Psihocorecția este una dintre principalele abordări ale activității unui psiholog. Ea are ca scop să ajute clientul să găsească armonia cu el însuși și cu lumea, să îmbunătățească bunăstarea și să normalizeze fondul emoțional. Se pare că psihocorecția este un fel de «prim ajutor» pentru psihicul uman.
Astăzi, psihocorecția este utilizată în psihologia pedagogică, aplicată și clinică. În acest articol, vă voi spune ce este psihocorecția.
Cuprins
Definirea conceptului de psihocorecție
Ce este corecția psihologică? În psihologie, corecția este impactul unui specialist asupra diferitelor structuri ale psihicului pentru a le corecta. Alegerea instrumentelor de influență asupra personalității este determinată de scopul psihocorecției.
Spre deosebire de psihoterapie, psihocorecția și tipurile sale sunt folosite în lucrul cu persoane care nu au tulburări psihice. Obiectul influenței psihocorecționale este o persoană obișnuită care s-a confruntat cu o sarcină dificilă în viață. Indiferent de cererea clientului, psihologul va construi sesiuni de psihocorecție pe baza punctelor forte și a resurselor personale ale persoanei. Această tehnologie de lucru nu implică o analiză detaliată a trecutului, care este utilizată în psihoterapie. Psihocorecția se concentrează pe prezentul și viitorul clientului.
Este demn de remarcat faptul că utilizarea metodelor de corecție psihologică este eficientă în acele cazuri în care deficiențele în dezvoltarea acestor structuri sau a altor structuri ale psihicului nu sunt asociate cu o patologie organică. În cadrul corecției psihologice are loc formarea unor forme de comportament aprobate social, a unor abilități, a unor trăsături de caracter pozitive.
Dacă comparăm psihocorecția cu psihoterapia, atunci această tehnologie de lucru se referă la metode pe termen mediu, iar psihoterapia — la metode pe termen lung. Este posibil să se obțină un rezultat pozitiv al psihocorecției în 10-15 ședințe. În psihoterapie este posibil să se atingă obiectivul după 20-30 de ședințe. În unele cazuri, oamenii vizitează un psihoterapeut timp de mai mulți ani.
Rezultatul așteptat al aplicării tehnicilor de psihocorecție este o dinamică pozitivă a dezvoltării personale, capacitatea clientului de autorealizare și de autoexprimare.
Istoricul studiului psihocorecției
Corecția psihologică este o direcție relativ nouă de interes științific al cercetătorilor. Ea a apărut la intersecția dintre psihologie și defectologie. Termenul a apărut în practica psihologică în anii ’70 ai secolului XX. E. Seguin este considerat a fi fondatorul metodelor de corecție psihologică. Metodele sistemice de corecție psihologică au fost dezvoltate de V.P. Kashchenko.
M. Montessori a avut o contribuție semnificativă la dezvoltarea psihocorecției ca direcție a psihologiei speciale. Ea a folosit această direcție în activitatea sa cu copiii cu retard mintal.
A.A. Osipova scrie că corecția psihologică este un sistem de lecții pentru a corecta o trăsătură de caracter negativă sau o formă deviantă de comportament personal prin intermediul metodelor psihologice.
Y.E. Aleshina, descriind tehnologiile de corecție psihologică, subliniază că aplicarea lor va fi ineficientă în raport cu acele trăsături ale psihicului care sunt stabilite în copilăria timpurie. Pentru a corecta problemele subiacente, în opinia ei, este mai potrivită aplicarea psihoterapiei.
Majoritatea metodelor moderne interesante de psihoterapie și de psihocorecție au fost dezvoltate de P. Troschin. În multe dintre ele se observă legătura psihocorecției cu alte ramuri ale psihologiei practice.
Tipuri de corecție psihologică
Ce este psihocorecția? În practica modernă, psihocorecția este împărțită în pedagogică, clinică, sportivă și socială. În fiecare dintre aceste domenii, se disting tipuri de psihocorecție.
În funcție de tipul de sarcini
Dacă clasificarea tipurilor de corecție psihologică este construită pe baza sarcinilor care sunt puse în fața specialistului, aceasta va arăta astfel:
- corecție familială — acest tip de muncă a unui psiholog vă permite să rezolvați problemele legate de corecția psihologică a relațiilor copil-părinte și maritale;
- psihocorecție individuală — în acest tip de muncă a psihologului vizează rezolvarea problemelor unei anumite persoane.
