Frații în psihologie sunt frați și surori care au părinți comuni. Faptul că cresc în aceleași condiții face ca relația dintre frați să fie specială. Să luăm în considerare mai detaliat ce anume afectează formarea personalității fiecăruia dintre ei și ce probleme pot întâmpina părinții.
Cuprins
Ce sunt frații în oameni
Noile concepte intră din ce în ce mai mult în viața noastră și tot mai mulți oameni se întreabă: ce sunt frații? Un astfel de nume a fost împrumutat din limba engleză «siblings». Cine sunt frații și surorile?
Frații sunt copii ai acelorași părinți, adică frații și surorile pot fi numiți frați. În cazurile în care copiii au doar un singur părinte în comun, se folosește termenul de «semi-siblings».
Conceptul este larg răspândit în psihologie, deoarece permite să nu se specifice sexul fratelui sau al surorii sau ordinea nașterii sale (de exemplu, este luat în considerare în națiunile orientale).
Un pic de istorie
Conceptul de «frați și surori» a fost introdus în psihologie de Francis Galton și Alfred Adler în secolul al XIX-lea.
Ф. Galton, în lucrarea sa «Oameni de știință englezi: natura și educația lor», a observat că majoritatea persoanelor remarcabile care au primit Premiul Nobel sunt primii copii din familiile lor. Acest lucru l-a determinat să sugereze că:
- primii copii născuți au un acces mai mare la finanțele părinților lor și au mai multe șanse să își continue educația;
- ei au mai multă responsabilitate decât frații mai mici și joacă rolul de ajutoare și însoțitori ai părinților în familie;
- primii copii născuți primesc mai multă atenție și îngrijire.
Dar A. Adler a făcut mai multe concluzii legate de ordinea de naștere a fraților:
- copiii mai mari din familie primesc putere și conducere, le place să respecte ordinea, tradițiile, încearcă să îndeplinească așteptările părinților și să obțină toate rezultatele noi pentru a nu-și pierde poziția;
- copiii de mijloc se simt excluși, deoarece nu beneficiază de aceleași avantaje ca primii, dar nici nu primesc suficientă atenție. Pentru a ieși cumva în evidență printre frați, ei trebuie să-și croiască propriul drum dificil, care de multe ori diferă de normele și regulile acceptate, deoarece au fost deja «scoși» din familie;
- Copiilor mai mici nu li se cere la fel de mult ca și copiilor mai mari și sunt percepuți ca fiind mai puțin capabili. Părinții încearcă să le acorde mai multă atenție și să cedeze la toate rugămințile lor.
Până acum, toate aceste concluzii au fost verificate de mai multe ori de diverse studii. Dar nu s-au obținut rezultate neechivoce conform cărora ordinea de naștere are un anumit impact psihologic asupra copilului. Pentru a trage astfel de concluzii, este necesar să se ia în considerare un grup de factori, cum ar fi: mărimea familiei, statutul social al membrilor acesteia, diferența de vârstă a fraților, temperamentul, metodele de educație și altele.
Comportamentul unui copil la nașterea unui frate sau a unei surori
Un nou copil în familie devine întotdeauna stresant pentru primul, mai ales pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 3 și 5 ani. Adesea se poate observa cum se schimbă comportamentul său: însoțit de agresivitate sau de începutul unei perioade regresive în dezvoltare. De exemplu, un copil de trei ani, înțărcat de la suzetă, poate începe să o ceară din nou sau să refuze să rostească cuvinte și fraze deja învățate.
În acest fel, copiii mai mari încearcă să le arate părinților lor că au nevoie de mai multă dragoste, afecțiune și atenție pentru ei înșiși.
Experții recomandă ca în această perioadă să nu-i reamintiți bebelușului că este deja băiat mare și să nu-i cereți un comportament adecvat. Starea emoțională a copilului va reveni la normal atunci când se va obișnui cu fratele sau sora lui și cu noul său rol.
Dacă consecințele negative nu trec în 2-3 luni, atunci părinții sunt sfătuiți să ceară ajutorul unui psiholog pentru copii sau al unui pediatru. Este deosebit de important să se ia astfel de măsuri în cazul în care copilul mai mare încearcă să-i facă rău celui mai mic.
