Despre ce vorbește E. Erikson în «Identitate: tinerețe și criză»

Identitatea este capacitatea unui individ de a-și recunoaște propria apartenență la un anumit rol social.

De rezultatele cursului crizei de identitate, care se formează cu precădere în timpul adolescenței, depinde viața ulterioară a unei persoane, principiile sale, atitudinile, modalitățile de a răspunde la situații importante, întrebări legitime.

Ce este o criză de identitate?

Adolescența provoacă în mod natural manifestarea unei crize de identitate. În adolescență, se pun bazele unui comportament conștient și se formează anumite atitudini morale.

Dezvoltarea personalității este rapidă, astfel încât pentru reprezentanții acestei etape de vârstă se caracterizează în mod natural prin instabilitate personală, inconsecvență între caracterul și comportamentul demonstrat.

Dezvoltarea în această perioadă este caracterizată de dinamism, chiar și cei mai calmi, echilibrați înainte ca adolescenții să înceapă să manifeste instabilitate emoțională. Pentru băieți și fete se caracterizează prin dezechilibru intern, sentimente contradictorii, anxietate, confuzie.

În această perioadă, adolescenții tind să experimenteze cele mai profunde tensiuni psihologice, care se pot transforma mai târziu în comportamente deviante sau tulburări de personalitate, care sunt extrem de dificil de gestionat ulterior.

Criza de identitate este văzută ca fiind :

• O reacție la pierderea statutului obișnuit al copilului în societate;
• o nepotrivire între datele biologice și capacitățile sociale;
• incertitudine în propriile capacități, în corectitudinea alegerilor făcute și a răspunsurilor formulate.

Adolescentul caută să-și găsească locul, să-și determine viitorul, să înțeleagă cum îl tratează cei din jur. Un tânăr sau o tânără nu poate răspunde la aceste întrebări fără a fi ghidat de modele atât în interiorul, cât și în afara familiei.

Nesiguranța și temerile pot fi atât de puternice încât adolescentul manifestă adesea ritualuri comportamentale care îl ajută să se convingă de prezența fundamentală a sinelui — ținerea unui jurnal, privirea frecventă în oglindă, pipăitul etc.

Cum caracterizează autorul această perioadă?

Problema studierii identității în diferitele sale aspecte este una dintre principalele probleme ale științei psihologice moderne. Erik Erikson a considerat că identitatea este cea mai importantă sarcină a dezvoltării oricărei persoane.

Omul de știință și-a formulat propria teorie, singularizând printre simptomele caracteristice ale crizei de identitate:

• frica constantă;
• anxietate;
• o dorință de singurătate;
• lipsa de emoții.

E. Erikson a văzut cauza complexului acestor stări nevrotice în condițiile sociale schimbătoare ale existenței individului.

Omul de știință a investigat mecanismele social-psihologice, precum și modalitățile de formare a identității. A avea o personalitate matură înseamnă să fii tu însuți, să te afli în mijlocul mediului care corespunde normelor, atitudinilor, valorilor interne.

Condițiile pentru construirea identității personale, depășirea crizei sunt:

• identificarea, integrarea eșantioanelor socio-culturale semnificative;
• reflectarea dezvoltată a propriilor experiențe;
• comunicarea, semnificația sa mediată;
• înțelegere, coerență a tuturor manifestărilor personale;
• alegerea de noi valori, obiective, disponibilitatea, determinarea de a le apăra și de a le atinge.

Astfel, esența socioculturală a identității implică legătura dintre cultură și individ: contextul cultural poate favoriza sau împiedica formarea identității unui individ.

Esența dificultăților la adolescenți

Identitatea creează în subiect un sentiment de stabilitate confortabilă, continuitate, unitate, stabilitate internă. Prima formă integrală a identității se formează tocmai în adolescență.

Această perioadă este caracterizată de cea mai profundă criză de viață. La apariția manifestărilor negative duc :

• schimbări fizice rapide, pubertate activă;
• instabilitatea emoțională, preocuparea pentru felul în care arată adolescentul în ochii celorlalți;
• nevoia de a-și găsi locul, o vocație profesională care să corespundă abilităților dobândite, cunoștințelor, aptitudinilor, abilităților individuale, intereselor, precum și cerințelor societății.

Dacă un tânăr sau o tânără nu reușește să rezolve problemele apărute, în personalitate se formează atitudini distructive, care pot fi grupate în mai multe complexe.

1. Evitarea apropierii psihologice sau emoționale, lipsa de dorință, incapacitatea de a stabili legături interpersonale stabile.
2. Incapacitatea de a-și face planuri de viață, teama de a crește, nepregătirea pentru schimbări.
3. Neglijarea punerii în aplicare a abilităților, aptitudinilor, deprinderilor, abilităților, aptitudinilor, incapacitatea de a mobiliza resursele interne, de a le direcționa spre realizarea activităților prioritare.
4. Refuzul autodeterminării, orientarea profesională, alegerea unor modele negative de comportament, manifestarea unei strategii de acțiune asocială.

Plecând de la faptul că rezultatele crizei adolescenței determină viața ulterioară a unei persoane, este important să acordăm o atenție deosebită acestei probleme.

Durata și cauzele apariției

Formarea identității este un proces de transformare personală pentru o adaptare reușită în viitor. Încercând să evite manifestările negative, adolescenții se grăbesc prea mult cu autodeterminarea, se resemnează în fața realizării predeterminării și se află în imposibilitatea de a-și dezvălui pe deplin potențialul interior.

Alți băieți și fete, dimpotrivă, întind procesul pentru o perioadă de timp nedeterminată. Prin urmare, durata crizei poate varia de la câteva luni la câțiva ani.

