Ca orice emoție negativă, vinovăția provoacă un mare disconfort. Ea creează încleștări în organism și acest lucru împiedică circulația normală a sângelui. Așa pot apărea boli ale organelor și sistemelor interne. Orice emoție negativă care roade o persoană trebuie eliminată. Acest lucru este important pentru sănătatea fizică și pentru confortul psihologic.
Cuprins
Ce este vinovăția: definiție în psihologie
Pentru început, să înțelegem terminologia. Psihologia caracterizează sentimentul de vinovăție ca fiind un regret profund pentru ceea ce s-a făcut, având în vedere consecințele negative pentru sine și pentru ceilalți. Este inerentă în fiecare persoană. Doar persoanele cu deviații mentale pot să nu o experimenteze deloc.
Este normal ca o persoană să se simtă vinovată de o acțiune pentru o perioadă scurtă de timp. Regretul duce la gândul: «Trebuie să reparăm asta cât mai mult posibil». În acest moment, emoția începe să se estompeze. Sentimentele sunt trecute la corectarea greșelilor, la repararea greșelilor, la amendarea lor. Dar dacă vinovăția roade 24 de ore pe zi, nu dă pace, un astfel de sentiment de vinovăție psihologia îl recunoaște drept patologie.
Cauzele vinovăției
Sentimentele dureroase de vinovăție apar adesea la persoanele care se află într-o situație dificilă. De exemplu, o persoană care a supraviețuit accidentului se poate simți vinovată în fața celui decedat. Și aceasta este o emoție distorsionată, greșită, pentru că astfel de lucruri se întâmplă din întâmplare, nu pot fi controlate.
O situație similară ar fi cea a unui copil care a fost condiționat să se simtă vinovat față de părinții săi. De exemplu, o mamă singură care îi arată fiului ei că nu s-a căsătorit din cauza lui îi va insufla copilului un imens complex de inferioritate. Copilul va crește, înstrăinat de mama sa, pentru că în subconștient va simți rușine în fața ei. Iar acest sentiment nu este favorabil apropierii. Asta dacă nu cumva mama îl manipulează pentru a-i controla viața. Apoi există o altă extremă dureroasă: atașamentul nejustificat, care ar fi trebuit să se epuizeze când copilul a împlinit 5 ani.
Orice altă situație ar putea fi cauza, există mii de exemple.
Mecanismul de apariție
Să luăm un exemplu simplu. Un copil în copilărie este certat în mod constant. Părinții încearcă să fie stricți sau să dea dovadă de intemperanță față de fiul lor cel mic. Acesta înțelege că nu mai este certat atunci când începe să-și ceară scuze. Acest lucru este așezat în ideile fundamentale ale copilului, în psihicul său. Și apoi vine denaturarea. Băiatul începe să perceapă sentimentul de vinovăție impus ca pe o modalitate de a scăpa de dificultăți, ca pe ceva care îl salvează, îl protejează. Acest mecanism va fi activat în mod constant, în orice situație, chiar și în situații care nu necesită această emoție. Copilul va crește și se va învinovăți constant pentru toate păcatele. Acest lucru dă naștere la îndoială de sine, la autoinflexibilitate.
Complexul de vinovăție în psihologie
Complexul de vinovăție la un copil se exprimă prin incapacitatea acestuia de a trăi normal și de a se simți fericit. Acest sentiment este prezent în mod constant în viața lui, aduce negativitate în ea. Este foarte important să recunoaștem complexul și să ne ocupăm de eliminarea lui.
Cauza vinovăției la bărbați și femei este adesea recunoscută în psihologie ca fiind o educație strictă. Părinții folosesc un sistem de încurajare, îndoctrinează copilul că este obligat să le îndeplinească așteptările. Astfel de indivizi nu-și trăiesc viața: complexul îi împinge să încerce în mod constant să satisfacă voința părinților. Copiii nu merg unde vor să meargă, ci unde le spun părinții să meargă. Vinovăția îi urmărește pe tot parcursul vieții. Ei simt în mod constant că nu sunt suficient de buni în ceea ce fac.