Prin natura orientării
Prin natura orientării, psihocorecția este:
- corecția simptomatică, care vizează optimizarea stării emoționale a clientului, cumpărarea emoțiilor negative și a manifestărilor comportamentale negative (este evident că o astfel de perioadă de psihocorecție prin frecvența întâlnirilor nu depășește 3-5 ședințe);
- psihocorecția cauzală — o formă de lucru care vizează identificarea și eliminarea cauzelor abaterilor din psihologia personalității (acest tip de psihocorecție presupune o muncă sistematică a psihologului și a clientului pe parcursul a 10-15 ședințe).
În funcție de metoda de influențare
Psihocorecția poate fi directă și indirectă, în funcție de metoda de influență corecțională.
Tehnicile de psihocorecție directă sunt utilizate atunci când scopul corecției psihologice este de a elimina manifestările negative ale psihicului. Psihologul influențează exact asupra acelei sfere a psihicului pe care este necesar să o corecteze. Tehnicile formei indirecte de influență se concentrează asupra punctelor forte ale personalității, prin dezvoltarea cărora dispar manifestările negative din comportament.
După forma de organizare
Corecția psihologică ca sferă de activitate a psihologului practic se împarte în tipuri în funcție de forma de organizare a claselor. Acestea sunt corecția psihologică specială, corecția generală și formele private de corecție psihologică.
Corecția specială este cea mai răspândită direcție de lucru a unui psiholog practic. Psihocorecția specială este utilizată atunci când este necesar să se rezolve problemele psihologice ale unui grup sau ale unui singur client. De exemplu, cu ajutorul psihocorecției speciale pot fi eliminate fobiile, depășită timiditatea, îmbunătățite abilitățile de comunicare ale copiilor și adolescenților.
Psihocorecția privată este cel mai adesea utilizată în educație. Este o metodă de lucru a psihologilor educaționali școlari, cu ajutorul căreia este posibil să se ajute copiii să stăpânească cu succes programul educațional.
Tehnicile generale de psihocorecție sunt folosite nu numai de psihologi, ci și de profesori. Psihocorecția generală este o tehnologie de lucru care vizează reglarea proceselor intragrup în clasă, formarea unei echipe de elevi și prevenirea apariției unor forme de comportament deviant.
Indicații și contraindicații
Metodele de psihoterapie și de psihocorecție se selectează în funcție de indicații. Cele mai frecvente indicații pentru orele de psihocorecție sunt:
- rezistență scăzută la stres;
- prevalența unui fond emoțional redus la o persoană;
- dezvoltarea slabă a abilităților de comunicare;
- încălcarea relațiilor dintre părinți și copii;
- gelozie;
- anxietate situațională crescută;
- iritabilitate, agresivitate, impulsivitate, temperament;
- stres prelungit, depresie;
- stimă de sine scăzută, lipsă de acceptare de sine;
- conflicte în relațiile cu colegii, izolare socială;
- diverse fobii;
- dificultăți de adaptare socială.
Diagnosticele psihiatrice sunt contraindicații pentru intervențiile corective psihologice. Tulburări psihice grave, depresie severă.
Principii
Principiile principale ale corecției psihologice sunt:
- Principiul diagnosticării. O etapă obligatorie a corecției psihologice este o diagnoză complexă. Pentru a alege formele și metodele de influențare, psihologul trebuie să stabilească statutul social al copilului în colectivitate, trăsăturile sale individual-tipologice, stocul de abilități sociale.
- Principiul unității diagnosticului și al corecției. Rezultatele etapei de diagnosticare a activității devin punctul de plecare pentru elaborarea unui program de psihocorecție.
- Principiul sistematicității. Pentru a obține un rezultat pozitiv stabil în orice direcție de psihocorecție este necesar să se desfășoare o muncă sistematică, care să implice întâlniri regulate cu clientul sau grupul.
- Principiul activității. Rezultatul muncii psihologului va fi vizibil numai dacă clientul este activ și inclus în activitate. Psihologul trebuie să stimuleze activitatea clientului, direcționând energia acestuia în direcția corectă.
- Principiul corecției «de sus în jos». Atunci când planifică influența corecțională, psihologul se orientează pe zona de dezvoltare cea mai apropiată a clientului. Acțiunile specialistului au ca scop devansarea procesului natural de maturizare a structurilor psihice și de dezvoltare a anumitor abilități.
- Principiul de corecție «de jos în sus». Acest principiu implică faptul că psihologul se bazează pe zona de dezvoltare reală a clientului. În conformitate cu acest principiu, psihologul folosește întărirea pozitivă a calităților necesare. Tiparele negative de comportament sunt cumpărate.
