Criza vârstei de 7 ani în cercetarea științifică a lui L.S. Vygotsky

Criza de 7 ani este unul dintre punctele de cotitură în dezvoltarea copilului, care separă o etapă de vârstă de alta.

Procesul de restructurare a personalității, a conștiinței este un complex de schimbări interne. Criza poate începe la 5, 6 sau 8 ani și poate dura de la câteva luni până la câțiva ani.

Cursul ei depinde în mod direct de caracteristicile individuale, precum și de gradul de mediu favorabil, de stilul de educație, de situația de succes.

Om de știință, psiholog și educator sovietic

L.S. Vygotsky este un celebru psiholog rus, unul dintre fondatorii neurofiziologiei, o figură semnificativă pentru mai multe generații de cercetători interni și externi ai științei psihologice.

Astăzi, activitatea sa este invocată de reprezentanți ai :

• teoria cultural-istorică;
• psihologi socioculturali;
• oameni de știință cognitivi;
• antropologi;
• lingviști.

Studiind dezvoltarea copiilor, savantul a creat, a dezvoltat mai multe direcții în pedagogia psihologică :

• pedologia;
• pedagogie corecțională.

Pe baza ideilor sale a fost creată o nouă școală democratică. El nu este autorul metodelor, dar observațiile sale teoretice au stat la baza dezvoltărilor practice ale unor profesori celebri. Cercetările începute de Vygotsky au fost continuate de elevii și urmașii săi, dându-le o aplicare deplină.

Ideile sale sunt considerate deosebit de relevante în prezent. Ideile savantului au devenit parte din bagajul obligatoriu de cunoștințe al profesorilor din întreaga lume. Motivul pentru influența continuă a lui Vygotsky este faptul că el arată importanța elementelor care scapă atenției.

Simptome și semne

În timpul tranziției de la o etapă de vârstă la alta, copiii se schimbă foarte mult și devin dificil de educat. Copilul de 7 ani se distinge prin pierderea imediateții copilărești — viață internă, externă insuficient diferențiată.

Experiențele, dorințele și expresiile lor, comportamentul și activitățile sunt condiționate de motive obiective. Copiii își pierd naivitatea, franchețea. În plus față de schimbările externe (creștere activă, schimbarea dinților), ei demonstrează deschis simptomele perioadei în exterior:

• afectare;
• capriciozitate;
• agitație;
• clovnerie;
• clovnerie.

Naivitatea și spontaneitatea înseamnă că copilul este la fel în exterior ca și în interior. Pierderea acestei trăsături de personalitate înseamnă aducerea acțiunilor momentului intelectual, care se situează între experiență și acțiune directă, ceea ce este exact opusul naivității și acțiunii directe caracteristice preșcolarului mai mare.

Pe scurt despre manifestări: experiențele capătă sens, se generalizează, apare logica sentimentelor. Până la vârsta de 7 ani, apar o serie de formațiuni complexe, care duc la faptul că dificultățile de comportament se schimbă dramatic, radical, sunt fundamental diferite de dificultățile vârstei preșcolare.

Noi formațiuni

După ce a pierdut imediatețea, copilul dobândește o relativă libertate față de realitatea înconjurătoare, în detrimentul arbitrariului activității mentale și comportamentale.

Copiii încep să își dea seama de propriile experiențe. L.S. Vygotsky a subliniat în mod deosebit diferența dintre prezența unui anumit sentiment și diferențierea și înțelegerea fundamentală a acestuia.

La această vârstă se formează :

• autoexigența;
• stima de sine;
• nivelul de exigență pentru succesul propriu-zis.

Aceste noi formațiuni încep să medieze activitatea copilului, fiind o consecință naturală a conștientizării și generalizării sentimentelor trăite.

Până la vârsta de 7 ani, perspectivele se extind considerabil — în comunicarea cu ceilalți apar teme noi, care sunt legate de întrebări mai importante și uneori retorice ale existenței, care sunt legate de căutarea propriului loc în lumea vastă.