Un alt motiv pentru complexul de vinovăție este nesiguranța. O persoană devine retrasă, își asumă pe cont propriu toate gafele și eșecurile care i se întâmplă în viață.
Cum se exprimă sentimentul patologic
Iată câteva semne care arată că o persoană a dezvoltat acest complex.
- resentimente excesive;
- tendința de a se automutila;
- lipsa de încredere în sine;
- abandonarea perspectivelor și aspirațiilor;
- dorința de a se pedepsi pe sine; nu se place pe sine;
- o dorință de a fi condus;
Aceste semne indică faptul că complexul este fundamental încorporat în individ. În cele mai multe cazuri, acest lucru apare în copilărie.
Este demn de remarcat faptul că sentimentul de vinovăție este strâns legat de psihosomatică. Uneori, o persoană se confruntă cu o serie de simptome neplăcute:
- răceli frecvente;
- tulburări în activitatea inimii și a vaselor de sânge;
- probleme musculo-scheletice;
- leziuni frecvente.
În cazuri deosebit de grave, există automutilare, autoagresiune (autoagresiune conștientă sau inconștientă).
Cum să scăpați de vinovăție
În centrul aproape oricărui complex se află frica. Vinovăția este, de asemenea, furie. Concentrarea fricii și a furiei în cocktailul de emoții umane determină gradul de dezvoltare a complexului, reacția la acesta și consecințele. Mânia apare ca urmare a judecății.
Frica este baza. O persoană se teme întotdeauna de ceva:
- de a pierde respectul și aprobarea celorlalți;
- de a pierde o relație, o persoană iubită;
- pierderea respectului de sine.
Toate acestea ne fac să ne întoarcem la rădăcinile problemei. Este necesar să vă înțelegeți pe voi înșivă, să vă imaginați cel mai nedorit rezultat al evenimentelor. Cel mai probabil, nu se va întâmpla nimic teribil. Veți primi dezaprobarea cuiva foarte important. Și ce dacă?
Și atunci cum lupți împotriva vinovăției? Înțelegeți adevărurile simple:
- Nu trebuie să te conformezi așteptărilor altcuiva.
- Sunteți o persoană întreagă, o entitate separată.
- Rudele tale nu trebuie să te controleze. Puteți fi o persoană radical diferită.
- Iubirea nu este construită pe conformarea la așteptări. Ea este deja manipulată de sentimente. Trebuie să fii iubit așa cum ești, pentru că nu vei fi diferit. Oamenii se nasc cu un set de trăsături de personalitate gata făcute. Educația are doar o contribuție mică. «Nicio portocală nu se naște dintr-o viespe». «Mărul nu se naște din copac».
Și încă ceva. Nu datorezi nimic nimănui. Nu vă exagerați simțul datoriei. Fiecare are propriul cadru de referință și propriile percepții.
Vinovăția: Psihologia Gestalt
Patologia se bazează adesea pe o gestalt neterminată. În psihologie, acest lucru înseamnă că o persoană simte un puternic sentiment de vinovăție din cauza imposibilității de a se întoarce în trecut și de a corecta situația.
Remușcările pot fi atât de puternice încât o persoană pur și simplu nu poate face față singură. O persoană își dă seama de problemă și încearcă să o elimine. Acest lucru va necesita ajutorul unui psihoterapeut sau o muncă productivă asupra lui însuși.
Metoda pocăinței publice
Cum să faci față vinovăției în acest fel? Psihologia oferă o metodă de remușcare publică. O persoană se rușinează de fapta sa și păstrează problemele în sine. Este necesar să alegeți un grup de persoane cărora să le puteți spune despre ele. Teama de judecată va fi învinsă. În loc de condamnare, persoana va primi simpatie și înțelegere. Acesta este modul în care funcționează grupurile în ședințele psihologice. Puteți povesti prietenilor care vă pot asculta și înțelege.
Este foarte important să vorbiți despre problemă. Frica care servește drept temelie a sentimentului va fi distrusă.
Lucrul cu introiecții
Cum să eliminați sentimentul de vinovăție? Să stăpânim o tehnică psihologică care ne permite să scăpăm de atitudinile false pe care le-am acceptat și interiorizat în copilărie.