Scopul psihocorecției și sarcinile psihologului
În psihologie, scopul corecției este de a scoate clientul dintr-o stare de disconfort psihologic. Sarcinile psihologului:
- să aducă clientul la un nou nivel de dezvoltare personală;
- să promoveze dezvoltarea sferei emoțional-volitive a clientului;
- să prevină epuizarea emoțională;
- să stabilească cauzele temerilor copiilor;
- să formeze anumite abilități;
- să dezvolte atenția voluntară, memoria, gândirea;
- să ajute clientul să își schimbe atitudinile distructive;
- să crească statutul social și psihologic al persoanei în grupul de colegi;
- să ajute o persoană să se exprime și să activeze potențialul creativ;
- să formeze rezistența la stres și să îmbunătățească capacitatea de muncă a clientului;
- să reducă acțiunea mecanismelor de apărare psihologică a persoanei;
- să corecteze comportamentul alimentar al unei persoane.
Cerințe pentru un psiholog
Numai psihoterapeuții sau psihologii calificați pot demonstra o abordare sistemică a psihocorectării. Specialiștii în psihologie clinică folosesc, de asemenea, psihocorecția în activitatea lor. Există cerințe serioase pentru un specialist care conduce ședințe de psihocorecție:
- Această persoană trebuie să aibă cunoștințe de bază în domeniul psihologiei, precum și să urmeze o formare suplimentară în direcția «Psihoterapiei» sau «Corecției psihologice».
- Un specialist care utilizează în activitatea sa diferite tipuri de corecție psihologică trebuie să fie capabil să construiască o cooperare cu reprezentanții profesiilor conexe: defectologi, psihiatri, neuropsihologi, psihoneurologi, psihopedagogi. Munca comună a specialiștilor este necesară atunci când o persoană are nevoie de un sprijin complex pentru a obține o dinamică pozitivă stabilă în dezvoltarea personală. De exemplu, în cazul unei depresii severe, metodele de psihocorecție ar trebui să fie completate cu medicamente. Dacă în etapa de diagnosticare a psihocorecției se constată cauze organice ale dificultăților psihologice, psihologul lucrează împreună cu un defectolog.
- Un psiholog care intenționează să se angajeze în psiho-corecție trebuie să fie pregătit personal pentru aceasta. În acest scop, nu este suficient să aibă o diplomă de educație psihologică și certificate care să confirme absolvirea unor cursuri de formare avansată. Psihologul trebuie să urmeze un curs de supervizare, unde să poată scăpa de problemele sale personale. Numai după ce și-a vindecat propriul suflet, puteți începe să tratați sufletul unei alte persoane.
Schema unei ședințe de psihocorecție
Toate tipurile de psihocorecție pot fi realizate în două forme principale: de grup și individuală. Schema unei ședințe de psihocorecție este următoarea:
- Disocierea. În acest stadiu al corecției psihologice principala direcție de lucru a psihologului este diagnosticarea. Este necesar să se definească problema, să se evalueze amploarea ei, să se identifice cauzele ei. În plus, psihologul trebuie să creeze încredere în client că problema sa poate fi rezolvată.
- Corecție. În această etapă, psihologul pune în aplicare o serie de ședințe de corecție psihologică sub formă de grup sau individuală. În această etapă lucrează nu numai psihologul, ci și clientul. Aici psihologul îi cere persoanei: «Descrieți problema dumneavoastră, numiți exemple de emoții cu care poate fi comparată». Metodele psihologice de transformare a situației și de corectare a comportamentului stereotip sunt alese pe baza răspunsurilor persoanei. Psihologul îi propune persoanei să privească situația din diferite unghiuri, să facă exerciții. Împreună cu clientul, el analizează situația, schițează diferite modalități de rezolvare a acesteia.
- Asocierea. Aceasta este etapa finală a ședinței, în care psihologul încearcă să fixeze în mintea clientului soluția problemei sub forma unei imagini-asocieri. Aceasta devine începutul unui nou scenariu de viață pentru persoana respectivă.
Metode și tehnici
În psihologia modernă există un număr mare de metode de psihocorecție. Alegerea metodelor și tehnologiilor specifice de lucru este determinată de vârsta clientului. Astfel, pentru lucrul cu adulții se folosesc:
- corecția bazată pe operant;
- psihocorecția, care se bazează pe psihanaliză;
- analiza tranzacțională;
- psihocorecția umanistă a lui A. Adler;
- corecția centrată pe personalitatea clientului;
- psihocorecția existențială;
- corecția Gestalt;
- corecția rațional-emotivă;
- NLP.
