Haptofobia este o frică de atingere. O persoană experimentează o aversiune ascuțită cu manifestarea reacțiilor autonome ale corpului, ca în cazul oricărei fobii. Atunci când ne întâlnim cu prietenii, facem schimb de strângeri de mână, ne îmbrățișăm. O persoană lipsită de haptofobie poate realiza cu ușurință contacte fizice de natură socială fără a experimenta sentimente negative. Dar există unele persoane care nu pot tolera atingerea — haptofobii. Iar astăzi, teama de atingere capătă proporții de ciumă.
Cuprins
Cauze
Răspândirea fricii de îmbrățișări a contribuit la strămutarea globală a oamenilor de la sate la orașe. Locuitorii orașelor duc un stil de viață izolat din punct de vedere psihologic. Toată lumea din oraș este un străin. Potențial de periculos. Iar oamenii au din ce în ce mai mult o teamă de atingere.
Cauza haptofobiei poate fi abuzul sexual. O persoană devine asexuată, apare antipatia, spațiul personal crește. Și nu se dorește să îi lase pe alții să intre în el.
Adesea, haptofobia este o consecință a unei alte tulburări:
- tulburarea obsesiv-compulsivă;
- tulburare de anxietate;
- misofobia;
- boli de natură fiziologică: retard mental, demență, autism;
- manifestări catatonice ale schizofreniei;
- agarofobia;
- tulburări mentale paranoice.
Haptofobia apare la băieți în timpul adolescenței. Se asociază cu o erecție incontrolabilă. Apare la o atingere întâmplătoare, strângere de mână, îmbrățișare. Poate fi o femeie adultă, o colegă de clasă, o soră. Din punct de vedere fizic, este natural, normal. Dar provoacă multă anxietate. Din această cauză, adolescenții încearcă să evite contactul fizic cu ceilalți, pentru a nu intra într-o situație jenantă. Fobia poate trece independent sau poate persista.
Tactilofobia este considerată un sinonim al haptofobiei. Este demn de remarcat faptul că există o ușoară diferență între aceste concepte. Tactilofobii experimentează o frică de atingerea străinilor.
Simptome
Haptofobia se manifestă prin anxietate la un posibil contact cu alte persoane. O persoană, gândindu-se că va trebui să dea mâna cu străinii, simte teamă și încearcă să evite cu orice preț contactul.
Inițial, o persoană căreia îi este frică de atingere reacționează în acest fel doar în fața străinilor. Atingerea celor dragi nu provoacă o reacție negativă. Atunci când boala progresează, persoana caută din ce în ce mai mult să se izoleze. Își interzice să intre în camera sa, nu mai intră în contact cu ceilalți. Ca urmare, se ajunge la o izolare completă. Persoana nu mai tolerează o viață comună nici măcar cu cei dragi. Întrerupe toate contactele sociale.
Pe lângă disconfortul psihologic, haptofobia are și manifestări fizice (vegetative):
- tremurături în mâini, picioare, gât;
- slăbiciune, greață, stări de leșin;
- amețeli;
- furnicături la nivelul extremităților;
- dispnee;
- palpitații, puls rapid;
- greață.
În cazuri severe, pot apărea vărsături. Sistemul autonom reacționează diferit la fiecare persoană. Depinde de particularitățile organismului și de cauza haptofobiei.
Cum să recunoști un haptofob
Pentru o persoană cu frică de atingere, contactul fizic este ca un șoc electric. În subconștient, el se simte amenințat. Prin urmare, dacă îi întindeți mâna, persoana nu va răspunde la o strângere de mână. Este posibil să se întoarcă și să plece dacă vede că cineva vine să o salute.
Aceste persoane ies rar pe stradă, evită transportul public, cinematografele și magazinele. Ei încearcă să păstreze distanța atunci când vorbesc cu cineva. Unii poartă mănuși pentru a evita să își atingă corpul.
O persoană haptofobă se va spăla imediat pe mână și o va șterge cu un șervețel dacă a atins pe cineva. Nu este vorba de scârbă — este o tulburare psihică. Are nevoie să curețe suprafața de atingerea unui străin. Iar străinii la o astfel de persoană pot fi oricine, cu excepția propriei soții și a copiilor, sau pur și simplu oricine.
Dacă există un haptofob printre cunoscuții tăi, nu ar trebui să te simți ofensat de acțiunile sale. Persoana nu are intenția de a jigni pe nimeni, are o tulburare mentală, are nevoie de ajutor. Izolarea în cazul haptofobiei nu face decât să agraveze problema. De aceea, are nevoie de de companie și sprijin din partea familiei și a prietenilor.
Un comportament tipic al unei persoane cu frică de atingere este acela de a purta haine închise. Chiar și în zilele călduroase de vară, sunt preferate pantalonii, fustele lungi și puloverele cu mâneci lungi. Aceasta este o dorință subconștientă de a se proteja de posibile atingeri. Astfel, haptofobul se simte mai confortabil.
