Cum se numește frica de a vorbi în public, care sunt modalitățile de a depăși peyraphobia?

Frica de nevoia de a vorbi în public nu este considerată în societate ceva extraordinar, este experimentată de mulți oameni.

Există o linie fină între patologia mentală — peyraphobia — și frica socială naturală, de la care nicio persoană nu este imună.

De ce oamenii se confruntă cu frica de a vorbi în public, cum să nu mai fie speriați, timizi, să facă față peyraphobiei, vă vom spune în continuare.

Definiția conceptului

Peyraphobia este o teamă panică de a vorbi în public, care este însoțită de reacții corporale incontrolabile :

• confuzie,
• creșterea ritmului cardiac,
• tremurături în corp,
• gură uscată.

Aceste lucruri neplăcute se întâmplă indiferent dacă vorbitorul este pregătit sau nu.

Peyrafobia poate fi văzută ca o combinație a trei tipuri de temeri:

Această fobie se face ecoul unor patologii «înrudite»:

• glossofobia (logofobia) — teama de a trebui să țină un discurs în orice mediu, teama de comunicare în principiu;
• lalofobia — teama de tulburări de dicție, de bâlbâială;
• soundofobia — teama de a pronunța anumite sunete greu de pronunțat;
• verbophobia — anxietate crescută în legătură cu orice discurs oral.

În cazul în care o persoană prin serviciu sau în legătură cu studiile trebuie să experimenteze în mod constant stresul din cauza peirafobiei, tulburarea se poate transforma într-o patologie psihică gravă, poate duce la un pat de spital.

Cauze de dezvoltare

Printre cauzele subiective ale peyrafobiei, cele mai frecvente sunt următoarele:

1. Educație necorespunzătoare, prea strictă. Părinții despotici, care îi pedepsesc pe copii pentru că vorbesc tare în public, le provoacă acestora teama de a vorbi în public. Copilul crește nesigur pe el, tinde să nu atragă atenția inutil asupra sa de teama judecății și a pedepsei.
2. Experiența negativă a vorbirii, inclusiv la școală, când un răspuns nereușit la tablă a provocat râsul colegilor sau un «F» în revistă. Teama de a spune răspunsul greșit la întrebarea unui profesor, teama de a fi ridiculizat, resentimentele formează o respingere persistentă a vorbirii în public.
3. Impunerea artificială a fricii din partea altor persoane care se tem la rândul lor de vorbitul în public. Starea de panică se transmite cu ușurință de la o persoană la alta.

Cei mai mulți oameni de știință atribuie cauzele peirafobiei la memoria genetică a omenirii, când performanța solitară «în fața semenilor» înseamnă izolare, separare. Supraviețuirea unui individ în lumea primitivă depindea de munca bine coordonată a unei echipe de vânători de mamuți.

Izolarea socială la omul antic însemna foamete și moarte sigură. Performanța pe scenă este considerată de subconștient ca fiind o opoziție față de mulțime.

O persoană simte un disconfort interior: cui i-ar plăcea perspectiva de a deveni un proscris al societății și de a fi singur în fața forțelor naturii?

Cine este predispus?

Persoanele care sunt foarte emoționale și sensibile sunt predispuse la peirafobie.

Dacă părinții au suferit de o tulburare de anxietate legată de socializare, aceasta se transmite copilului la nivel genetic.

Printre factorii predispozanți se pot număra defectele congenitale de vorbire și stima de sine scăzută.

În afara unei situații critice, peiorafobii pot fi retrași, tăcuți sau, dimpotrivă, contactați și veseli. Din cauza temerilor subconștiente, comportamentul se schimbă dramatic atunci când este necesar să vorbească în public, în fața unui public numeros.

Simptomele

Frica de panică în peyraphoba presupune o reacție biochimică, când o doză de adrenalină este eliberată în sânge.

În exterior, aceasta se manifestă prin:

• tremurături ale mâinilor;
• palpitații;
• tinitus;
• vârfuri bruște ale tensiunii arteriale;
• tremurături în picioare;
• gură uscată;
• greață și amețeli;
• transpirație, roșeață (paloare) a feței și a gâtului;
• senzație de tensiune și durere la nivelul gâtului;
• izbucniri nepotrivite de furie (râs).