Relațiile dintre frați
Există mai multe momente vulnerabile în relația dintre frați, la care părinții ar trebui să acorde o atenție deosebită. Să luăm în considerare fiecare dintre ele.
Diferența de vârstă
Cât de mare este diferența de vârstă dintre copiii fraților determină cât de apropiată și prietenoasă va fi relația lor.
Dacă diferența este mai mică de 3-4 ani, atunci copiii vor trebui să concureze între ei pentru atenția și îngrijirea părinților, deoarece chiar și cel mai mare copil este încă foarte dependent de adult.
În plus, este întotdeauna greu pentru primul născut să își piardă statutul de lider și de «monarh care și-a pierdut tronul», potrivit lui A. Adler. Acest lucru este deosebit de acut între frații de același sex.
Părinții moderni se gândesc din ce în ce mai mult la această problemă și încearcă să planifice nașterea unor copii mai mici pentru a evita negativitatea și invidia. Se consideră că diferența ideală este de 4-5 ani, când criza de 3 ani a trecut și criza de 7 ani nu a început încă. La această vârstă, copilul este deja mai independent și pregătit să poarte o conversație cu adulții.
Interferența adulților
Intervenția părinților în relațiile cu copiii lor este o problemă complexă și delicată, care trebuie abordată individual.
Principalul lucru pe care mama și tata ar trebui să îl învețe — în cele mai multe cazuri, orice implicare în disputele dintre copii nu va duce decât la mai multe conflicte între frați. Mai ales că ei abordează soluția din poziția de adulți și nici măcar adolescenții nu sunt întotdeauna capabili să rezolve conflictele într-un mod adult.
Conflicte între frați
Adesea, relațiile dintre frați nu sunt ușoare. Copiii se pot certa și se pot certa din cele mai neînsemnate motive. Părinții trebuie să învețe cum să aplaneze toate asperitățile pentru a dezamorsa situația. Pentru a face acest lucru, trebuie să știți care sunt cauzele acestui comportament.
Există mai mulți factori care influențează, de obicei, apariția conflictelor între frați:
- gelozie — copilul simte că primește mai puțină grijă decât un frate sau o soră. Dar atunci când încearcă să atragă atenția părinților în diverse moduri, el primește doar rezerve și judecăți;
- invidia — apare atunci când copilul observă o nedreptate față de el însuși: un alt copil primește cadouri, dulciuri, laude mai multe și mai bune — și aceasta rămâne în memorie pentru mult timp;
- ostilitatea — apare ca urmare a geloziei și invidiei îndelungate și persistente;
- oboseala — devine o cauză de conflict atunci când părinții transferă către fratele mai mare o mulțime de responsabilități pentru îngrijirea celui mai mic.
Ce nu trebuie să facă un părinte în cazul unui conflict între frați și surori
Există o serie de situații pe care adulții ar trebui să le evite pentru a nu provoca mai multe conflicte.
Părinții nu ar trebui să:
- să ia partea unuia dintre frați;
- să evalueze comportamentul copilului («greșești», «te descurci prost» etc.);
- să dea importanță certurilor mărunte;
- să ignore violența fizică și emoțională dintre copii;
- nu lăsați fiecare dintre frați să se exprime;
- a spune persoanelor din afară despre situație;
- așteptați-vă și spuneți-le copiilor că vor fi cu siguranță prieteni atunci când vor crește.
Creșterea fraților
Părinții ar trebui să abordeze educația fraților cu mare seriozitate, deoarece de comportamentul și poziția lor depinde modul în care relația dintre copii.
Să luăm în considerare care sunt momentele educaționale la care psihologii recomandă să se acorde atenție.
- Atunci când copiii se ceartă, este necesar să îi învățăm să se rezolve singuri. Nu-i învățați pe frați să bârfească și să ceară ajutorul părinților (numai în cazuri excepționale). Este important ca fiecare copil să învețe să își exprime sentimentele («Sunt supărat pe tine pentru că mi-ai luat jucăria»). Acest lucru va ajuta la rezolvarea conflictelor fără bătăi și strigăte.
