Criza de un an: care este conținutul și cauzele

Criza primului an este una dintre cele mai importante perioade în formarea personalității.

În primul an, copilul face un drum extraordinar în dezvoltarea sa, se străduiește să devină independent, se caracterizează prin curiozitate, capriciu excesiv în fața primelor sale interdicții, nevoia de a respecta anumite reguli.

Părinții întâmpină în mod firesc dificultăți, de comportamentul lor depinde ceea ce va fi învățat de copil în această perioadă — mai târziu o astfel de experiență va influența invariabil trăsăturile personale, calitățile, atitudinea față de sine, față de ceilalți, față de lume în ansamblu.

Care este scopul?

Copilul începe să se țină pe picioare, învață să meargă independent, libertatea de mișcare îi aduce un sentiment de independență față de adultul cu care înainte era indisolubil legat.

Adesea, această dorință de independență, de autonomie se exprimă printr-un comportament negativ :

• protest împotriva tutelei;
• încercări de a controla activitățile adulților;
• alegerea independentă a activităților, respingerea tăioasă a sugestiilor părinților;
• sensibilitate crescută la critici sau observații;
• dificil de educat — încăpățânare, încăpățânare, nesupunere;
• țipete, crize de furie.

Conținutul manifestărilor crizei de un an acoperă toate sferele vieții copilului. În relațiile cu adulții se manifestă selectivitate — antipatie, neîncredere față de cei din afară, exigență crescută, chiar agresivitate față de persoanele apropiate.

Cauzele interne ale crizei: contradicția tot mai mare între nevoile de cunoaștere a lumii înconjurătoare, posibilitățile pe care le are copilul.

Conducerea activității la copiii mici

Principalul tip de activitate a unui copil de această vârstă devine activitatea obiectuală, iar comunicarea situațională și de afaceri cu un adult se transformă într-o formă, instrument și mijloc de organizare a acesteia. Copilul se străduiește să stăpânească acțiunile cu obiecte, ghidat de modelul de comportament al părinților. Adultul devine o referință, un model pentru repetarea manipulărilor individuale cu obiectele cotidiene.

Activitatea comună devine o activitate bazată pe obiect, pentru că motivul ei se află în obiectul însuși, în modul în care este folosit. Comunicarea în timpul crizei ia forma organizării activității obiectuale și are loc în momentul în care se explică corectitudinea utilizării unui anumit obiect.

Comunicarea se dezvoltă intensiv și devine treptat verbală — stăpânirea obiectelor folosind doar coloritul emoțional nu poate fi eficientă.

Cauzele apariției

Apariția crizei de 1 an de viață este precedată de o serie de motive. Printre principalii factori de apariție a unui astfel de fenomen :

• cantitatea mare de informații care apare zilnic;
• necesitatea de a învăța noi abilități (mersul, vorbirea) pentru a interacționa cu adulții;
• conștientizarea faptului că nu există granițe ale spațiului;
• posibilitatea de a nu mai fi dependent de părinți;
• stăpânirea unor noi moduri de a acționa cu diferite obiecte;
• stabilirea unor relații caracteristice cu ceilalți.

Toate acestea îl motivează pe copil să încerce noi acțiuni ale rolului, să verifice ce este în jur, cum este aranjat. Noile oportunități provoacă un salt brusc în dezvoltare, formarea de noi formațiuni, care sunt calitativ importante pentru viață.

Bebelușul învață să-și afirme limitele și să le găsească cu ceilalți, încearcă să manipuleze adulții prin plâns, făcând față inhibițiilor.

Ce afectează procesul?

Durata și gradul de criză la diferiți copii pot varia foarte mult. Aceasta este influențată atât de temperamentul copilului, cât și de stilul de educație, de modelul de comportament ales de părinți.

Criza — este întotdeauna dificilă, dar pentru a face față dificultăților va ajuta strategia corectă.

1. Mediul de dezvoltare . Esența este că bebelușul poate și ar trebui să fie familiarizat cu diferite obiecte. Merită să-i oferim lucruri care diferă în culoare, mărime, formă, textură. Nu trebuie să fie neapărat jucării — orice obiecte sigure din jur.
2. Siguranță . Copilul trebuie să își satisfacă nevoia de independență. Un adult trebuie doar să securizeze mediul din jurul său.
3. Respectarea regimului . Independența și autonomia nu înseamnă permisivitate. Copilul trebuie să știe despre existența anumitor limite și despre necesitatea de a respecta anumite reguli. În primul rând, se referă la rutina zilnică.
4. Independența . Părinții nu trebuie neapărat să controleze toate manipulările pe care copilul le efectuează cu obiectele din jur. El învață în mod activ lumea și nu are nevoie de sfaturi, indicații sau corecții intruzive.

Nu reacționați la nevoile copilului prin strigăte și pedepse. Copilul învață doar să experimenteze diferite emoții, să reacționeze la ele și să le arate celorlalți. Adulții trebuie să fie prudenți și atenți, răbdători și să aibă autocontrol.

De ce este necesară această perioadă?

Criza din primul an de viață are loc pentru ca copilul să înțeleagă cât de sigur este mediul în care trăiește, dacă poate avea încredere în adulți și în el însuși, pentru că posibilitățile, după cum se pare, sunt infinite.

Criza este necesară pentru a învăța cum să interacționeze cu realitatea înconjurătoare, pentru a fi o componentă activă a acesteia.

De ce este important să-l înțelegem pe copil?

Recunoașterea și acceptarea cauzelor crizei de 1 an de viață și a importanței acesteia în viața copilului este importantă pentru a :

• a construi o cooperare optimă cu copilul;
• pentru a oferi oportunitățile necesare pentru o creștere și dezvoltare deplină;
• să învețe să înțeleagă și să răspundă la simptomele negative.

Acest lucru va contribui la stabilirea unei relații de încredere cu copilul, care în viitor nu va face decât să influențeze în mod favorabil viața sa în general. Particularitățile psihologiei copilăriei timpurii constau în faptul că responsabilitatea pentru desfășurarea crizei revine exclusiv părinților.

Concluzie

Criza din primul an de viață este o perioadă naturală în dezvoltarea copilului, care nu poate fi evitată. Pentru ca manifestările negative să nu strice relația dintre cei doi gospodari și să nu afecteze stilul de educație, este recomandabil ca adulții să adere la reguli speciale de comportament, care vor influența în mod favorabil dezvoltarea copilului și liniștea părinților.

Un articol util? Evaluați

5 / 5. Număr de evaluări: 1