«Nu știu cum mă simt» este un gând pe care fiecare persoană îl are din când în când. Aceasta este o manifestare a confluenței — un mecanism de apărare care se manifestă prin identificarea cu partenerul, precum și prin incapacitatea de a înțelege propriile emoții, sentimente și nevoi.
Să analizăm cum se manifestă o astfel de confluență, când devine periculoasă pentru o persoană și cum se poate face față acesteia.
Cuprins
Definiția conceptului
Confluența (fuziunea) în psihologie este unul dintre mecanismele de apărare psihologică, în care se produce o ștergere a granițelor dintre o persoană și societate (mediu). Cu cuvinte simple, o persoană este incapabilă să își identifice propriile sentimente și emoții, precum și experiențele celorlalți. Adesea, persoanele aflate într-o stare de confluență folosesc în vorbire pronumele «noi»: «Am dormit și am mâncat», «Am mers la teatru», «Nu ne plac companiile zgomotoase» etc.
Pot fi luate în considerare exemple vii de confluență:
- O mamă cu un copil mic;
- o mamă cu un copil cu handicap;
- un cuplu îndrăgostit;
- o persoană cu un grup de oameni apropiați în spirit.
În cele mai multe cazuri, confluența este urmată de o etapă de retragere, când o persoană se distanțează de ceilalți și începe să se simtă din nou specială și diferită de oricine altcineva.
Dar dacă acest lucru nu se întâmplă, situația devine cronică. În acest caz, atunci când o persoană se separă de partenerul său, începe să experimenteze anxietate intensă, teamă și, uneori, vinovăție.
Partea inversă a confluenței este considerată a fi procesul de separare psihologică — separarea.
Tipuri de confluență
Fuziunea psihologică sau confluența este de 2 tipuri: internă și externă. Să le luăm în considerare mai detaliat.
Confluența de tipul 1
În confluența de tip 1, o persoană simte că ceva este în neregulă cu ea: este confuză în legătură cu sentimentele și emoțiile sale sau nu înțelege deloc ceea ce trăiește.
Sentimente confuze, neînțelegerea constantă a ceea ce dorește, a ceea ce ar trebui să urmărească, pentru ce ar trebui să se trezească dimineața — toate acestea îl fac pe om să fie obosit și incapabil să determine cum să reacționeze la ceea ce se întâmplă. De cele mai multe ori, o astfel de confluență apare atunci când o persoană respinge sau înlocuiește o senzație sau o emoție cu alta din cauza fricii de puterea acesteia.
Rezultatul: râde isteric în loc să se întristeze, ronțăie din mâncare și se roade pe sine cu mustrări de conștiință, chiar dacă a îndeplinit cu succes o sarcină.
Confluența de tip 2
Confluența de tip 2 se caracterizează printr-o estompare a granițelor dintre «persoană la persoană» sau «persoană la societate».
În acest caz, o persoană începe să simtă sentimentele, experiențele și interesele celorlalți ca fiind ale sale. Această situație se întâlnește și în cazul empatiei: pentru a înțelege interlocutorul, este uneori necesar să îi simți durerea sau bucuria.
Dar atunci când fuziunea ajunge în punctul în care persoana nu-și dă seama dacă vrea ceea ce acceptă, face și trăiește, devine nesănătoasă. Rezultatul: individul se pierde pe sine însuși și nu se poate scutura de sentimentul că nu-și trăiește viața.
Semne
Fuziunea psihologică poate părea un proces favorabil care ajută la construirea unor relații de încredere. Mulți oameni chiar o confundă cu intimitatea.
Pentru a da sens acestei confuzii, merită să luăm în considerare semnele de confluență:
- incapacitatea de a vă recunoaște propriile emoții, sentimente și nevoi;
- «dizolvarea» în propriul partener;
- ștergerea și indistincția limitelor proprii și ale celorlalți;
- identificarea de sine cu o altă persoană sau cu un alt grup de persoane (utilizarea frecventă a cuvântului «noi» în loc de «eu»);
- dezvoltarea rapidă a relației, apropierea rapidă;
- Dificultate în întreruperea sau întreruperea contactului;
- susceptibilitate la influențe exterioare;
- incapacitatea de a rezista sentimentelor negative: frustrare, dezamăgire, eșecul de a satisface așteptările;
- teama de singurătate.
