Nevoia de autorealizare este inerentă în natură. Realizarea de sine este conștientizarea de sine, a talentelor și a laturilor pozitive ale fiecăruia, precum și aplicarea informațiilor primite. Dorința de autoexprimare îi face pe oameni să caute un loc în societate, folosindu-și eficient abilitățile. Dacă o persoană reușește să facă acest lucru, obține satisfacție deplină de la viață.
Cuprins
Ce este autoactualizarea
Realizarea de sine este acțiunea de a dezvolta abilitățile naturale. Nu contează dacă acestea sunt utile sau antisociale.
Nevoia de autoactualizare
Sub nevoia de autorealizare se înțelege dorința unui individ de a-și găsi un loc în societate, de a dezvălui calitățile personale, de a aplica cunoștințe și abilități, de a pune în aplicare planuri. El vrea să fie mai bun decât alții, să obțină satisfacție din ceea ce a realizat. Nevoia de autorealizare este cea mai puternică dintre cele pe care le are o persoană.
Baza autorealizării este recunoașterea și afirmarea de sine. Este important pentru o persoană să arate ce poate face și să primească aprobare pentru aceasta. El sau ea are nevoie de feedback din partea oamenilor pe care îi întâlnește.
Stingerea nevoii de autoactualizare poate fi evaluată prin realizări. Un bun exemplu este un medic. Calificarea sa este dovedită de pacienții deja sănătoși. Nu sprijinul colegilor este considerat important, ci evaluarea celor care au fost ajutați.
Dacă o persoană reușește să își dezvolte abilitățile și să găsească aplicația potrivită pentru acestea, societatea o va recunoaște ca fiind o persoană împlinită.
Nevoi de nivel inferior
Dorințele umane au o ierarhie strictă. Baza acesteia este formată de nevoile de cel mai jos nivel. Și până când acestea nu sunt satisfăcute complet sau parțial, nu va fi posibilă trecerea la un nivel superior.
La nivelul cel mai de jos se află satisfacerea nevoilor fiziologice: foamea, setea, dorința sexuală, găsirea unui adăpost. O persoană are nevoie să se simtă în siguranță, să aibă cantitatea potrivită de forță, sănătate și alte resurse importante. La acest nivel, oamenii își întemeiază o familie, încearcă să prezică viitorul, își fac planuri și încearcă să se țină de ele.
Nevoile sociale aparțin, de asemenea, celui mai scăzut nivel. Atunci când acestea sunt satisfăcute, există un sentiment de apartenență la societate sau de apartenență la un grup separat de oameni. Apoi apare dorința de a primi respect, recunoaștere, afirmare de sine în rândul clasei a cărei opinie este importantă pentru individ.
Dacă nevoile apărute la nivelul cel mai de jos au fost satisfăcute cel puțin parțial, apar dorințe de un nivel mai înalt, spiritual. Printre acestea se numără realizarea de sine.
Nevoile de cel mai înalt nivel
Pentru a le satisface, este necesară dezvoltarea. Dezvoltarea este posibilă numai atunci când situația este stabilă. Dacă aceasta se schimbă dramatic, atunci nevoile suferă modificări. Un angajat care riscă să își piardă poziția încetează să se mai preocupe de recompensele sociale sub formă de respect sau apreciere din partea conducerii. Devine mai puțin important pentru el să își descopere propriile capacități în activitate. El este preocupat de păstrarea locului de muncă. De asemenea, se poate trece la nevoile fiziologice.
Dacă lucrătorul nu vede o amenințare, el se angajează activ în activitate, își aplică toate abilitățile și cunoștințele.
O persoană nu poate simți satisfacerea deplină a nevoilor sale. O dorință este înlocuită de alta. Deoarece la bază se află nevoile de la nivelul inferior, acestea trebuie satisfăcute în mod constant.
Condițiile realizării de sine
Procesul de satisfacere a nevoii de autoactualizare poate fi declanșat doar dacă există o serie de factori necesari care îl influențează. Importante sunt educația și cultura individului. O influență puternică vine din partea societății sau a unui grup social separat în care se află individul. Sub influența pe care o resimte un copil, se formează trăsături de caracter importante, se evidențiază principiile de viață, cultura comportamentală și motivația.
Faptul că o persoană va fi capabilă să se realizeze pe sine depinde de stereotipurile care prevalează în societate și de tradițiile la care aceasta aderă. De exemplu, stereotipurile de gen reprezintă un mare obstacol în realizarea potențialului unei femei.
Un alt aspect care influențează nevoia de auto-realizare este reprezentat de caracteristicile personale. Atingerea obiectivelor necesită responsabilitate și determinare. O gândire flexibilă și o percepție adecvată a realității nu vor strica.
