Contratransferul în psihologie: tipuri, diferența față de transfer

Activitatea unui psiholog sau psihoterapeut este asociată cu anumite dificultăți. Pe de o parte — acesta este fenomenul de transfer, când pacientul își proiectează sentimentele și emoțiile asupra specialistului. Pe de altă parte, există fenomenul de transfer, atunci când specialistul însuși face același lucru. În cel de-al doilea caz, eficiența psihanalizei este discutabilă. De ce? Cum să facem față contratransferului?

Definiția conceptului

Ce este contratransferul? Contratransferul în psihologie este una dintre fațetele comunicării dintre un psiholog (consilier) și pacientul său. Acesta reprezintă reacția primului la cuvintele și acțiunile celui de-al doilea. Psihologul este la fel de uman ca și clientul, cu propriile sale sentimente și experiențe. Și, cel mai probabil, în interiorul său se ascund unele conflicte nerezolvate. Dacă o persoană le atinge în mod conștient sau inconștient, se dezvoltă fenomenul de contratransfer.

Specialiștii dau două explicații diferite pentru acest concept:

1. În sens general, definiția arată astfel: contratransferul reprezintă toate reacțiile emoționale ale consilierului față de client. Chiar și acele emoții care nu au nimic de-a face cu sentimentele interioare sunt considerate contratransfer.
2. În sens clasic, contratransferul este un răspuns la transfer din partea persoanei.

Există, de asemenea, o definiție intermediară. Potrivit acesteia, contratransferul în psihoterapie este proiecția problemelor psihologului asupra informațiilor furnizate de pacient. În același timp, acesta poate să nu aibă legătură cu transferul.

Diferențe între transfer și contratransfer

Care este diferența dintre transfer și contratransfer în consiliere? Transferul este un fenomen în care o persoană își proiectează sentimentele și emoțiile asupra consilierului. În contratransfer, totul se întâmplă invers. În esență, este un contratransfer de probleme nerezolvate.

Contratransferul conform lui Freud

Conceptele de transfer și contratransfer au fost introduse de Sigmund Freud. În opinia sa, principiul neutralității ar trebui să fie respectat în activitatea unui psihoterapeut și a pacienților săi. Dar el a subliniat, de asemenea, rolul important al unor relații interpersonale bune. El credea că fără acestea este imposibil să se obțină rezultate.

Procesul psihanalitic, așa cum spunea Freud, este o călătorie fascinantă în lumea interioară a pacientului, în viața, sentimentele, amintirile sale. Pe parcursul acestei călătorii, între pacient și terapeut se stabilește o legătură specială care facilitează dezvoltarea relației terapeutice. Freud a numit-o transfer. Fără această legătură, nu va fi posibil să ajutăm persoana respectivă.

În procesul de lucru, psihologul și clientul au o experiență comună, experiențe. Ei învață să simtă împreună, să experimenteze unele situații traumatice. Pe de o parte, acest lucru ajută în muncă. Dar, pe de altă parte, aduce cu sine o serie de probleme.

Consilierul are o sarcină dificilă. Consilierul nu trebuie să treacă linia de demarcație, adică nu trebuie să-și aducă gândurile și sentimentele personale în procesul de lucru (contratransfer). Dar, în același timp, consilierul trebuie să încerce să nu piardă contactul cu pacientul.

Sigmund Freud a considerat contratransferul ca fiind un obstacol în calea muncii analitice, o manifestare a rezistenței din partea psihologului. De asemenea, el a văzut inițial transferul ca pe o problemă, complicând și încetinind munca. Dar mai târziu, în urma unui studiu atent al acestui fenomen, a constatat că este unul dintre cele mai valoroase instrumente psihologice. Ajută nu numai la identificarea simptomelor și cauzelor nevrozei, ci și la învățarea modului de a o controla.

Relația lui Freud cu contratransferul a fost mai tensionată. În mai multe rânduri, el a spus că acest proces a fost un mare obstacol în calea psihanalizei.