- Fiecare familie ar trebui să aibă propriile reguli. De exemplu, «Opriți-vă». Atunci când unul dintre colegii de casă nu este mulțumit de ceva, poate spune «stop» pentru ca celălalt să se oprească. În acest fel, puteți îndupleca un copil să nu se mai plângă de un frate sau de o soră.
- Atunci când apare un conflict, este necesar să oferiți fiecărei părți posibilitatea de a se exprima. Copiii ar trebui să acorde o atenție deosebită faptului că nu trebuie doar să se învinovățească unul pe celălalt, ci și să sugereze soluții care să convină tuturor.
- Părinții ar trebui să se asigure că fiecare copil are propriul spațiu și timp liber pe care să îl petreacă așa cum dorește. În cazul în care relația dintre frați se dezvoltă într-un mod care amenință siguranța celorlalți, ar trebui luată în considerare separarea.
- Părinții pot folosi activitățile comune și timpul liber pentru a crea legături și pentru a menține relațiile dintre copii puternice. De exemplu, poate fi o regulă de familie să se așeze la masă și să mănânce doar împreună. Jocurile și activitățile comune care nu pot fi făcute singuri sunt bune. Munca și treburile casnice ar trebui, de asemenea, să fie organizate împreună pentru a evita acuzațiile de tratament special al unuia dintre copii.
Rivalitatea între frați
Relațiile dintre frați și surori nu sunt adesea simple, deoarece aceștia trebuie să concureze unul cu celălalt. Acest fenomen este deosebit de frecvent în cazul copiilor de același sex sau de vârstă apropiată. Acest comportament nu înseamnă că ei nu-și plac frații, ci doar că este dificil pentru frați să învețe regulile familiei și să-și evalueze propriul comportament.
Gelozia poate fi, de asemenea, un motiv de rivalitate. Fiecare copil are propria sa poziție în familie, dar face tot posibilul să arate cât de diferit este de ceilalți frați. Părinții încearcă să-și împartă atenția în mod egal între toți copiii, dar fiecare copil vrea un pic mai mult decât ceilalți.
Toate acestea provoacă gelozie. Se întâmplă ca aceasta să nu dispară nici măcar la vârsta adultă, iar relațiile dintre frați sunt competitive și distante toată viața lor.
Experiența mea de lucru cu frații la școală
Frații care învață împreună în aceeași clasă nu reprezintă cel mai frecvent fenomen. Dificultatea de a lucra cu astfel de copii depinde în primul rând de educația și caracterul lor.
Dacă ambii sau unul dintre frați crește capricios, exigent și nu a fost învățat să respecte adulții, se poate comporta la școală la fel ca acasă. Profesorii vor trebui să rezolve disputele atunci când unul dintre frați are o foaie de hârtie mai bună, un spațiu la catedră sau o porție mai bună la cantină.
O atenție deosebită trebuie acordată fraților care concurează chiar și atunci când se confruntă cu dificultăți comune, de exemplu, nu pot stabili contactul cu colegii de clasă. Acest lucru ar trebui raportat părinților și unui psiholog. Dacă este necesar, acesta va diagnostica atașamentul fraților și va analiza relațiile interpersonale ale acestora.
Cel mai important lucru pe care îl poate face un profesor este să organizeze o conversație preventivă cu părinții și cu un psiholog, care va explica ce înseamnă frații și care sunt particularitățile creșterii și comunicării cu ei.
În alte cazuri, copiilor ar trebui să li se permită să își rezolve singuri problemele. Dacă situațiile acute nu apar în familie sau sunt rezolvate imediat, frații nu-și manifestă rivalitatea la școală.
Concluzie
Indiferent cât de complexă este relația dintre frați, fiecare dintre ei are o influență uriașă asupra celuilalt. De interacțiunea lor și de capacitatea de a rezolva conflictele depinde formarea personalității și interacțiunea cu ceilalți în viața de mai târziu. Prin urmare, merită să faceți toate eforturile posibile pentru ca frații să se împrietenească și să se sprijine reciproc în toate.