Succesul rezolvării, precum și momentul în care se împlinește această perioadă, variază în funcție de :

• nivelul de identitate (individual sau de grup) pe care îl afectează;
• conținutul (statut, rol, civic, etnic, profesional etc.);
• natura inadecvării identitare (negativă, pierdută, nerealizată, difuză, virtuală etc.);
• condițiile sociale și circumstanțele de viață;
• caracteristicile individuale ale persoanei.

Criza de vârstă apare la 12-15 ani, când, într-o perioadă relativ scurtă de timp, se produc schimbări psihofiziologice bruște și semnificative.

Adolescența este una dintre cele mai importante, care afectează semnificativ dezvoltarea ulterioară, o perioadă critică în viața omului. Este o stare de tranziție dificilă, dureroasă, de trecere de la copilărie la vârsta adultă.

Pentru ce este această perioadă de creștere?

Criza de identitate este necesară pentru planificarea propriei vieți viitoare în toate sferele sale. Dacă un adolescent își poate forma o percepție adecvată a lui însuși și a lumii din jurul său, orice activitate va fi pe deplin conștientă, orientată spre scop și justificată.

Adolescentul va ști cu exactitate de ce și de ce efectuează această sau acea acțiune, ce trebuie făcut pentru a obține recunoașterea publică și cum va fi viața sa în viitor.

Motive pentru apariția

Criza de identitate a adolescentului se caracterizează prin sentimente de inferioritate. Băieții și fetele tinere învață să își evalueze propriile abilități și talente, posibilitatea de a efectua anumite acțiuni sau de a comite anumite fapte și caută un răspuns la întrebarea cine sunt cu adevărat.

În cazul în care conflictul intern este rezolvat cu succes, se formează încrederea în sine, loialitatea față de persoanele semnificative, idealurile și credințele.

Printre principalele motive pentru dezvoltarea crizei de identitate:

• schimbarea bruscă a idealurilor și priorităților sociale;
• trecerea la stadiul de criză naturală a adolescenței;
• nevoia de recunoaștere și prestigiu.

Principala cauză a crizei de identitate este stresul. Șocul psihologic îl scoate pe adolescent în afara zonei de confort, astfel încât există nevoia de a face față cu ei înșiși și de a întoarce echilibrul mental interior.

Simptome și manifestări

Observarea banală și o autoanaliză atentă vă vor permite să identificați la timp simptomele de manifestare caracteristice unei crize de identitate.

Printre acestea se numără :

• nesiguranța în luarea deciziilor, indiferent de gradul de importanță al acestora;
• îndoieli privind alegerea locului de studii, orientarea sexuală, apartenența la o comunitate sau alta;
• căutarea unui sens al vieții;
• indecizie, lipsa de dorință de a lua orice măsură pentru a schimba situația inconfortabilă;
• teamă pentru propriul viitor;
• anxietate crescută;
• distrugerea sistemului obișnuit de valori, dificultăți în formarea unuia nou.

Simptomele crizei de identitate sunt deosebit de greu de suportat de adolescenții vulnerabili, sensibili. Aceștia petrec mult timp în inactivitate, cad constant în deznădejde și plictiseală, se opresc în dezvoltarea intelectuală, spirituală și morală, preferă izolarea.

Adesea, băieții și fetele tinere suferă de epuizare morală sau fizică, devin ostatici ai dependențelor, încalcă legea, se gândesc sau se sinucid.

Cum să depășim aspectele negative?

Odată cu incapacitatea de a depăși criza de identitate, adolescentul experimentează întregul spectru de emoții negative, poate experimenta atât stresul extrem, cât și manifesta reacții agresive. Lipsa unei căi constructive de ieșire din această situație are consecințe nefaste.

Pentru a face față stresului, este important să urmați câteva recomandări .

1. Explorarea propriilor interese, înclinații, abilități.
2. Căutarea de sprijin.
3. Educarea determinării.

Nu te închide în tine și nu aștepta ca lucrurile să se rezolve de la sine. Nu se va întâmpla așa ceva. Cu cât se amână mai mult rezolvarea conflictului intrapersonal, cu atât mai grea și mai lungă va fi criza.

Noi formațiuni ale adolescenței

În timpul perioadei de formare a personalității la adolescent se dezvoltă conștiința de sine, se formează o concentrare asupra propriilor caracteristici, recunoașterea lor. Tinerii și fetele devin predispuși la auto-reflecție, nu se mai tem de ei înșiși și deschid cu ușurință noi oportunități. În adolescență există o dezvoltare activă a calităților volitive, care sunt condiționate de preocuparea pentru viitor.

Ce poate complica situația?

Cursul crizei de identitate depinde în mare măsură de calitățile personale ale adolescentului, de mediul său social și de exemplele sub formă de adulți. Dacă un tânăr sau o tânără are posibilități de autorealizare, sprijin din partea celor dragi, procesul de regăsire de sine și de definire a viitorului nu va dura mult timp.

Mediul instabil pentru tânăra generație se caracterizează printr-o creștere ridicată a tensiunii generale, dificultăți legate de construirea unor relații armonioase cu ceilalți, distrugerea normelor și regulilor de comportament și atitudini acceptate cândva. În adolescență se formează precondițiile psihologice pentru autodeterminarea ulterioară.

Concluzie

Adolescența este deosebit de vulnerabilă în ceea ce privește căutarea unei identități constructive. Adolescenții, care abia încep să își formeze o imagine a lumii din jurul lor, sunt deosebit de sensibili la crize.

Un articol util? Evaluați-l

5 / 5. Număr de evaluări: 2