Atunci când lucrează cu copiii, psihologul folosește următoarele metode de corecție psihologică:
- metoda ontogenezei de substituție;
- tehnologii de joc;
- terapia prin artă;
- corecția cognitiv-comportamentală;
- metode de corecție socială.
Principalele tipuri de tehnici de corecție psihologică sunt: terapia cu păpuși, psihodrama, terapia de holding, metoda imago, psihogimnastica, terapia prin joc, terapia prin artă, terapia prin muzică, terapia prin dans, biblioterapia, terapia prin basm.
Terapia cu păpuși
Terapia cu păpuși permite unei persoane să facă față experiențelor negative și emoțiilor negative, să își stabilizeze starea de spirit și să își îmbunătățească stima de sine. În plus, această tehnologie stimulează activitatea proceselor mentale cognitive, dezvoltă creativitatea și promovează autoexprimarea.
Această tehnică presupune ca clientul să confecționeze singur o păpușă, pe care va trebui să o revitalizeze în timpul lucrului psihologic: să-i dea un nume, să povestească despre el însuși în numele păpușii. Influența corectivă se realizează prin redarea de către client a diferitelor situații-problemă în care personajul principal este păpușa pe care a confecționat-o.
Psihodramă
Psihodrama este baza psihocorecției de grup. Tehnica contribuie la înlăturarea mecanismelor de apărare psihologică, la exprimarea creativă a participanților. Efectul psihocorectiv se obține prin modelarea de către facilitator a diferitelor situații în care fiecare dintre participanții la grup primește un anumit rol social.
Psihodrama extinde stocul de stereotipuri de comportament la participanții la grup, le oferă participanților posibilitatea de a lucra la conflictele lor intrapersonale.
Terapia de ținere
Direcția principală a psihocorectării, în care posibilitățile terapiei de holding sunt foarte mari, este corectarea relațiilor familiale. Această tehnologie de lucru permite restabilirea înțelegerii reciproce pierdute între părinți și copil. Tehnica se bazează pe învățarea mamei de a da dovadă de grijă și de sentimente tandre în relațiile cu copilul. Relațiile copil-părinte devin armonioase, deoarece în cursul lucrului cu familia psihologul îi învață pe părinți comportamentul lipsit de conflicte, refuzul de la emoțiile negative în rezolvarea problemelor de creștere a copilului.
Metoda Imago
Metoda Imago are ca scop depășirea barierelor interne ale unei persoane, corectarea fobiilor. Acest tip de corecție psihologică formează forme eficiente de comportament la client.
Clientul trebuie să practice exprimarea de sine în fiecare zi. Pentru a face acest lucru, el sau ea trebuie mai întâi să își dezvolte o imagine de sine eficientă și apoi să învețe să o transpună prin comportament.
Psihogimnastică
Conceptul de psihogimnastică în psihocorecție poate fi interpretat ca «limbajul corpului», deoarece această metodă de psihocorecție socială se referă la metode de comunicare fără cuvinte. Psihogimnastica dezvoltă percepția socială a unui individ.
Definiția psihogimnasticii ca metodă de corecție în psihocorecție implică utilizarea de către psiholog a diferitelor exerciții în cadrul orelor de curs. Acestea sunt:
- exerciții care permit învățarea exprimării emoțiilor în moduri acceptabile din punct de vedere social;
- exerciții care formează abilitățile de interpretare corectă a semnalelor non-verbale în procesul de comunicare;
- etudes psihologice;
- exerciții pentru ameliorarea tensiunii psihologice în grup.
Terapia prin joc
În activitatea practică cu copiii, psihologii realizează adesea psihocorecția cu ajutorul metodelor de joc, deoarece jocul este un factor puternic în dezvoltarea personalității.
Definițiile diferiților autori conving că corecția psihologică prin intermediul jocului se realizează prin formarea de legături emoționale pozitive între copii. Prin joc copilul învață să facă față temerilor sale, experiențelor negative, nesiguranței. Terapia prin joc este o metodă de corecție psihologică a dificultăților de comunicare. În unele cazuri, scopul acestui tip de influență psihologică este corectarea tulburărilor de dezvoltare psihică a copiilor.
În funcție de forma de organizare, psihocorecția jocului este diferită. Acestea pot fi jocuri de rol, imitație, jocuri teatrale.
Principiile psihocorecției jocului și caracteristicile sale cheie sunt determinate de caracteristicile de vârstă ale grupului în care este implementată.