Haptofobia obligă o persoană să se izoleze de societatea altor oameni. În singurătate, «pacientul» este mai calm. În timp, el devine din ce în ce mai retras, deoarece cu toții căutăm să ne protejăm de pericole, să găsim un confort mental. La fel fac și haptofobii. Dar ei au un concept distorsionat de siguranță și confort. Pentru ei, este absența atingerii. Absența unui potențial pericol. Absența oamenilor din jurul lor.
Această problemă îi privează adesea de capacitatea de a lucra, de a comunica. O persoană părăsește locul de muncă, unde trebuie să interacționeze în mod constant cu ceilalți. El devine retras, iar acest lucru afectează negativ psihicul. O persoană are nevoie de comunicare, comunicare, interacțiune pentru echilibru mental. Acesta este modul în care suntem organizați.
Diagnostic
În cazul în care o persoană observă simptome de haptofobie, pentru a confirma diagnosticul, va fi necesar să consulte un medic. Este imposibil să vă diagnosticați singur în mod independent, așa cum este imposibil să faceți o tunsoare, să tăiați apendicita sau să vindecați un dinte. Încredințează-ți sănătatea unui profesionist — o persoană care a fost instruită în psihologie de mulți ani. Acesta poate fi un psihoterapeut, un psihiatru, un neurolog.
Frica de atingere este diagnosticată cu ajutorul unor chestionare speciale, teste pentru diverse tulburări. Nu uitați: cel mai adesea haptofobia nu este o boală independentă. Este o «componentă» a unei alte tulburări mai grave a psihicului.
Într-un fel sau altul, nu trebuie să vă speriați de astfel de simptome. Psihologia se dezvoltă în mod activ și toate afecțiunile sunt tratabile.
Tratament
Psihoterapia utilizează mai multe modele diferite de tratament, alternând între ele pentru o mai mare eficiență:
- terapia de grup;
- terapia cognitiv-comportamentală;
- terapia medicamentoasă;
- hipnoză;
- psihanaliza.
Medicamentele sunt prescrise pentru a elimina manifestările fiziologice ale bolii. Medicul le va prescrie în funcție de tabloul general al bolii.
Nu prescrieți niciodată medicamente pe cont propriu!
Alte metode vizează schimbarea asociațiilor negative asociate cu atingerea. Medicul vă va ajuta să înțelegeți că atingerea este sigură și plăcută. Contactul tactil este necesar pentru toată lumea pentru o sănătate psihologică normală.
Psihologii sfătuiesc să îmbrățișați între 3 și 8 persoane pe zi. Acest lucru va scăpa de depresie, va elibera stresul, va îmbunătăți starea de spirit. Prezența haptofobiei la o persoană schimbă acest proces. O persoană trebuie mai întâi să scape de temeri false, reflexe distorsionate asociate cu atingerea. Pentru un haptofob, această cantitate de îmbrățișări pe zi va provoca mai mult un atac de panică. În același timp, nevoia interioară, subconștientă de îmbrățișări rămâne în continuare, dar nu este posibil să o satisfacă.
Ce se poate face pe cont propriu?
În absența unei oportunități de a merge la un psihoterapeut, puteți folosi linia de asistență telefonică. La apeluri răspund psihologi. În fiecare oraș există un serviciu de asistență psihologică. Acolo vă vor asculta și vă vor da sfaturi.
Ce altceva se poate face?
- În deplină singurătate, luați o foaie de hârtie (folosiți un caiet electronic, Word) și scrieți toate situațiile traumatizante. Începând din copilăria profundă.
- Reevaluați fiecare situație, explicați motivele pentru ceea ce s-a întâmplat. Regândiți-vă.
- Este necesar să atașați imagini și amintiri pozitive la fiecare dintre evenimente. Trebuie să vă dați seama că ceea ce s-a întâmplat a fost o experiență, iar reacția ar fi putut fi mai blândă, fără traumatism. Găsiți aspectele pozitive.
- După aceea, priviți din nou fiecare situație. Emoțiile ar trebui să se schimbe.
- Rupeți hârtia sau ștergeți ceea ce ați scris. Nu ne aflăm în prezent, aceste situații sunt în trecut. Nu se vor mai întâmpla din nou. Uitați de ele.
Amintiți-vă că o mulțime de bagaje din trecut vă vor încetini în drumul vostru spre viitor. Renunță la ceea ce nu este necesar. Și gândiți-vă la lucrurile bune.
Concluzie
Frica de atingere sau haptofobia poate apărea la oricine, la orice vârstă. Dacă este posibil, contactați un profesionist sau încercați să faceți față pe cont propriu. Nu uitați: cu cât începe mai repede tratamentul, cu atât mai repede haptofobia va dispărea. Nu vă așteptați la rezultate rapide. Este posibil să aveți nevoie de câteva săptămâni până la câțiva ani, în funcție de cauza tulburării.