Gândirea sanogenă — ce este această metodă, atributele

Gândirea sanogenă (SGM) este un concept introdus de un om de știință rus în domeniul psihologiei, Iuri Mihailovici Orlov. Ea este pusă în opoziție cu cea patogenă: sănătoasă, adecvată, controlată. Ajută o persoană să își regleze propriile emoții și stări. O persoană cu acest mod de gândire este mai puțin predispusă să se îmbolnăvească, nu ia la inimă informațiile negative și nu se dă peste cap.

Ce este gândirea sanogenă

Gândirea sanogenă — ce este? Din latină, «sanogen» poate fi tradus literal ca «aducător de sănătate». Altfel spus, gândirea sanogenă este gândirea care aduce sănătate. Conform conceptului lui Y.M. Orlov, emoțiile preiau adesea controlul asupra creierului. Dacă prevalează sentimentele negative, atunci, în timp, organismul devine stresat și apar bolile psihosomatice. Autorul teoriei propune să învățăm nu doar să scăpăm de gândurile și emoțiile negative, ci să gândim mai pozitiv și mai corect. Pentru a dezvolta gândirea sanogenă, este necesar să se dobândească abilități de control și gestionare a impulsurilor emoționale.

Semne

Conform teoriei lui Y.M. Orlov, o persoană cu gândire sanogenă se caracterizează prin următoarele semne:

• este capabilă să se detașeze de propriile sentimente și ca și cum le-ar privi din exterior;
• încearcă să se gândească la probleme importante doar atunci când a ajuns la relaxare și calm;
• înțelege natura emoțiilor și sentimentelor negative;
• este capabil să se concentreze pe deplin asupra a ceea ce trebuie să reflecteze;
• are un nivel ridicat de reflexivitate și flexibilitate a gândirii;
• înțelege stereotipurile umane;
• este capabil să găsească avantaje în orice situație;
• încearcă să gândească și să acționeze în mod pozitiv.

Metode

Este posibil să înveți metodele de gândire sanogenă cu ajutorul unui psiholog, dar în absența unei astfel de oportunități — există o opțiune de a încerca să o înțelegi singur. Cu ajutorul acestor metode, puteți învăța să gândiți în mod sensibil și pozitiv, iar mai târziu — să perfecționați abilitatea de gândire sanogenă până la măiestrie.

Așadar, pentru a dezvolta și menține gândirea sanogenă se folosesc două metode secvențiale:

1. Ținerea unui jurnal.

Acesta este un jurnal de emoții. În el trebuie să descrieți experiențele emoționale negative, conform unui anumit plan. Prin exemplul unei emoții cum ar fi furia, înregistrarea va arăta astfel:

1. Descrierea ultimei situații care a provocat furie și, de asemenea — descrierea detaliată a condițiilor în care a avut loc.
2. O listă a persoanelor care provoacă furie. În dreptul fiecăruia se află o descriere a situațiilor în care provoacă furie.
3. Analizați fiecare dintre situațiile înregistrate conform planului:

• Ce comportament ați dori să vedeți la această persoană?
• O descriere a comportamentului actual al acestei persoane.
• Înregistrarea gândurilor despre ceea ce ar trebui să renunțe individul pentru a nu provoca furie?
• O descriere a celor mai enervante trăsături ale acestui individ.
• Răspunsul la întrebarea: Cum trebuie să fie acest individ pentru a nu provoca furie?
• Evaluarea furiei pe o scară de 10 puncte.
• Descrierea propriilor apărări psihologice și a stilului de comportament în perioada de furie.
• Pe o foaie de hârtie albă, cu vopsea de o culoare atractivă, sunt afișate la întâmplare figuri. Aceasta este o foaie de furie și iritare.
• Pe cealaltă foaie se desenează, de asemenea, o imagine arbitrară cu culoarea dorită, după care foaia se împăturește, se desface, se adaugă vopsea albă la imagine.
• Din nou, furia și iritarea sunt evaluate pe o scară de 10 puncte.
• Dacă numărul este mai mic de «3», situația este practic rezolvată. Apoi, trebuie să repetați algoritmul cu toate situațiile care provoacă această emoție negativă. Puteți face acest lucru nu imediat, ci după câteva zile.