Terapia prin artă
Terapia prin artă este vindecarea cu ajutorul creativității. Această direcție se află la granița dintre psihoterapie și psihocorecție, deoarece este folosită în ambele direcții de ajutor psihologic. Care sunt tehnicile de corecție psihologică aplicate pacienților de către psihoterapeuții care practică abordarea art-terapică? Următoarele metode fac parte din tehnicile art-terapice de psihocorecție:
- vizualizare (clientul este cel care decide care dintre instrumente va fi folosit în procesul de desenare, alegând instrumentele cu care îi este mai ușor să transmită pe hârtie sentimentele și experiențele sale);
- plasticitatea hârtiei (această tehnică este utilizată pentru a crea figuri-imagini tridimensionale);
- crearea unei mandale a dorințelor (această tehnică este utilizată atunci când clientul are nevoie de ajutor în stabilirea unui obiectiv și conturarea modalităților de a-l atinge);
- realizarea unui colaj (tehnica este utilizată pentru a analiza experiențele din viețile trecute, pentru a beneficia de pe urma acestora și pentru a prezice viitorul).
În cadrul corecției psihologice cu ajutorul creativității, se creează condiții pentru exprimarea de sine. Aceasta este ceea ce le lipsește multor oameni în viața lor obișnuită pentru a găsi armonia cu lumea și cu ei înșiși.
În funcție de forma de organizare a lucrului cu clientul, psihocorecția prin intermediul artei poate fi atât de grup, cât și individuală. Principalele mecanisme de obținere a rezultatelor în terapia prin artă sunt imaginația activă, creativitatea și sublimarea, cu ajutorul cărora clientul armonizează relațiile dintre stratul conștient al «eu»-lui și partea inconștientă a acestuia.
Terapia prin muzică
Atunci când se lucrează cu copiii, muzica este adesea folosită ca mijloc de influență corecțională: ascultarea de melodii și crearea de muzică. Acest tip de psihocorecție este o metodă eficientă de lucru cu temerile, tulburările de vorbire și motorii, normalizarea sferei emoționale și volitive, eliminarea tulburărilor psihosomatice.
Biblioterapie
În procesul de desfășurare a orelor de corecție este necesar să se organizeze activități educaționale. Pentru a rezolva această sarcină a specialistului în psihocorecție, specialistul selectează pentru client literatura de specialitate pe un anumit subiect. În paralel, psihologul distrage persoana de la experiențele sale, o ajută să iasă cât mai repede din starea depresivă.
Terapia prin dans
Aceasta este una dintre metodele de psihocorecție de grup. Terapia prin dans îl ajută pe client să-și formeze abilități sociale, îl ajută să-și dea seama de limitele propriului corp, să creadă în propriile capacități, să stabilească legături între mișcări și gânduri, gânduri și sentimente. Tehnicile de terapie prin dans sunt eficiente în cazul tulburărilor emoționale, al dezvoltării deficitare a abilităților de comunicare, al lipsei capacității de a construi o interacțiune interpersonală eficientă.
Trebuie remarcat faptul că terapia prin dans este contraindicată pentru pacienții agresivi, precum și pentru persoanele cu boli ale sistemului musculo-scheletic.
Terapia prin basme
Terapia cu basme este o direcție de psihocorecție, care este utilizată în lucrul cu copiii de vârstă preșcolară și școlară primară. Este folosită pentru corectarea comportamentului și a conștiinței copiilor, corectarea sferei emoționale.
Psihologii folosesc poveștile de basm pentru a forma bazele morale ale personalității copiilor. Basmele funcționează mai bine decât învățăturile morale, interdicțiile și pedepsele. Dorind să fie ca un personaj pozitiv dintr-un basm, copilul adoptă modul său de comportament.
Concluzie
Așadar, psihocorecția modernă oferă un vast arsenal de mijloace de corectare a erorilor de educație sau a defectelor în formarea structurilor personale. Astăzi, în psihologia practică nu există o distincție clară între psihoterapie și psihocorecție. Principala regulă a corecției în psihologie este o selecție competentă a tehnologiilor și tehnicilor utilizate în raport cu clientul. Metodele psihologice de corecție ar trebui să corespundă vârstei și caracteristicilor individuale ale clientului.
Uneori este imposibil să se rezolve problema clientului doar prin intermediul corecției psihologice. În acest caz, psihologul recomandă clientului să facă în plus o programare pentru o consultație cu un defectolog, psihiatru sau neurolog.