Frica de frig — criofobia

Criofobia este o teamă inexplicabilă, dar care apare în mod constant, de temperaturile scăzute, de gheață sau de îngheț.

O persoană care suferă de această afecțiune poate experimenta o anxietate severă doar gândindu-se la frigul intens, ca să nu mai vorbim de faptul că îl experimentează efectiv.

Și nu este departe de panică — să nu ieșiți în aer liber nici măcar la o temperatură ușor scăzută, să refuzați o călătorie de afaceri în zonele nordice ale țării sau să nu-i lăsați pe copii să se plimbe prin curte iarna.

Simptomele

Ca și în cazul aproape tuturor temerilor permanente, persoanele predispuse la criofobie trăiesc într-o stare de așteptare anxioasă . În sezonul rece (iar înghețul poate fi observat uneori în luna mai), astfel de persoane pot face greșeli critice în activitățile lor profesionale.

Acest lucru este valabil pentru profesii precum dispecerii, șoferii și ajustatorii de echipamente de producție. În urma greșelilor făcute, pot fi afectați nu numai oamenii, ci și utilajele. În cazul în care atacul de criofobie este deosebit de grav, va fi necesară chiar și spitalizarea.

Gradul de gravitate al manifestării unei astfel de fobii este determinat de mai mulți factori. Din fericire, în multe situații, este posibil și necesar să se depășească această trăsătură a psihicului uman, folosind rezervele interne ale organismului. Deci, cum să aflăm despre predispoziția la criofobie?

Cele mai frecvente simptome ale unei astfel de afecțiuni sunt :

• Anxietate la gândul de gheață, îngheț, furtuni de zăpadă, etc.
• Stare de disconfort în momentul atingerii gerului sau a zăpezii.
• Dorința subconștientă de a evita masele mari de zăpadă sau gheață.
• Încordare a mușchilor, transpirație a membrelor sau tremurături ale acestora, care apar la vederea zăpezii sau a gheții.

Toate acestea ar trebui să dureze mult timp, mai degrabă decât să fie un sentiment de scurtă durată de preocupare de a nu le îngheța degetele sau de a nu aluneca. În acest caz, criofobul nu este ajutat de mănuși sau de o eșarfă călduroasă: îi este în continuare frig.

Important ! Criofobia afectează adesea copiii, în special pe cei care au început plimbările regulate iarna.

Cauze de apariție

Psihologii spun că nu există cauze exacte ale criofobiei. Cu toate acestea, există informații bune că genetica și mediul joacă un rol important în dezvoltarea acestei afecțiuni. De exemplu, familia dumneavoastră a transmis din generație în generație o poveste sfâșietoare de boală psihică declanșată de frig.

Acest lucru se poate datora faptului că strămoșilor dvs. li s-a descoperit cândva o predispoziție genetică la dezvoltarea bolilor mintale în general. Care, în plus, s-a suprapus peste un mediu sau condiții de viață nefavorabile (de exemplu, senzația de frig tot timpul din cauza lipsei de încălzire).

Dacă acest lucru a fost experimentat de cineva, este suficient pentru trecerea de la experiențe inconfortabile la criofobie ca această tranziție să fie întotdeauna însoțită de boală sau traumă. Cu un astfel de rezultat, orice eveniment dureros din punct de vedere emoțional este asociat fără echivoc cu criofobia.

Cel mai semnificativ mecanism de declanșare în dezvoltarea criofobiei este reprezentat de patologiile somatice. În special, alergia la frig.

Această boală este destul de neplăcută și, în unele cazuri, pune în pericol viața, deoarece atunci când este expus la un alergen, nu numai că apare o erupție cutanată, ci și umflarea membranelor mucoase ale tractului respirator. Acest lucru poate provoca sufocare. Chiar și o astfel de reacție poate provoca dezvoltarea fricii persistente a unei persoane de temperaturile scăzute.