Calitățile, trăsăturile congenitale au aceeași importanță ca și cele dobândite. Printre acestea se numără încrederea în sine, inițiativa, energia, sârguința.
Oportunități de auto-realizare
Nevoia de auto-realizare și de exprimare poate fi satisfăcută în mai multe domenii deodată. De exemplu, succesul în dezvoltarea carierei este adesea însoțit de hobby-uri interesante sau de relații familiale puternice.
În orice activitate este necesar să se stabilească obiective și să se facă o strategie. Există 3 tipuri de strategie:
- Primul tip este strategia de succes în viață. Baza sa este dorința de a crea condiții de viață confortabile.
- Al doilea tip este o strategie de succes, care este însoțită de dorința de a avansa în carieră.
- Al treilea tip este strategia de autoexprimare, care este asociată cu nevoia de a-și dezvolta creativitatea și de a o aplica în anumite activități.
Oportunitățile de satisfacere a nevoii de autoactualizare sunt diferite pentru fiecare persoană. O mare parte este determinată de mediul înconjurător. De exemplu, o persoană care trăiește într-o perioadă de criză, care se luptă pentru existență, așa că alege primul tip de strategie. Într-o societate în care este stabilită o economie de piață, oamenii aleg al doilea tip.
Procesul de auto-realizare a unui individ
Succesul exprimării de sine asigură în mare măsură autodepășirea. Nevoia de autoactualizare este inseparabilă de procesul spiritual și practic. Astfel, un cadru didactic trebuie să se afle într-o continuă dezvoltare morală care să asigure îmbunătățirea continuă a competențelor sale. Autodezvoltarea implică o schimbare în individ în care sinele existent tinde spre un sine perfect.
Pentru a realiza acest lucru, indivizii trebuie să își stabilească obiective, să asculte dorințele și să își evalueze acțiunile din perspectiva celorlalți. Dacă cineva neglijează interesele societății, nu încearcă să dea acțiunilor o orientare socială, personalitatea va fi afectată în mod distructiv.
În cursul satisfacerii nevoii de autorealizare, personalitatea se poate afla la diferite niveluri:
- Neacceptarea agresivă a tipului de activitate pe care o desfășoară. Individului nu-i place ceea ce trebuie să facă, dar este forțat să o facă.
- O dorință de a evita munca. Cu această atitudine, indivizii aleg o altă ocupație.
- Percepția pasivă. Munca se face conform unui tipar sau unui model.
- O dorință de a îmbunătăți anumite elemente ale muncii.
- O dorință de a maximiza utilizarea competențelor. Acest nivel este adesea denumit creativ sau imaginativ.
Există și o altă clasificare. Potrivit acesteia, o persoană se află la un nivel scăzut sau mediu de satisfacere a nevoii de autorealizare. În primul caz, el îndeplinește pasiv munca oferită, în al doilea caz încearcă să se arate ca persoană. Nivelul mediu și nivelul mediu presupune o creștere personală. La un nivel ridicat, o persoană consideră că munca este sensul vieții.
Modalități de satisfacere a nevoii de autoactualizare
Nevoia naturală de autoactualizare îl face pe individ să caute cele mai potrivite modalități de a o satisface. Este posibil să te înțelegi pe tine însuți dacă ești în interacțiune continuă cu ceilalți.
Este necesar să te străduiești să te realizezi pe tine însuți, să-ți descoperi propriul potențial, să identifici punctele slabe și punctele forte, încercând să le consolidezi pe acestea din urmă. Toate acestea vor duce la acceptarea personalității, la dezvăluirea și dezvoltarea deplină a acesteia.
Alegerea profesiei ar trebui să fie influențată de opiniile personale. Opinia societății nu este de folos aici. Deși de multe ori oamenii sunt angajați în munca care aduce mai multe venituri, dar nu oferă satisfacție din punct de vedere spiritual.
Stingerea nevoii de auto-realizare este posibilă dacă vă stabiliți obiective, care sunt determinate de dorința interioară de a face ceea ce vă place. Dacă un individ înțelege că orice obstacole și piedici în procesul muncii sale sunt depășibile, el este aproape de a se realiza ca persoană. Greșelile sunt o parte de neînlocuit a experienței, ele contribuie la creștere.
Obiectivele realizării de sine
În fiecare perioadă de vârstă, un individ își poate stabili diferite sarcini pe calea satisfacerii nevoii de autoactualizare. De exemplu, în copilărie, el/ea își dezvăluie abilitățile mentale și spirituale, se caută pe sine, învață să comunice cu ceilalți. În adolescență, alegerea sferei de activitate îi revine tânărului, dezvoltarea continuă, o persoană încearcă să își organizeze viața personală.