Cauze și tipuri de contratransfer

Există 5 motive pentru dezvoltarea reacțiilor de contratransfer:

1. Dorința consilierului de a mulțumi clientul, de a obține o notă bună pentru munca sa.
2. Teama consilierului că va fi judecat de rău.
3. Sentimente romantice sau chiar sexuale față de persoana care a venit la întâlnire.
4. Reacție excesiv de emoțională față de client, cauzată de sentimente și conflicte interioare.
5. O dorință obsesivă de a-i învăța pe pacienți despre viață, de a le da sfaturi.

Există 2 tipuri de contratransfer. Primul — omogen — este o reacție corectă la problemele psihologice ale unei persoane. Al doilea — idiosincratic — este o reacție cauzată de experiența de viață personală și de sentimentele psihologului.

Este interesant faptul că contratransferul poate fi negativ sau pozitiv. În primul caz, apare un anumit pericol. Psihologul sau psihoterapeutul, în încercarea de a înțelege sentimentele clientului, poate lua rolul de judecător, învinovățind persoana pentru ceea ce s-a întâmplat. Procedând astfel, el nu va face decât să-i înrăutățească starea. Iar în cel de-al doilea caz, psihanaliza, dimpotrivă, îi ajută pe ambii participanți la conversație să facă față sentimentelor lor. Acest lucru se întâmplă dacă specialistul a trecut prin aceeași situație traumatică.

Semnele de contratransfer

Psihiatrul Karl Menninger a identificat o serie de semne și trăsături comune ale comportamentului specialistului care sunt caracteristice tuturor tipurilor de contratransfer:

1. Incapacitatea de a înțelege și de a analiza materialul care se referă la problemele personale.
2. Depresie și emoții negative după comunicarea cu un anumit pacient.
3. Atitudine nepăsătoare față de persoana respectivă. Se manifestă prin amânări nerezonabile ale ședințelor, întârzieri etc.
4. Somnolență și, uneori, chiar adormirea în timpul ședinței.
5. Intrusivitate sau lipsă totală de atenție față de partea financiară a problemei, timpul, locul întâlnirii.
6. Încurajarea dezinvolturii sau, dimpotrivă, a rigidității din partea pacientului.
7. Dorința de a dovedi colegilor importanța persoanei.
8. Dorința de a scrie și de a publica un articol despre acest sau acel client.
9. Sentimentul că reputația unui pacient sau cariera în general ar putea fi afectată. Teama de a pierde totul.
10. Ceartă în timpul ședinței.
11. Încercarea de a ajuta persoana în afara ședinței.
12. Căutarea de a obține favoruri.
13. Visând despre pacient.

Un alt semn de contratransfer este preocuparea pentru problemele clientului în timpul propriu.

Cum să preveniți apariția contratransferului

În această chestiune, întreaga responsabilitate revine psihologului. De îndată ce acesta își dă seama că în lucrul cu un anumit pacient se manifestă simptomele de mai sus, el însuși trebuie să caute ajutor. Există trei recomandări:

1. Să ia o pauză de la muncă pentru o perioadă de timp, pentru a se introspecta, pentru a-și înțelege sentimentele interioare.
2. Să se consilieze cu colegii.
3. Să treacă la psihoterapie personală și psihanaliză. Aceste proceduri ar trebui să fie alternate.

Interesant este că Freud a recomandat ca psihoterapeuții să se autoverifice cel puțin o dată la 5 ani.

Concluzie

Lucrul cu un psiholog poate fi comparat cu o autostradă cu două benzi. Transferul și contratransferul în psihoterapie sunt părți ale acestei autostrăzi. În timp ce primul ne permite să găsim o abordare a unei persoane, cel de-al doilea face ca procesul de lucru să fie foarte dificil. Având în vedere acest lucru, specialiștii trebuie să aloce timp pentru autoanaliză, pentru a-și rezolva problemele interioare. Numai atunci vor putea să-și ajute pacienții.