Deși adevăratele cauze ale acestei afecțiuni sunt necunoscute și foarte individualizate, majoritatea profesioniștilor din domeniul sănătății mintale sunt de acord că atât genetica, cât și factorii de mediu joacă un rol foarte important în dezvoltarea acestei tulburări. Astfel, ar trebui examinate mai îndeaproape detaliile referitoare la momentul în care a apărut frica de frig și dacă au existat și alți factori care nu au legătură cu temperaturile scăzute.

Tratament

Deoarece cauzele criofobiei nu sunt pe deplin înțelese, nu există un tratament special conceput pentru aceasta. Cu toate acestea, există un număr suficient de mare de metode care depășesc cu succes temerile de frig ale unei persoane.

Printre cele mai reușite metode terapeutice se numără :

1. terapia de expunere;
2. terapia cognitiv-comportamentală;
3. anumite medicamente.

Terapia de expunere este considerată una dintre cele mai comune forme de tratament pentru persoanele cu fobii. Aceasta funcționează dacă un profesionist medical expune treptat și pe o perioadă de timp pacientul la frica sa.

În cazul criofobiei, terapeutul începe de obicei tratamentul arătându-i pacientului imagini cu gheață sau zăpadă, iar în cele din urmă îi prezintă pacientului gheață adevărată. Toate acestea au ca scop desensibilizarea pacientului față de frica sa.

De obicei, se începe cu o cantitate mică de gheață și apoi crește treptat în volum. Tehnica se bazează pe faptul că, prin expunerea pacientului la obiecte reci — de la mic la mare — este posibil să i se insufle un sentiment de ordinaritate a prezenței unor astfel de obiecte. Cu cât o persoană este expusă mai des la sursele unor astfel de temeri, mai ales sub supravegherea unui specialist, cu atât mai puține sentimente negative se vor manifesta.

Terapia cognitiv-comportamentală este mai complexă și se adresează persoanelor care, ca urmare a progresiei criofobiei, au «câștigat» tulburarea de anxietate generalizată (GAD) și tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC).

GTR este o anxietate persistentă și excesivă care interferează cu activitățile zilnice ale unei persoane. Ea este însoțită de o serie de simptome fizice:

• neliniște, care se transformă în nervozitate;
• oboseală rapidă;
• dificultăți de concentrare;
• tensiune musculară;
• probleme de somn.

Notă: tipic pentru un pacient cu semne de RTC este tensiunea constantă asociată cu îndeplinirea funcțiilor zilnice la care o persoană normală nu acordă atenție — treburile casnice, întreținerea mașinii, așteptarea unei întâlniri de afaceri etc. În GTR, același lucru este însoțit de dificultăți de respirație, dureri în piept, tremurături etc.

TOC este o tulburare cronică în care o persoană are gânduri și/sau comportamente incontrolabile, repetitive, pe care dorește să le repete la nesfârșit:

1. Să aibă gânduri interzise legate de a face rău cuiva sau propriei persoane;
2. schimbarea constantă a hainelor, selectarea anumitor haine pentru a evita înghețarea;
3. verificarea excesiv de frecventă a elementelor de încălzire;
4. verificarea constantă a lucrurilor și/sau așezarea lor în anumite locuri.

O persoană cu TOC este incapabilă să își controleze gândurile sau comportamentul, astfel că se confruntă cu probleme serioase în viața de zi cu zi.

Pentru criofobie, terapia cognitiv-comportamentală presupune ca terapeutul să ajute pacientul să descopere motivele din spatele gândurilor și comportamentelor sale în legătură cu teama sau anxietatea specifică pe care o are. Conștientizarea unor astfel de principii poate ajuta o persoană cu criofobie să adopte o poziție pragmatică și să scape treptat de frica de gheață sau de îngheț.

Exerciții

Exercițiile fizice sunt extrem de benefice pentru persoanele care se confruntă cu orice tip de tulburare de anxietate, iar criofobia nu face excepție.

