Fototerapia ca metodă de terapie prin artă, tehnici

Fototerapia ca una dintre direcțiile de terapie prin artă a apărut relativ recent — în 1970. Patria acestui tip de ajutor psihologic este Canada. Această direcție a terapiei prin artă începe astăzi să fie utilizată în mod activ. Fototerapia este folosită de psihoterapeuți, psihologi practicieni și specialiști în domeniul psihologiei clinice. Metoda este bună pentru descoperirea de sine. Ajută o persoană să învețe cum să își gestioneze emoțiile.

Definirea conceptului

Fototerapia este un tip de terapie prin artă, în care vindecarea sufletului se face cu ajutorul fotografiilor. În Canada, inițiatoarea acestei direcții de psihoterapie este considerată a fi Judy Weiser. Metoda canadiană a fost testată în Rusia de către A.I. Kopytin, care în cursul activităților experimentale a demonstrat că metoda este aplicabilă la diferite clase. Acest lucru a permis ca fototerapia să devină unul dintre instrumentele artterapeuților atât în munca de grup, cât și în cea individuală.

În psihologie, fototerapia ajută la reunirea trecutului, prezentului și viitorului unei persoane, stimulează activitatea cognitivă, fantezia și imaginația unei persoane. O persoană își poate găsi armonia nu numai făcând fotografii, ci și uitându-se la imaginile din reviste sau la fotografiile făcute de alte persoane.

Istoria originii

Arta fotografiei a apărut în 1822. Deja în 1844, medicul Thomas Kirkbride a încercat să folosească o lanternă magică în munca cu bolnavii mintal. În 1856, medicul Hug Diamond a derivat experimental metoda fotografiei terapeutice.

În 1973, Judy Weiser a publicat într-o revistă științifică experiența sa de utilizare a fotografiei cu copiii surzi. Întrucât articolul a stârnit un mare interes în rândul cititorilor, mulți i-au scris scrisoare autoarei, dorind să afle mai multe despre ce este vorba, cum se aplică fototerapia. În 1975, Judy Weiser a organizat cursuri de formare pentru psihoterapeuți privind utilizarea tehnologiei netradiționale a activității corecționale în activitatea lor. Mai târziu, master class-ul «Fototerapia ca un nou tip de terapie prin artă» a fost condus de o echipă de psihoterapeuți renumiți din SUA.

În Europa, primele cursuri de formare avansată în fototerapie au fost organizate în 1990 în Olanda. Conferențiarul principal la acest curs a fost Judy Weiser.

Astăzi, fototerapia este unul dintre domeniile psihologiei clinice moderne. Cursurile care utilizează fotografii sunt organizate în clinici private, centre psihologice, studiouri de terapie prin artă.

Ce probleme pot fi rezolvate prin fototerapie

Voi prezenta o listă de probleme care, în medicină și psihologie, sunt rezolvate cu succes prin intermediul fototerapiei. Acestea sunt:

• stresul;
• depresia;
• tentative de suicid;
• fobii;
• stări nevrotice;
• tulburări de somn;
• anxietate;
• apatie;
• conflicte intrapersonale;
• stimă de sine scăzută, lipsă de încredere în sine;
• retragere;
• agresivitate nemotivată;
• traume psihologice;
• dificultăți în stabilirea înțelegerii reciproce într-un grup social restrâns;

Indicații pentru ședințele de fototerapie pot fi orice tulburări ale sferei emoționale și volitive și abateri de comportament.

Cum se desfășoară procedura

Efectul fototerapiei va fi vizibil atunci când psihologul reușește să implice clientul în procesul creativ. O condiție prealabilă pentru obținerea efectului fototerapiei este ca specialistul să creeze în cadrul ședinței condiții în care participanții să își poată scoate măștile psihologice și să se vadă așa cum sunt cu adevărat.

Prin intermediul fotografiei, experiența pozitivă sau negativă a unei persoane este actualizată, ceea ce îi oferă acesteia posibilitatea de a o retrăi și de a-și analiza emoțiile.

Cursurile care utilizează această tehnologie se pot desfășura atât cu adulți, cât și cu copii cu vârsta de peste 4 ani. În lucrul cu preșcolarii este de preferat să se folosească fotografii din copilăria lor care să reflecte emoții pozitive luminoase — acestea formează resursa personală a copilului.

În timpul unei ședințe cu adolescenți, psihoterapeutul poate folosi o serie de fotografii ale uneia dintre perioadele din viața clientului. Cu ajutorul unor întrebări sugestive, specialistul actualizează imagini din trecut în conștiința adolescentului, formează orientările valorice ale tinerilor și ale femeilor.

Este important ca psihologul să surprindă atitudinea personală a clientului față de această sau acea fotografie. Imaginile vizuale îl ajută pe client să înțeleagă lumea sa interioară. Replicile clientului și povestea sa bazată pe o serie de fotografii îi permit psihologului să înțeleagă cauzele problemelor din sfera emoțională a unei persoane, să schițeze modalități de eliminare a acestora.