Starea psihologică a unui peyraphobe este caracterizată de depresie, incertitudine, confuzie. Dacă o persoană nu a putut face față stării sale, părăsește în grabă sala de clasă (sala de clasă, sala, scena). În cazuri severe, frica poate duce la leșin.

Simptomele peirafobiei la copii, adolescenți și adulți sunt identice. Diferența poate consta în gravitatea patologiei și în toleranța la stres.

Diagnostic

Diferite grade de anxietate înainte de a vorbi în public este experimentată de 95% din populația lumii. Restul de 5% includ vorbitori profesioniști, instruiți și lideri în viață.

Despre frică ca patologie psihică se poate discuta doar în prezența anumitor semne care sunt inerente fobiei.

Acestea includ:

• incapacitatea de a prelua controlul asupra situației,
• reacția inadecvată la frică, care poate duce la consecințe tragice.

Există și alte puncte pe care numai un psiholog sau psihoterapeut profesionist le va observa. A pune un diagnostic de peirafobie poate fi făcut numai după consultarea unui specialist.

Exemple în rândul persoanelor celebre

De peyraphobia nu este imună nicio persoană, indiferent în ce domeniu de activitate nu lucrează. Frica de panică de a vorbi în public este cunoscută ca fiind experimentată de actori:

• Jim Carrey,
• Barbra Streisand,
• Robbie Williams.

Este greu de crezut, dar și marele orator Winston Churchill s-a luptat toată viața cu peirafobia.

Ce să faci, cum să depășești și tu teama?

Frica de panică nu vă permite să țineți situația sub control. Se recomandă să mergeți de la opusul: să dezvoltați încrederea că nici o întrebare înșelătoare, cuvântul rostit greșit nu va schimba fluxul de gânduri.

Este util să aveți o schiță detaliată a discursului, defalcată în puncte importante. Eliberați tensiunea și stabiliți o atmosferă de încredere includerea în discurs a exemplelor umoristice, citate, povestiri din viață.

Chiar și un vorbitor experimentat are dreptul să se îndoiască. El poate redirecționa o întrebare neașteptată către public. Acest lucru nu subminează autoritatea vorbitorului, ci, dimpotrivă, îmbunătățește interacțiunea cu publicul.

Uneori, contactul vizual cu o cunoștință care stă în public ajută să facă față emoțiilor. Cu toate acestea, acest sfat este controversat, deoarece prezența prietenilor în rândul publicului este cea care poate fi un factor declanșator al panicii pentru o persoană peiorafobă.

Este o greșeală să folosiți sedative înainte de un spectacol. Efectul secundar al unor astfel de medicamente este întârzierea mentală. Se știe că emotivitatea vorbitorului și reacția rapidă la întrebări sunt importante pentru o interacțiune reușită cu publicul.

Top 5 modalități de a depăși fobia

În cazul în care activitatea este asociată cu necesitatea de a vorbi în public, exercițiile speciale vor ajuta să facă față fricii.

Exerciții fizice

Ajutați la îndepărtarea emoției exercițiilor fizice care vă permit să întindeți diferite grupuri musculare, pentru a ridica tonusul general al corpului. De exemplu, 5-6 ghemuiri regulate.

Când corpul este «încărcat», performanța va fi ușoară, pe pozitiv. Alegerea specifică a exercițiilor depinde de condiția fizică a unei persoane.

Emoțiile pozitive vă vor ajuta să faceți față

Este necesar să învățați înainte de a urca pe scenă să lansați în organism procesul natural de producere a dopaminei — hormonul fericirii.

Pentru a face acest lucru, este suficient să experimentați emoții pozitive. Înainte de a merge pe scenă, este util să vă distrageți atenția cu amintiri plăcute.

Puteți mânca o bucată de ciocolată neagră/banană, puteți discuta cu o persoană care vă inspiră încredere.