Spre deosebire de confluență, în intimitate, contactul se bazează pe diferențiere: oamenii sunt conștienți de diferențele dintre opiniile, comportamentele și sentimentele celuilalt, dar sunt gata să accepte și să aprecieze aceste caracteristici ale partenerului. Prin urmare, aceste două concepte nu ar trebui să fie confundate între ele.
Exemple de confluență
În propriile relații, confluența este aproape imposibil de observat și de acceptat. Dar printre alții, și mai ales în intrigile filmelor, astfel de situații sunt destul de ușor de urmărit. Să luăm în considerare exemple de confluență internă și externă.
Exemplu de confluență de tip 1
Confluența de tip 1 este cauzată, de obicei, de reprimarea unor sentimente și emoții puternice, cum ar fi furia, gelozia sau iritarea. Nu este ușor să admitem că ne simțim invidioși pe un coleg mai de succes sau pe cel mai bun prieten. Este mult mai ușor să înăbușiți acest sentiment.
Ca urmare, o persoană pur și simplu se pierde pe sine. Se obișnuiește să nu simtă nimic sau înlocuiește o emoție cu alta și încetează să mai facă distincție între ele. Întrebarea «Ce simt acum?» îl poate pune într-un adevărat impas.
Același lucru se întâmplă și atunci când este supărat pe o persoană dragă: «Sunt atât de supărată pe soțul meu încât vreau să-i spun totul. Dar îl iubesc, așa că el ar trebui să înțeleagă totul, este evident. Un astfel de comportament este plin de consecințe: duce la autoagresiune, la stări depresive, la manifestări de psihosomatici.
Exemplu de confluență de tip 2
Adesea confluența de acest tip poate fi observată în cupluri, unde soții consideră aproape orice acțiune și decizie independentă ca o adevărată trădare.
De exemplu, soția nu-l lasă pe soțul ei să plece să petreacă seara în compania prietenilor cu cuvintele: «Și înainte ai petrecut timp cu mine, acum nu-ți sunt de ajuns. Înseamnă că nu mă mai iubești, că nu te mai interesează».
Femeia nu-și dă seama că un bărbat poate avea interese diferite de ale ei. Ea nu le are pe ale ei și nu caută să le dobândească. Astfel de relații sunt complicate și mai mult de faptul că soțiile nu-și dau seama de problemă, ci, dimpotrivă, sunt mândre de fuziunea lor, luând-o drept intimitate reală.
Cum se poate rezolva această problemă
Deoarece confluența în terapia Gestalt este un mecanism de apărare al psihicului, este aproape imposibil să o depistați și să lucrați prin ea pe cont propriu. Este mai bine să vă adresați imediat unui specialist care vă va ajuta să rezolvați problema confluenței.
Pentru a lucra asupra propriei persoane, este important să înțelegeți următoarele: pentru a depăși confluența de tip 2, trebuie să învățați să depășiți confluența de tip 1. Acest lucru înseamnă că o persoană trebuie să învețe să devină conștientă de sentimentele, dorințele și nevoile sale — acestea vor fi cheia principală pentru a depăși această problemă.
Practicile de mindfulness pot fi o modalitate bună de a urmări starea de spirit a cuiva. Ar trebui să se întrebe cât mai des posibil: «Ce simt în acest moment?». Chiar dacă răspunsul este frica sau rușinea, trebuie să învățați să tolerați aceste sentimente.
De asemenea, merită să vă gândiți și să scrieți o listă cu lucrurile pe care le iubiți în mod special. Ar trebui să fie ceva care să vă aducă plăcere în acest proces, chiar dacă partenerului dvs. nu-i place. Aceste lucruri vă vor ajuta să vă simțiți ca un individ.
Concluzie
Mecanismul de confluență este prezent în viața tuturor, deoarece fiecare este conectat la societate și la mediu. Acesta poate avea un efect pozitiv: să devină mai înțelept, mai blând, mai selectiv. Dar, împreună cu el, aduce și negativitate: obiceiuri proaste, puncte de vedere greșite care interferează în viață.
De aceea, este important să se dezvolte conștiința, să se monitorizeze sentimentele și dorințele, să se respecte diferența de opinii cu persoanele apropiate și să se cunoască clar răspunsul la întrebarea: «Este într-adevăr ceea ce vreau eu și nu ceea ce vrea altcineva?».