Exercițiul fizic în sine nu ameliorează simptomele tulburării în cauză, dar ajută la producerea de substanțe chimice în creier, numite endorfine, care te fac să te simți mai bine.

Atenție ! Exercițiile de respirație pot, de asemenea, să amelioreze stresul provocat de privirea unor mase mari de zăpadă sau gheață.

Potrivit cercetătorilor, exercițiile fizice ajută la reglarea creierului pentru a face față mai bine situațiilor stresante. Acest lucru are sens dacă o persoană are un nivel de stres deosebit de ridicat, în special în legătură cu gheața, zăpada, gerul etc.

Eficacitatea exercițiilor este determinată și de stilul de viață al unui criofob: dacă o persoană nu se mișcă mult (iar în sezonul rece este tipic pentru majoritatea oamenilor), saturarea plămânilor și a vaselor cu oxigen suplimentar este mult mai lentă. Prin urmare, a face ca sistemul respirator să funcționeze mai intens înseamnă a reduce semnificativ simptomele criofobiei, pentru a face față mai ușor anxietății și stresului.

Sporturi precum înotul, ciclismul, schiul, mersul pe jos (inclusiv alergarea nordică și joggingul) sunt recomandate pentru a reduce simptomele criofobiei.

Tenisul, fotbalul, baschetul și alte sporturi sunt potrivite pentru pacienții cu condiție fizică bună. În timp, utilizarea unei activități fizice moderate va ajuta la distragerea atenției pacientului de la temerile sale inițiale.

Meditația și yoga trebuie menționate separat. Există multe poziții diferite de yoga care pot ajuta în mod semnificativ persoanele care suferă de criofobie. Acest lucru se datorează în principal stării de meditație care este caracteristică yoga, mai ales dacă este practicată în mod regulat.

Yoga tinde să dezvolte energia celor care o practică în mod regulat. Acest lucru va contribui la reducerea anxietății asociate criofobiei, nu în ultimul rând pentru că atunci când se practică yoga, atenția pacientului este concentrată asupra unor aspecte foarte diferite ale activității cerebrale.

Abandonarea obiceiurilor proaste

Consumatorii criofobi vor trebui să renunțe la consumul regulat de cafea. Cofeina în doze mari nu provoacă un val de vitalitate, ci mai degrabă anxietate: inima începe să bată mai repede, contribuind la stres.

Pe de altă parte, stresul, așa cum s-a arătat mai sus, este un precursor major al atacurilor de panică la persoanele cu criofobie.

Notă: nu numai cafeaua, ci și ceaiul negru, ciocolata amară și băuturile energizante provoacă stres.

O măsură de precauție importantă împotriva criofobiei este controlul propriilor emoții. Emoțiile excitante pot fi declanșate de filme cu anumite teme, programe TV și radio, precum și de vizitarea anumitor site-uri de internet.

De asemenea, sunt eficiente unele tehnici de terapie comportamentală, care pot fi puse în aplicare în mod independent, deși sub supravegherea periodică a unui specialist — psihoterapeut. Printre cele mai simple se numără un zâmbet pe jumătate, care ajută la eliminarea emoțiilor negative și a temerilor. Este suficient să ridicați ușor colțurile gurii și să vă gândiți la ceva pozitiv.

Concluzie

Pentru a suprima în mod eficient atacurile de criofobie, nu este suficient să vă adresați unui medic specialist, trebuie să efectuați în mod constant un set de tehnici de mai sus (dacă acestea sunt efectuate într-un grup, nu separat, efectul crește).

Confruntarea cu dificultățile este o altă abilitate foarte utilă care poate ajuta persoanele cu criofobie. Aceasta implică găsirea unui loc unde persoana poate sta liniștită, fără a fi distrasă, închizând ochii și apoi gândindu-se la mai multe scenarii posibile în care își depășește cu succes temerile specifice. O astfel de autoinstruire este cel mai bun mod de a depăși criofobia.

V-a ajutat articolul? Evaluați-l

0 / 5. Numărul de evaluări: 0