Scrieți pe o bucată de hârtie toate cerințele pe care vi le impuneți.
- pe care le datorez altora;
- Sunt dator;
- moralitatea și datoria mă obligă;
Toate gândurile pe care le considerați adevărate în legătură cu aceste puncte trebuie scrise și revizuite.
Dacă scrieți: «Trebuie să mă descurc bine la școală» sau «Trebuie să câștig bine», atunci — nu, nu trebuie. Nota de la școală nu are nimic de-a face cu tine personal. Este o evaluare a modului în care ați învățat materia, având în vedere circumstanțele particulare ale vieții dumneavoastră. Câștigurile nu sunt, de asemenea, un indicator al naturii umane. Mulți oameni faimoși: politicieni, inventatori, actori, au început odată să lucreze ca livrator de pizza. Astfel de lucruri nu ar trebui să afecteze stima de sine a individului, să îi provoace un sentiment de vinovăție. Toate acestea sunt temporare și se pot schimba în orice moment. Salvarea unui om care se îneacă este o chestiune care ține de omul care se îneacă însuși. Totul este în mâinile tale.
«Trebuie să fiu slabă» este o atitudine frecventă a femeilor. Vinovăția constantă în fața tuturor: «Le sunt datoare». Nu, nu-i așa. O femeie nu datorează nimănui nimic. O femeie poate arăta așa cum se simte confortabil. Un bărbat care forțează o femeie să se conformeze ideilor sale de frumos este prost, miop, nedrept, egoist. Nu este o opțiune bună — toată viața să te gândești dacă vei fi iubită dacă te îngrași. O femeie nu ar trebui să se simtă vinovată pentru că nu corespunde așteptărilor cuiva.
Cum să scapi de vinovăție: tehnici psihologice simple
Cum de a depăși vina pe cont propriu? Psihologia cunoaște răspunsurile. Aceste tehnici sunt potrivite pentru o practică independentă.
Cereți iertare
Cum să depășești sentimentul de vinovăție? Dacă vă simțiți vinovat în fața cuiva, vorbiți cu această persoană, cereți iertare. Spuneți-i cum suferiți. Poate că veți găsi înțelegere și simpatie. Iar dacă nu, ați făcut tot ce ați putut. Depinde de tine să-ți recunoști greșeala și să-ți ceri scuze. Și ce să faci cu ea destinatarului scuzelor — deja zona de responsabilitate a conștiinței sale.
Toți oamenii fac greșeli. Viața ne este dată fără instrucțiuni. Iertați-vă pentru faptul că sunteți doar o ființă umană.
Judecata morală imaginară
Cum să depășești vina? Când vă condamnați mental, nu uitați să dați un cuvânt de apărare. Altfel, nu este corect. Da, sunteți vinovat. Dar trebuie să vă apărați. Adu-ți argumentele, explică-ți acțiunea. Poate că acuzarea va pierde dacă apărarea începe să lucreze. Verdictul poate fi oricând atacat cu apel.
Confruntarea cu acuzatorul
Atunci când o altă persoană te acuză, apără-te. Nu toate situațiile sunt clare. Pentru a-l face pe acuzator să nu vă mai pedepsească prin cuvinte, cereți imediat scuze. Acest lucru va dezarma cealaltă persoană. Spuneți apoi punctul dumneavoastră de vedere. Spuneți că înțelegeți persoana respectivă. O astfel de confruntare este mai bună decât acuzațiile goale și strigătele. Important este să nu vă învinovățiți. Acest sentiment nu este de ajutor. Nu-i lăsați pe ceilalți să folosească această tehnică pentru manipulare.
Concluzie
Amintiți-vă că absența vinovăției este un mit. Un psihic sănătos are nevoie de ea pentru a beneficia de pe urma greșelilor. Așa învățăm. Dar a le regreta este inutil. Trecutul este în spatele nostru. Nu are cum să fie reparat. Trebuie să mergi mai departe, aici și acum. Fă tot ce poți pentru a-ți repara greșeala, pentru a te revanșa. Nu vă lăsați să vă faceți griji în privința asta. Nu există o singură persoană pe lume care să nu fie vinovată în fața alteia.