Copiii manifestă un interes pentru :

• politică;
• originile lumii;
• viața altor popoare;
• limitele realității;
• chestiuni de etică, moralitate.

Nu numai sfera de interese a unui preșcolar senior se extinde în mod activ, ci și gama de relații sociale. Relațiile cu colegii și cu adulții semnificativi devin mai importante.

O caracteristică distinctivă a interacțiunii sociale este medierea relațiilor prin reguli caracteristice de comportament. Intrarea într-o comunitate nouă, necunoscută, impune în mod natural cerințe privind manifestarea trăsăturilor personale, a caracterului.

Copiii înțeleg cum să se comporte corect în comunicarea cu o altă persoană, fiind în anumite condiții. Atunci când stabilește contacte, copilul nu mai acționează sub influența unor impulsuri bruște, ci cu luarea în considerare obligatorie a caracteristicilor care stabilesc contextul unei anumite situații.

Până la sfârșitul vârstei preșcolare, se transformă și natura comunicării cu semenii:

1. Atitudinea subiectivă este consolidată.
2. Apar legături stabile, apropiate, care nu depind de circumstanțele specifice ale comunicării.
3. Se formează prietenia, afecțiunea, grija, empatia.
4. Sunt luate în considerare regulile de comportament specifice comunității copiilor.

Familiarizarea cu o comunitate socială fundamental nouă devine sensul existenței copilului în această etapă de vârstă. Reacția membrilor grupului la comportamentul preșcolarului mai mare este principalul indicator al succesului perioadei de adaptare.

Pentru a câștiga recunoașterea socială, copiii trebuie să se comporte într-un anumit mod, să justifice așteptările puse în ei.

Este demn de remarcat faptul că aceste reguli nu sunt formalizate în instrucțiuni clare, ci există sub forma unui rol social specific. Copiii în vârstă de 7 ani încep să identifice un astfel de criteriu ca fiind statutul social al unei persoane. În acest sens, viitorul copiilor dobândește o semnificație deosebită pentru ei.

Capacitatea și nevoia de funcționare socială — realizarea unor activități aprobate, semnificative din punct de vedere social — devine una dintre principalele formațiuni noi ale crizei.

Durata crizei

Stadiul de criză din viața unui copil poate începe cu mult înainte de vârsta de șapte ani, de exemplu, la vârsta de 5 ani.

La unii copii nu este foarte pronunțată sau acută și se termină după câteva luni.

Alți copii prezintă toate manifestările posibile ale crizei, iar stadiul în sine poate dura câțiva ani.

Mulți părinți observă că copilul devine neascultător, încăpățânat, iritabil, capricios în pragul școlii. Comportamentul copiilor mai ales în această perioadă devine demonstrativ, sfidător. Gândirea preșcolarului mai mare devine mai critică, logică. El este capabil să analizeze cu acuratețe, să evalueze realitatea înconjurătoare, comportamentul altor persoane.

Acum, visele nesigure ale vârstei adulte sunt înlocuite de dorința de a deveni un membru cu drepturi depline al societății, de a lua decizii în mod independent, de a-și asuma responsabilitatea pentru rezultatul oricărei activități.

În același timp, preșcolarul mai mare se opune predominant părinților săi, intră în conflict în încercările de a-și apăra propria independență. Copiii de 7 ani observă diverse fleacuri care anterior au scăpat atenției, folosesc observațiile ca argument în timpul unei dispute.

Aspecte pozitive

Aspectelor pozitive ale crizei de 7 ani le pot fi atribuite achizițiile care se formează la încheierea cu succes a unei etape dificile a vieții. Printre acestea :

• Independența;
• interesul pentru activitățile de învățare;
• apariția unor noi hobby-uri.

Dezvoltarea copilului devine versatilă, ceea ce afectează invariabil viitorul său. Copiii încep să își arate în mod activ independența, dar interesul pentru o anumită activitate, care nu este urmată de aprobare sau laudă, dispare rapid.

