Viața oricărei persoane este o alternanță de schimbare a stadiilor de criză.
Esența fiecăreia dintre ele este formarea de noi formațiuni — cunoștințe, abilități, aptitudini, abilități, abilități care sunt de folos practic pentru creșterea, dezvoltarea unei persoane.
Criza apare în momentul în care resursele disponibile nu corespund cerințelor mediului. Este nevoie de adaptare, de adaptare, de stăpânire a unor noi modele de comportament, modalități de reacție.
Cuprins
Ce este aceasta?
Crizele nu durează mult timp, în circumstanțe favorabile — câteva luni. Acestea sunt schimbări rapide în dezvoltare care contribuie la schimbări dramatice în sănătatea mintală a copilului. Criza începe imperceptibil, ajungând la o expresie mai vie abia spre mijlocul ei. Simptomele dispar în stadiul de achiziție, de formare a neoplasmelor speciale.
Printre acestea se numără :
- mentale;
- emoționale;
- sociale; modificări ale conștiinței copilului, caracterizând atitudinea acestuia față de mediul extern și față de sine.
Apariția unor proprietăți mentale fundamental noi modifică semnificativ comportamentul — adulții numesc adesea copilul capricios sau plângăcios.
De ce este nevoie de o restructurare mentală?
Criza de 1 an de viață este asociată cu o creștere a capacităților copilului, cu apariția unor noi cerințe impuse copilului. Un val de independență, apariția reacțiilor afective la neînțelegerea adulților — acestea sunt cele mai evidente semne ale debutului perioadei de criză.
În primul an de viață, copilul
- se adaptează la realitatea din jurul său;
- începe să se simtă independent;
- se străduiește să se afirme;
- perseverează;
- își protejează limitele personale.
Dacă înainte adulții se ocupau de organizarea timpului său, acum propriile dorințe și interese au devenit mai conștiente și mai importante.
Noile oportunități distrug imaginea obișnuită a lumii și provoacă sentimente puternice. Este necesar să se găsească noi modalități de interacțiune cu ceilalți — formarea de noi formațiuni.
Noutăți în dezvoltarea mentală și emoțională la vârsta de un an
Pe lângă stăpânirea mersului, formarea vorbirii autonome, copilul își dezvoltă în mod activ abilitățile motorii fine și mari (ca mijloc de cunoaștere a lumii), gândirea, imaginația. Limbajul în care vorbește copilul, în timp devine inteligibil, apropiat de cel al adulților. Copilul învață să pună întrebări, să repete cuvinte după adulți.
Chiar și în absența abilităților necesare, copilul încearcă să facă totul în mod independent. Există o selectivitate în comunicare — respingerea străinilor sau exigența excesivă față de cei dragi. Este firesc ca la noile posibilități de mișcare și de cunoaștere a realității înconjurătoare să se adauge primele interdicții care determină preocuparea părinților pentru sănătatea copilului.
Atunci când copilul nu este în mod fundamental de acord cu condițiile impuse, el începe să reacționeze acut :
- plânsul;
- luptă;
- bate din picioare;
- țipătul.
Un astfel de protest deosebit este difuzat în scopul manipulării, pentru a-i forța pe adulți să se conformeze dorințelor copilului. Chiar și cel mai liniștit și mai calm copil devine neascultător, încăpățânat și resentimentar. În același timp, el dezvoltă o sensibilitate sporită nu numai la încurajare, ci și la cenzură.
Forța și gravitatea reacțiilor negative ale copilului în timpul crizei de vârstă depind de mediul familial.
Până la sfârșitul perioadei de criză, noile formațiuni caracteristice sunt:
- mersul independent;
- vorbire autonomă;
- concepte motivaționale;
- conștiința de sine;
- schimbări în situația socială de dezvoltare.
Datorită particularităților de dezvoltare și educație, mediului familial și a unui număr de alți factori, gradul de formare a noilor formațiuni poate fi calitativ diferit.
Mersul independent
Pe măsură ce picioarele copilului îmbătrânesc, ele suferă schimbări globale. Copilul învață treptat noi abilități asociate cu diferite tipuri de activitate.
După atingerea vârstei de 1 an, începe etapa de mers independent. După primii pași, ritmul mersului se adaptează la viteza acestuia și copilul învață să-și păstreze echilibrul.
Vorbirea autonomă
Dacă mai devreme disconfortul emoțional era transmis prin strigăte sau fredonări, atunci, cu vârsta, copilul începe să bolborosească, să repete silabe individuale, să imite sunetele vorbirii adulților. Până la vârsta de un an, apar primele cuvinte semnificative.
Idei motivante
Aceasta este principala formare nouă din primul an de viață, care contribuie la formarea personalității și la apariția independenței. Percepțiile motivante sunt imaginea unui obiect deținut de copil, care îndeamnă la acțiune. Copilul devine capabil de activitate nu numai sub influența impresiilor directe, ci și sub influența imaginilor și reprezentărilor care apar în memorie.
Reprezentările motivante schimbă în mod fundamental comportamentul copilului și relația sa cu realitatea înconjurătoare, îl transformă din obiect în subiect de activitate.
Conștiința de sine
La această vârstă există o separare a liniilor de dezvoltare mentală a băieților și a fetelor. Acestea devin inerente în diferite tipuri de activitate conducătoare. La băieți se formează orientarea obiectuală și instrumentală :
- manipulare cu obiecte;
- dorința de a construi.
Acest lucru contribuie la dezvoltarea gândirii abstracte, abstracte.
La fete, pe baza activității de vorbire, se formează activitatea comunicativă, care presupune stăpânirea logicii relațiilor umane (gândire socială).
Se caracterizează prin apariția unei activități obiectuale comune a copilului și a adultului. În procesul acestui tip de activitate, copilul își însușește modalitățile de utilizare a obiectelor dezvoltate la nivel social.
Adultul îi arată copilului cum să folosească obiectele din jur, explicându-i în același timp de ce este nevoie de obiectul respectiv.
Ce se întâmplă după criză?
După criza din primul an de viață, copilul începe să se simtă ca un individ separat de adult, dobândește controlul asupra corpului său, face mișcări și gesturi arbitrare. Copilul învață noi modalități de interacțiune cu lumea și începe să le folosească în mod activ.
De ce este important ca părinții să știe?
Părinții ar trebui să aibă răbdare și să îl lase pe copil să se familiarizeze cu independența, dacă este sigur să facă acest lucru. De comportamentul și reacțiile adulților depinde în mod direct de puterea și gravitatea reacțiilor negative, de situația ulterioară a dezvoltării.
Este necesar să se adere la un stil democratic de educație — să se încurajeze inițiativa, să se țină cont de nevoi, să se ofere ajutor. De asemenea, nu este recomandat să repetați după copil cuvintele inventate, altfel dezvoltarea vorbirii va fi sever încetinită.
Concluzie
Esența crizei din primul an este contradicția dintre dorința de independență și dependența de adulți. În cursul acestei crize, copilul învață să interacționeze cu lumea astfel încât să nu încalce limitele celorlalți, să rămână în siguranță, dar, în același timp, să își satisfacă dorințele.
Căutarea activă a modalităților de satisfacere a interesului natural afectează favorabil dezvoltarea copilului. În această perioadă este greșit să se facă diagnostice sau concluzii mentale, manifestările crizei sunt specifice oricărui copil.
Un articol util? Evaluați
0 / 5. Numărul de evaluări: 0