Perioada de maturitate este marcată de afirmarea de sine în sfera de activitate și de relații. Cu toate acestea, există procese care continuă pe tot parcursul vieții.
Satisfacerea nevoii de autoactualizare este necesară pentru a se bucura de dezvoltare și de schimbările asociate cu aceasta. Autoactualizarea este calea de a găsi fericirea. Ignorarea acesteia vă va priva de o viață fericită și de emoții pozitive.
Problema realizării de sine
Există o serie de probleme care împiedică stingerea nevoii de autoactualizare. Prima este neconcordanța dintre dorințe și realitate. De exemplu, o persoană tânără alege un loc de muncă cu un salariu mare în locul celui care îi place.
O altă problemă este faptul că, adesea, oamenii nu-și ascultă propriile dorințe, nu caută să-și analizeze sentimentele. Ei evită eforturile care sunt necesare pentru autodepășire.
Stereotipurile au, de asemenea, un impact negativ asupra nevoii de autoactualizare. Printre acestea se numără și condițiile economice dificile. Acestea împiedică atingerea unui nivel mai ridicat de îndeplinire a dorințelor.
Luați în considerare teoriile nevoilor
Există mai multe teorii ale nevoilor.
Teoria ierarhică a nevoilor a lui Maslow
Maslow a presupus că fiecare nevoie este satisfăcută într-o anumită măsură. El a propus următoarele:
- fiziologică — 80-85%;
- siguranță și securitate, 70-75%;
- dragoste și sentimentul de apartenență, 45-55%;
- stima de sine, 40-45%;
- autoactualizare — 10%.
Schema este condiționată și se modifică în funcție de o abordare individuală. Astfel, există persoane pentru care nevoia de autoactualizare și stima de sine este mai valoroasă decât sentimentul de iubire.
Maslow a susținut că acțiunile oamenilor nu sunt întotdeauna guvernate de interesul economic, dar adesea motivele acțiunilor lor sunt condiționate de astfel de nevoi care nu pot fi satisfăcute prin bani.
Teoria lui Alderfer privind motivația muncii
Alderfer distinge nevoia de autoactualizare, nevoia de legături sociale și dorința de creștere. Potrivit ideilor sale, cu cât nevoile de existență ale unui individ sunt mai puțin satisfăcute, cu atât acestea sunt mai puternice. Prin aplicarea acestor principii, Alderfer și-a propus să modeleze motivația angajaților. Atunci când nevoile sociale sunt satisfăcute, nevoile de creștere ar trebui să fie susținute. Dacă acestea sunt slab exprimate, merită să se facă contrariul.
Teoria motivației a lui Douglas McGregor
McGregor a identificat 2 abordări în management, numindu-le provizoriu «Teoria X» și «Teoria Y». Primul stil de management implică autoritarismul managerului, controlul strict asupra activității angajaților. A doua abordare se bazează pe democrație, o serie de puteri sunt transferate angajaților, se lucrează pentru a îmbunătăți relațiile în echipă, se ia în considerare motivația oamenilor, caracteristicile lor
Studiul personalității fiecărei persoane va ajuta la alegerea abordării. Numai în acest fel este posibilă satisfacerea nevoii de autorealizare a tuturor angajaților.
Teoria celor doi factori a lui Frederick Herzberg
Conform teoriei lui Herzberg, motivația angajaților este afectată de factorul de igienă sau de un set de condiții în care angajatul nu obține satisfacție. Acest lucru se datorează adesea politicilor companiei, relației cu conducerea, condițiilor de muncă și salariului.
Un alt factor a fost denumit factorul «motivator». Datorită acestei abordări, angajații sunt mai motivați să muncească și obțin satisfacerea nevoii lor de autorealizare. Acest lucru se întâmplă datorită posibilității de promovare, de dezvoltare personală, de recunoaștere din partea colegilor și a conducerii și de un salariu bun.
Teoria motivației L. Porter-E. Lawler
Modelul Porter-Lawler poate fi descris după cum urmează: pentru a obține rezultate în muncă și recompense pentru acestea, este necesar să depunem eforturi. Acestea din urmă sunt determinate de abilități, cunoștințe, experiență și nivel de calificare. Cu cât salariul este mai mare, cu atât se depun mai multe eforturi. Conștientizarea de către o persoană a rolului său în procesul de muncă este, de asemenea, importantă.
Oamenii de știință au ajuns la concluzia că munca productivă va stinge nevoia de autorealizare. Anterior, se credea că rezultatul depindea de faptul că o persoană era sau nu satisfăcută inițial. Teoria lui Porter și Lawler a ajutat la studierea motivației umane.