Calculele matematice ca metodă de a face față

Oamenii de știință au demonstrat că efectuarea oricărui calcul matematic îmbunătățește activitatea emisferei stângi. În consecință, vorbitorul devine mai încrezător în sine, nu se încurcă în timpul discursului, evaluează obiectiv situația din jurul său.

Puteți să vă amintiți tabla înmulțirii sau să începeți mental să înmulțițiți (adunați) mai multe numere mari.

Zâmbiți pentru dvs.

Un exercițiu excelent pentru a elibera tensiunea înainte de un discurs public va fi un zâmbet dirijat către tine însuți. Pentru a face acest lucru, mergeți la oglindă (scoateți-o din poșetă) și zâmbiți. Este important ca zâmbetul să se dovedească a fi sincer, nu torturat.

Practica de respirație pentru a depăși anxietatea

Cea mai bună modalitate de a face față emoțiilor este tehnica de respirație 7x7x7 sau 5x5x5.

Trebuie să respirați încet și adânc, fără să vă opriți, numărând până la cinci/șapte. Respirația este ținută pentru aceeași perioadă de timp, urmată de o expirație lentă până la șapte/cinci.

Când este necesar să apelați la tratamentul unui profesionist?

Dacă discursul nu este suficient de dezvoltat, vorbitorul nu este pregătit, teama de a vorbi este aproape inevitabilă.

Un profesionist trebuie consultat atunci când nu există un răspuns la întrebarea de ce o persoană se teme să vorbească în public, chiar dacă cunoaște perfect subiectul.

Se recomandă consultarea unui specialist înainte de un eveniment important, atunci când nu există încredere că situația este sub control. Rezolvarea problemei cu un psiholog competent va ajuta la evitarea unor posibile probleme în viitor.

Ce metode de terapie sunt folosite?

Metodele de tratament pe care medicul le selectează individual, poate fi:

• programarea neurolingvistică;
• terapia cognitiv-comportamentală;
• stăpânirea tehnicilor autogene;
• bioreabilitare;
• hipnoterapia.

Scopul psihoterapiei este de a reduce anxietatea și de a depăși dificultățile de vorbire. Acest lucru este facilitat de stăpânirea tehnicilor de relaxare. În unele cazuri, pacientul are nevoie de terapie logopedică.

Prevenție

Ca o prevenire a tulburării fobice se arată:

• proceduri generale de recuperare,
• fizioterapie,
• gimnastică terapeutică,
• cursuri de yoga,
• diverse tipuri de masaj.

Este important să observăm dinamica pozitivă din propria persoană, să insuflăm încredere în forțele și capacitățile proprii. După terminarea cursului de psihoterapie, pacientul care suferă de peirafobie, este necesar să continue autoinstruirea și pentru o perioadă de timp să se afle sub supravegherea unui specialist.

Consecințe și prognostic

Fobia poate duce la probleme la studii, dificultăți în găsirea unui loc de muncă. Stima de sine redusă și apariția complexelor pot fi atât o consecință, cât și o cauză a peiorafobiei. Un specialist vă va ajuta să înțelegeți.

Frica de spectacole poate duce la dependența de alcool sau de droguri, ca urmare, problema se va agrava, persoana ca persoană va fi distrusă. Consecința tristă a peyrafobiei netratate este retragerea din profesie, autoizolarea.

Ajutorul profesional și munca constantă asupra propriei persoane ajută, de obicei, să scape de fobie și să ducă la o recuperare completă.

Video pe tema articolului

Despre peyraphobia și modalitățile de a o depăși va spune videoclipul:

Concluzie

Peyraphobia — teama de a vorbi în public poate deveni un obstacol serios în atingerea obiectivelor de viață. Un psiholog calificat va ajuta la înțelegerea cauzelor fobiei și la eliminarea fricii.

Nu amânați începutul schimbărilor pozitive în viață . Psihocorecția poate dura mai mult de un an, dar după 2-3 consultații vor fi vizibile primele rezultate. Principalul lucru este să vă pregătiți pentru victorie și să urmați recomandările specialistului.

Un articol util? Evaluați

0 / 5. Număr de evaluări: 0