Rezultatul lucrului cu fotografiile la ședință sub îndrumarea psihologului este coincidența a trei construcții personale ale clientului: sinele real, sinele ideal și sinele oglindă. Dacă acest lucru s-a întâmplat, înseamnă că munca a fost productivă și scopul corecției psihologice a fost atins.

Tipuri de fototerapie

Se acceptă să se distingă următoarele tipuri de fototerapie:

1. Autoportretul. Acest tip de fototerapie necesită utilizarea de carduri asociative metaforice și o imagine reală a portretului unei persoane. Fotografia reală este plasată în centrul foii de hârtie, iar în jurul ei sunt așezate cărțile asociative. Psihologul îi organizează pe participanții la grup să lucreze în perechi, unde aceștia discută despre asemănarea metaforică dintre fotografia reală și imaginile asociative.
2. Crearea unui colaj. Această variantă presupune ca clientul să lucreze cu imagini gata făcute. Acestea pot fi propriile sale imagini. De asemenea, psihologul poate oferi pentru lucru o serie tematică de imagini decupate din reviste. O temă comună a colajului este «Trecut, prezent și viitor» — această temă stimulează abilitățile reflexive ale clienților, ajută la găsirea unei resurse pentru atingerea obiectivelor.
3. Crearea de fotografii de autor. În acest caz, psihologul stabilește o temă, organizează o discuție preliminară a problemei enunțate în cadrul grupului, iar apoi le dă participanților o sarcină: să realizeze fotografii care să reflecte această problemă în viața reală.
4. Fotoreportaj. Tehnica presupune ca clientul să creeze o serie de fotografii de autor, pe care le folosește pentru a crea o poveste. Analizând fotografiile și creativitatea verbală a clientului, psihologul îi dezvăluie acestuia fațetele personalității sale. Această tehnică promovează autoactualizarea și autoexprimarea.
5. Ședință foto înscenată. Acest tip de terapie este folosit pentru ca clientul să se înțeleagă mai bine pe sine însuși, să lucreze prin sentimente negative. Se recomandă sesiuni suplimentare de hipnoză pentru a preveni efectele secundare ale acestui tip de fototerapie.
6. Fotografie de familie. Tehnica este utilizată în corectarea relațiilor copil-părinte sau maritale, ajută la armonizarea climatului socio-psihologic din familie.
7. Fotografie spontană. Acest tip de fototerapie necesită ca o persoană să deconecteze controlul din minte. O persoană este invitată să facă fotografii aleatorii ale oamenilor, animalelor, naturii. Fotografiile sunt apoi analizate de un psiholog. În cursul discutării fotografiilor, este posibil să se identifice trăsăturile personale caracteristice ale clientului și să se determine direcțiile de corecție personală a acestuia.
8. Calea vieții. Metoda presupune crearea unei cronologii a traseului de viață al clientului pe baza unor fotografii ale acestuia din diferite etape ale vieții sale. Această tehnică este potrivită pentru lucrul cu persoanele în vârstă. Aceasta ajută persoana să își dea seama de importanța sa, să trezească dorința de a transmite experiența sa generației tinere, să consolideze legăturile de familie și să trezească dorința de a fi creativ.

Avantaje și dezavantaje

Avantajele fototerapiei sunt:

1. Accesibilitatea tehnicii. Pentru a încerca fototerapia pe dumneavoastră, nu aveți nevoie de echipament special. Pentru multe tipuri de fototerapie, este suficientă camera foto a unui telefon mobil.
2. Tehnologia de lucru cu fotografii permite unei persoane să se transporte mental în trecut, să experimenteze anumite sentimente, să lucreze prin ele. Activitatea analizatorului vizual stimulează activitatea creierului, ajută o persoană să înțeleagă ceea ce nu a putut înțelege înainte cu ajutorul gândirii și al logicii.
3. Tehnica s-a dovedit a fi un mijloc eficient de corectare a comportamentului deviant al adolescenților. În procesul de fototerapie, adolescenții dificili dezvoltă un sistem de orientări valorice și principii morale ale personalității.

Dezavantajele acestei metodologii includ:

1. Una dintre complicațiile fototerapiei este trezirea emoțiilor negative. Este important ca psihologul să observe dinamica stării emoționale a clientului în timpul ședinței. În cazul izbucnirii emoțiilor negative se recomandă întreruperea ședinței. La următoarea ședință este necesar să se discute reacțiile negative ale clientului.
2. La clienții irascibili lucrul cu imagini poate provoca o agresivitate incontrolabilă. Clientul poate lovi psihologul sau pe el însuși.

Nu există contraindicații și restricții în utilizarea fototerapiei.

Concluzie

Fototerapia în activitatea psihologului este un instrument eficient pentru corectarea comportamentului deviant al adolescenților, găsirea sensului vieții pentru clienți, dezvoltarea capacităților creative, armonizarea relațiilor familiale. Psihologii practicieni folosesc această tehnologie pentru a corecta tulburările psiho-emoționale.

Astăzi, această metodă de lucru este utilizată nu numai în psihologie, ci și în pedagogie, medicină, asistență socială, afaceri.