Teoria lui McClelland privind nevoile dobândite
McClelland a distins nevoile de realizare, de complicitate și dorința de dobândire a puterii. Combinația acestor dorințe determină motivația unui angajat. Dacă știți ce motivează un angajat, îl puteți utiliza mai eficient, oferindu-i sarcini potrivite pentru el. Acest lucru va îmbunătăți procesul de lucru. Angajații își vor putea satisface nevoia de auto-realizare.
Satisfacerea nevoii de împlinire creativă
Creativitatea este munca de a crea ceva nou. Pe parcursul procesului creativ, un individ reușește să își satisfacă nevoia de exprimare la maximum, să aplice toate abilitățile care îi sunt inerente. Iar rezultatul, important din punct de vedere social, va duce la realizarea de sine.
Competența dobândită nu este importantă pentru creativitate. Trebuie să se învețe să rezolve problemele cu creativitate.
Creativitatea nu este abilitatea de a compune o poezie sau de a picta un tablou, ci exprimarea trăsăturilor personalității, bazată pe trăsăturile, caracteristicile și calitățile sale unice. Creativitatea se află în centrul exprimării de sine, contribuind la dezvoltarea viziunii personale asupra lumii.
Satisfacerea nevoii de autoactualizare în cadrul profesiei
Exprimarea personală joacă un rol important în prezent. Persoanei i se impun cerințe ridicate din două motive:
- Concurența pe piața muncii.
- Circumstanțe de viață dificile.
Satisfacerea nevoii de realizare personală se exprimă atât în exterior, cât și în interior. Manifestarea externă implică realizări, cum ar fi obținerea unei promovări, o mărire de salariu, respectul colegilor. Realizarea de sine internă constă în dezvoltarea unor calități utile, dobândirea de cunoștințe și îmbunătățirea abilităților.
Acest tip de autoactualizare se caracterizează prin continuitate, creativitate, stabilirea și atingerea obiectivelor. Poate include, de asemenea, descoperirea potențialului personal, recunoașterea de către persoanele angajate în activități similare și alte activități.
Realizarea de sine într-o profesie este puternic influențată de trăsăturile personale, cum ar fi flexibilitatea gândirii și a comportamentului, capacitatea de organizare, abilitățile de comunicare, munca în echipă.
Autodeterminarea și stingerea nevoii de autoactualizare
Autoactualizarea este posibilă prin autodeterminare, care presupune o analiză a abilităților, dorințelor și înclinațiilor. Un moment important este alegerea profesiei, care duce adesea la un decalaj între interesele individuale și cele sociale. Orientarea și consilierea vocațională ajută la identificarea preferințelor. Aceasta din urmă identifică preferințele și sprijină individul dacă acesta întâlnește un obstacol din partea societății sau a unui grup de persoane.
Veți obține satisfacerea deplină a nevoii de autoactualizare alegând o activitate interesantă pentru dumneavoastră.
Realizarea personală
Realizarea de sine a unei persoane se realizează în două direcții: în domeniul de activitate ales și în viața de familie. Este important să țineți cont de faptul că criteriul succesului este gradul de armonie interioară a unei persoane, nu evaluarea realizărilor sale de către societate. Acest tip de exprimare de sine este foarte important, deoarece duce la creștere spirituală, la dezvoltarea unor calități importante.
Ea devine posibilă atunci când o persoană își realizează dorințele.
O persoană este dependentă de societate, astfel încât, în cursul satisfacerii nevoii de auto-realizare, trebuie să creeze o relație de încredere cu ceilalți. Acest lucru necesită sociabilitate, responsabilitate, empatie, inițiativă, moralitate.
Nu trebuie să se confunde succesul social cu autorealizarea socială. Primul nu aduce întotdeauna satisfacție, ci devine adesea o modalitate de afirmare a propriei persoane. Realizarea de sine, pe de altă parte, dă un sentiment de fericire.
Realizarea de sine în viață
Nevoia de autorealizare în viață nu se măsoară prin suma de bani câștigată sau prin popularitatea în societate. Autoactualizarea se caracterizează prin descoperirea propriului potențial și prin sentimentul de fericire care vine din munca asupra propriei persoane.
Există multe modalități de a satisface nevoia de autoactualizare. Se poate lucra în mai multe sfere ale vieții în același timp. De exemplu, se încearcă să se descopere talentele proprii, dar în același timp să se creeze relații familiale puternice, să se îmbunătățească legăturile cu ceilalți și să se bucure de muncă.
Toată viața noastră căutăm modalități de a ne satisface nevoia de autorealizare și de autoexprimare. Acest lucru ne ajută să ne dezvoltăm și să creștem.
Concluzie
Satisfacerea nevoii de autorealizare ne ajută să trăim o viață interesantă. Nu există o modalitate unică de a face acest lucru. Găsiți-vă propriul mod de autoexprimare și dezvoltare.