1. Autopsihanaliza

Această metodă de gândire sanogenă implică o reflecție profundă cu o elaborare detaliată a propriilor emoții. Ea este esențială pentru gândirea sanogenă și vă permite să stingeți emoțiile furioase. Ea se realizează prin retrăirea a ceea ce s-a întâmplat, privirea din exterior, ridiculizarea și reluarea situației în sine. Scopul principal este de a vă înțelege propria emoție, cauzele și puterea reală a acesteia.

Pentru a începe autopsihanaliza, este necesar să vă relaxați și să adoptați o postură confortabilă. După aceea, trebuie să se lucreze conform planului:

1. Amintiți-vă o situație în care a fost posibil să vă simțiți calm și fericit.
2. Alegeți una dintre acele situații care sunt notate și lucrate în jurnalul emoțiilor negative.
3. Citiți-l și evaluați-vă starea de spirit. Dacă este calmă, puteți continua, iar dacă emoțiile continuă să apară — reveniți la lucrul prin situația respectivă.
4. Analizați situația:

• Cum ar trebui să se comporte o persoană pentru a nu provoca furie?
• Gândiți-vă de unde vin propriile dorințe.
• Determinați dacă aceste dorințe sunt reale? Poate această persoană să le îndeplinească?
• Țineți minte dacă știe despre ele?
• Încercați să determinați ce stereotipuri ghidează propriul comportament.
• Încercați să aflați ce proiecții sunt folosite în propriile apărări psihologice.

După aceasta, emoția va deveni mai conștientă, va fi mai ușor de gestionat și, cel mai important — va înceta să mai fie dăunătoare pentru sănătate.

În etapele inițiale, conștientizarea unor puncte poate fi dată cu dificultate, dar cu o pregătire regulată, creierul, în timp, începe să gândească automat într-un mod pozitiv. Chiar și cei care folosesc de mult timp tehnica gândirii sanogene trebuie uneori să revină la aceste exerciții, de exemplu, în cazul unei emoții neprocesate sau prea puternice care nu a putut fi «îmblânzită».

Diferența dintre gândirea sanogenă și cea patogenă

Gândirea patogenă este un antagonist al gândirii sanogene. Ea distruge, duce la îmbolnăviri și împiedică atât proprietarul ei, cât și pe cei din jurul său să trăiască o viață deplină. De exemplu, un bărbat i-a spus cuvinte neplăcute unei femei în timpul unei despărțiri și a insultat-o nemeritat, iar ea petrece ani de zile repetând această situație în cap, trezindu-i sentimente de vinovăție, rușine, resentimente, furie. Acest lucru se întâmplă involuntar, o persoană nu se poate opri de una singură. Continuă să își conducă gândurile într-un cerc vicios. Semnele unei gândiri patogene, spre deosebire de cea sanogenă, sunt:

• un flux neîncetat de gânduri și experiențe negative, pe care o persoană nu este capabilă să le oprească prin dorința voluntară;
• incapacitatea de a privi situația și propriile emoții din exterior;
• acumularea de negativitate — resentimente, furie, ură, fără posibilitatea de a scăpa de ele;
• lipsa de înțelegere a modului în care emoțiile negative afectează sănătatea;
• capacitatea subdezvoltată de a controla și gestiona propriile emoții și stări.

Gândirea sanogenă vă permite să gândiți corect, să vă gestionați starea și să vă păstrați sănătatea, în timp ce gândirea patogenă vă împiedică să raționați logic, să vă controlați emoțiile și conduce la boală.

Concluzie

Gândirea sanogenă se bazează pe capacitatea de a gestiona propriile emoții. O persoană cu acest mod de gândire nu își permite să spună prea multe într-un acces de furie sau de jignire, să rupă relații sau să se rănească pe sine sau pe alții. Mai întâi gândește și analizează totul, ia în considerare opțiunile, caută părțile pozitive ale situației și abia apoi ia o decizie și acționează. Drept urmare, mai târziu nu trebuie să se simtă vinovat, de sute de ori să reia gândurile negative și să regrete deciziile luate.