Testul marshmallow este o metodă neobișnuită de lucru psihologic cu copiii. Creatorul său, profesorul Walter Michel, de la Universitatea Stanford, a efectuat pentru prima dată un experiment cu bezea pe copii la sfârșitul anilor 1960.
Omul de știință a descoperit că anumite trăsături de caracter ale unui copil îl pot ajuta să obțină succes în viață. Să analizăm în continuare cât de adevărată este această afirmație, cum se pot detecta astfel de trăsături și ce rol joacă bezelele.
Cuprins
Cum s-a desfășurat experimentul
Experimentul cu bezele de la Stanford a fost realizat cu participarea a 8 cercetători și 32 de copii cu vârste cuprinse între 3 și 5 ani. Fiecare dintre micii participanți a avut aceeași sarcină — să demonstreze capacitatea de autocontrol.
Experimentul cu bezea este destul de simplu. Un adult aduce un copil în cameră și îl așează pe un scaun, iar pe masa din fața lui se află o bezea dulce. Când copilul observă răsfățul, omul de știință spune: «Trebuie să plec pentru 15 minute, iar tu mă vei aștepta. Poți mânca această bezea în absența mea, dar dacă mă aștepți și nu o mănânci, primești o altă bezea ca recompensă pentru că ai așteptat. Depinde de tine.»
Testul bezelei lui Walter Mischel determină dacă un copil mic este capabil să prezică primirea unei dulciuri de dimensiuni duble și să își stăpânească dorința de a mânca imediat dulceața.
Rezultatele experimentului cu bezeaua
Experimentul cu bezeaua și copiii s-au încheiat cu succes. Atunci când un adult a explicat unui copil regulile de așteptare și recompensă, 90% dintre copii au fost de acord să aștepte. Cu toate acestea, doar o treime dintre subiecți au fost capabili să reziste la bezeaua ispititoare timp de 15 minute. Restul au mâncat dulceața aproape imediat.
Rezultatul experimentului cu bezea al lui Walter Mischel a fost publicat în 1972. Proiectul pe termen lung a durat până în 2011, iar în tot acest timp cercetătorii au continuat să își observe participanții. Această modalitate a fost aleasă pentru a dovedi o legătură directă între autocontrol și obținerea succesului.
Soarta ulterioară a participanților
Copiii care au făcut testul bezelei au crescut. Experimentul a ajuns în sfârșit la final. În toți acești ani, cercetătorii i-au observat pe participanți și au constatat exact relația dintre autocontrolul din copilărie și succesul de mai târziu.
Participanții care au dat dovadă de cea mai mare reziliență au trecut testul final de sfârșit de an școlar. Nivelul IQ-ului lor a fost cu un ordin de mărime mai mare decât al restului populației școlare. Toate acestea le-au permis să intre în universități și să își continue studiile.
Copiii au obținut succese nu numai în sfera studiilor. Participanții la experimentul cu bezea s-au dovedit a fi mai puțin predispuși la dependențe, obiceiuri proaste, instabilitate emoțională.
Acei copii care nu s-au putut abține și au mâncat bezele au prezentat rezultate mai puțin semnificative. Aceștia au avut rezultate medii sau slabe la testele finale și performanțe academice slabe. Copiii din rândul lor aveau obiceiuri proaste, unii dintre ei prezentau semne de depresie și nu puteau face față stresului.
Cercetătorii primului experiment au fost convinși că succesul în viață depinde în mod direct de capacitatea unui copil de a-și exercita autocontrolul.
Refutarea experimentului cu bezea
Walter Michel și testul său cu bezea pentru copii au atras interesul multor psihologi. Profesori universitari din New York au ajuns la concluzia că 32 de participanți era prea puțin pentru a confirma teoria.
Apoi au efectuat un experiment pe 900 de copii de vârste diferite, din diferite medii sociale. În urma unui test repetat cu un număr mai mare de participanți, au ajuns la concluzia că șansele de succes în viață sunt exact aceleași pentru toți copiii.
Concluzie
Autocontrolul este o trăsătură de caracter utilă atât pentru copii, cât și pentru adulți. Cu toate acestea, nivelul său de dezvoltare nu este în măsură să determine cu exactitate ce cale de viață îl așteaptă pe copil. Testul Marshmallow pentru copii este o distracție interesantă și un fel de joc, dar nu trebuie să luați în serios rezultatul experimentului.
Dacă copilul dvs. nu este gata să amâne plăcerea sau nu-i place deloc bezelele — nu vă supărați, deoarece acest lucru nu dovedește nimic. Fiecare persoană este unică și nimeni nu-i poate prezice soarta. Principalul lucru este să iubești copilul și să-l ajuți să devină o personalitate armonioasă.