Copilul deschide un complex vast de emoții, experiențe, devine vulnerabil și resentimentar, învață să-și controleze propriile sentimente, ceea ce în viitor va determina în mare măsură natura contactelor emoționale, în primul rând cu părinții.

Partea negativă

Manifestărilor negative ale crizei de 7 ani le pot fi atribuite nesupunerea, capriciul, iritabilitatea, negativismul sau negarea regulilor, interdicțiilor. Copilul începe adesea să intre în situații conflictuale, încercând să conteste îndatoririle îndeplinite anterior.

O astfel de reacție provoacă adesea iritabilitate reciprocă din partea părintelui. Copiii devin secretoși, încep să fie vicleni, mint în mod deliberat chiar și în situații în care minciuna nu este justificată în mod obiectiv. Încăpățânarea este demonstrată nu din cauza anumitor condiții, ci din cauza unei stări de spirit proaste la un moment dat.

Cum să comunicăm cu copilul și să reacționăm la manifestări?

Criza vârstei de 7 ani este o etapă trăită nu doar de copil, ci și de întregul mediu. Părinții ar trebui să creeze condiții optime pentru o comunicare de încredere, să exprime sentimentele negative într-un mod acceptabil și să interacționeze cu copilul de la egal la egal:

«Înțeleg că tu simți (furie, resentimente, tristețe, teamă) și nu vrei să îmi îndeplinești cererea, dar înțelege-mă și pe mine, și eu simt (frustrare, resentimente, oboseală). Hai să încercăm să ne gândim la o modalitate de a scăpa de emoțiile rele.

1. Evaluarea pozitivă a copilului ca persoană, demonstrarea unei atitudini binevoitoare față de el/ea — «Ești un lucrător grozav», «Am observat cât de mult te-ai străduit să faci această muncă», «Faci o treabă grozavă».
2. Evidențierea cu competență a greșelilor, indicând modalități de corectare a acestora — «Este foarte bine, dar cred că dacă o refaci puțin, va fi mult mai bine. Să verificăm?».
3. Organizarea activității productive — oferirea de diverse forme de creativitate, jocuri pentru dezvoltarea proceselor cognitive.
4. Conversații personale. Este de dorit să vă adresați copilului în fiecare zi cu o întrebare despre ce s-a întâmplat în timpul zilei — de ce este mulțumit și ce l-a supărat, dacă i-a plăcut munca sa, ce ar vrea să facă.

Pentru a forma poziția copilului de școlar, trebuie acordată o atenție deosebită formării comportamentului arbitrar — capacitatea de a-și planifica activitatea, de a alege cele mai bune mijloace de rezolvare a problemei, de a analiza rezultatele. Pentru început, îi puteți propune să spună ce drum ar alege dacă ar merge de acasă până la magazin.

Principalele greșeli ale părinților

Cel mai des întâlnit model distructiv de comportament parental este ignorarea sau agresiunea de răzbunare.

1. Copiii nu trebuie pedepsiți pentru maniere sau neascultare.
2. Nu trebuie să tratați lumea interioară a copilului cu ironie sau negativitate.
3. Părintele ar trebui să îl ajute pe preșcolarul mai mare să facă față afluxului de emoții, noilor responsabilități, dorințe sau impulsuri.

Video util

Cum să supraviețuiești unei crize la vârsta de șapte ani? Sfaturi în videoclip:

Concluzie

Esența crizei copiilor de 7 ani este restructurarea experienței interioare, care determină atitudinea față de sine, față de mediul înconjurător, nevoile și motivațiile pentru activitate.

Ceea ce era interesant, important în etapa anterioară de dezvoltare își pierde semnificația, devine relativ, mai puțin valoros. Noile formațiuni sunt invariabil asociate cu realizările anterioare, cu ceea ce s-a format, s-a format, a apărut în etapa anterioară de dezvoltare.

Un articol util? Evaluați

4 / 5. Numărul de evaluări: 2