile trebuie să asigure copilului un confort maxim, fizic și psihologic.

• Copiilor trebuie să li se adreseze pe nume, dar, pe de altă parte, este necesar să se sublinieze apartenența la grup, de exemplu: «Băieți, hai să ne jucăm, Nastya, iar tu stai aici».
• Acțiunile nefamiliare trebuie explicate și repetate de mai multe ori.
• Încercați să atrageți atenția copiilor unul asupra celuilalt, astfel încât aceștia să-și amintească numele, să înceapă să comunice și să se joace împreună.
• Se acordă multă atenție jocului copiilor — profesorul supraveghează procesul și încearcă să facă fiecare preșcolar activ. Dar dacă copilul dumneavoastră nu dorește încă să se joace, nu trebuie să-l forțați.
• În premieră, vizita în grădină este organizată nu pentru o zi întreagă, ci pentru câteva ore. De obicei, după 7-10 zile, majoritatea copiilor trec deja la o zi întreagă.
• Preșcolarul trebuie să înțeleagă că nu rămâne în grădină pentru totdeauna, iar familia lui va veni în curând după el.
• Dacă copilul nu mănâncă bine, nu îl puteți hrăni cu forța.

Dificultăți deosebite pot apărea în cazul copiilor de 5-6 ani, care au fost dați în grădină imediat în grupa pregătitoare, pentru ca aceștia să se obișnuiască să fie într-un colectiv înainte de școală. Ei au abilități de autoîngrijire, știu să ceară să meargă la toaletă.

Cu toate acestea, acești copii sunt obișnuiți să stea acasă sub supravegherea rudelor. Este posibil să fie timizi să ceară ceva, să se plictisească de zgomot și să aibă probleme în a reține numele colegilor lor. Astfel de copii pot să nu se perceapă ca făcând parte din grup, nu se disting prin observarea celorlalți.

Sarcina educatorului — toate pentru a arăta, explica, ajuta să intre în colectiv.

Dacă preșcolarul plânge :

• Vorbiți-i cu o voce calmă, egală.
• Încercați să-i distrageți atenția și să-l interesați de o jucărie care se află în sala de grupă.
• Spuneți-i că se poate juca puțin și apoi mama îl va duce acasă.

Preșcolarul trebuie să simtă că persoana care se ocupă de el este un prieten în care poate avea încredere și în care se poate afla în siguranță.

Cu părinții

Pe lângă lucrul cu copiii, un educator trebuie să planifice munca și să poarte conversații cu părinții.

Este important ca adulții să înțeleagă cât de dificil este pentru un preșcolar în primele zile în care se află într-o creșă.

Profesorul trebuie să explice cum decurge perioada de adaptare a copiilor la noile condiții, ce trebuie să facă părinții pentru ca bebelușul să se obișnuiască mai repede, cum să se comporte acasă, să colecteze copilul în grădiniță.

Atitudinea psihologică este foarte importantă. Părinții trebuie să-i spună copilului cât de interesant este la grădiniță, că aici se poate juca, socializa cu alți copii. Formarea unei imagini pozitive a grădiniței — o sarcină dificilă, dar necesară. În acest caz, preșcolarul se va obișnui mai repede cu ea.

Dacă în grup se creează o atmosferă favorabilă, copiii îl vizitează cu plăcere. Un educator modern este un profesionist care cunoaște diverse metode. Dar este necesar nu numai să se implice în dezvoltarea copiilor, ci și să promoveze o adaptare rapidă și cât mai puțin dureroasă.

În cazul în care apar dificultăți, profesorul poate recomanda consultarea unui psiholog. Multe centre de îngrijire a copiilor au specialiști interni care lucrează direct cu preșcolarii și cu părinții acestora.

Principalele greșeli ale lucrătorilor preșcolari

Educatoarea neexperimentată poate face o serie de greșeli care vor complica adaptarea preșcolarilor la instituție.

1. Dispariția mamei. Când copilul abia vine în grădină, curiozitatea îl poate împinge să meargă să facă cunoștință cu alți copii sau să exploreze camera. În acest moment, unii îngrijitori de copii insistă ca mama să plece discret. Această abordare poate avea ca rezultat faptul că copilul se poate speria foarte tare atunci când nu găsește persoana iubită. El nu înțelege încă ce se întâmplă, unde a plecat mama. Ca urmare, data viitoare copilul se va teme să meargă la grup.
2. Cealaltă extremă — despărțirea prea lungă. Mama nu-i dă drumul copilului, se arată entuziasmată. Rezultatul este același — frică și lacrimi.
3. Permiteți părinților să fie prezenți în grădiniță pentru o perioadă lungă de timp. Preșcolarul va începe să se obișnuiască cu faptul că mama este mereu aproape.
4. Plecați toată ziua deodată. Acest lucru amenință un șoc emoțional puternic.
5. Forțați imediat să se conformeze rutinei grădiniței. Este necesar să se obișnuiască treptat, realizând că copilul se află într-un mediu complet nefamiliar.
6. Dezinteresul pentru adaptare. Un îngrijitor neprofesionist poate crede că copilul se va adapta singur.
7. Lipsa de sprijin. Copilul este trimis imediat să se joace cu alți copii, adulții nu îi acordă atenție. În acest caz, copiii se simt lipsiți de apărare.
8. Certarea pentru gafe, greșeli. Un mediu negativ contribuie la faptul că copilul va refuza să meargă la grădiniță.
9. Ignorați dacă copilul este într-o stare proastă, nu vrea să comunice cu nimeni, plângând.
10. Intimidați-l că, dacă se comportă urât, mama nu se va mai întoarce după el.

Concluzie

Adaptarea este o perioadă dificilă pentru copii și pentru părinții lor. O atitudine sensibilă, profesionalismul, abordarea individuală a fiecărui elev vor contribui la crearea unei atmosfere favorabile în grup, iar copiii se vor obișnui cu un mediu străin.