Comportamentul asertiv — ce este acest stil în psihologie

Asertivitatea este abilitatea unei persoane de a-și apăra politicos punctele de vedere și opiniile, de a fi rezervat, dar persistent. Capacitatea de a-și afirma opinia este o abilitate socio-comunicativă și psihologică foarte valoroasă. Modelele de persuasiune asertivă sunt potrivite pentru comportamentul managerial la locul de muncă și sunt, de asemenea, utile în viața de zi cu zi, în sport. Să înțelegem mai multe despre ce este asertivitatea în psihologie, să definim conceptul și să învățăm regulile comportamentului de tip asertiv.

Definirea conceptului

Asertivitatea — ce este? Denumirea este formată din engleza «to assert», care se traduce prin «a insista pe cont propriu», «a declara». Asertivitatea este abilitatea de a insista asupra propriei persoane fără agresivitate. O persoană asertivă nu minimalizează opinia interlocutorului, dar nici nu-și sacrifică propriile interese.

Comportamentul asertiv în psihologie este o explicație pozitivă, sinceră și accesibilă a propriilor gânduri, apărând limitele personale, interesele, drepturile, drepturile, opiniile, sentimentele, viziunea asupra lumii. Procedând astfel, o persoană respectă și ia în considerare limitele personale, interesele, drepturile, drepturile, opiniile, sentimentele, viziunea asupra lumii ale altor persoane și ține cont de acestea. Comportamentul asertiv implică deschiderea unei persoane și dorința acesteia de a-i încuraja pe ceilalți să facă același lucru, de a-i motiva la o interacțiune pozitivă.

Dacă aveți nevoie să ilustrați cuiva principiile comportamentului asertiv cu exemple personale, dar nu vă vine nimic potrivit în minte, puteți folosi celebrul dialog dintre profesorul Preobrazhensky și Vyazemskaya din lucrarea «Inimă de câine»:

«- Vreau să vă ofer — femeia a scos niște reviste viu colorate, ude de zăpadă — să luați niște reviste în beneficiul copiilor din Germania. Costă cincizeci de dolari bucata.

— Nu, nu le voi lua, a răspuns scurt Philip Philipovici, aruncând o privire la reviste.

Pe fețele lor se citea o uimire perfectă, iar femeia a căpătat culoarea merișorului.

— De ce refuzați?

— Nu simpatizați cu copiii din Germania?

— Îți pare rău pentru cincizeci de lire de căciulă?

— Știți, domnule profesor, spuse fata, oftând greu, dacă nu ați fi fost o somitate europeană și dacă nu ați fi fost intervenit în cel mai scandalos mod (blonda o trase de marginea sacoului, dar ea îi făcu semn să nu se apropie) de către niște persoane despre care sunt sigur că vă vom explica, ar fi trebuit să fiți arestat.

— Și pentru ce? — a întrebat curios Philip Philipovici.

— Sunteți un urâtor al proletariatului! — a spus femeia cu mândrie.

— Da, nu-mi place proletariatul, — a încuviințat cu tristețe Filipp Filippovici și a apăsat un buton. De undeva s-a auzit un sunet de sonerie. Ușa de la coridor s-a deschis.

— Zina — a strigat Filip -, servește masa de prânz. Îmi permiteți, domnilor?

Cei patru au ieșit în tăcere din birou, au trecut în tăcere prin sala de recepție, au trecut în tăcere prin salonul din față și au auzit ușa de la intrare închizându-se puternic și sonor în urma lor.

Important! O persoană asertivă știe cum să-și apere punctul de vedere fără a încălca drepturile celorlalți sau a le neglija interesele.

Semne

La ce tipuri de interacțiuni comportamentul asertiv oferă o alternativă? Asertivitatea este mijlocul de aur între agresivitate și pasivitate. Comportamentul asertiv se bazează pe reținere, respect și respect de sine, precum și pe cooperare.

Semnele unui comportament asertiv includ:

• exprimarea deschisă a gândurilor, sentimentelor, emoțiilor;
• încurajarea celorlalți să facă același lucru;
• luarea în considerare a opiniei celorlalți și răspunsul adecvat la aceasta, indiferent dacă se este sau nu de acord cu opinia adversarului;
• conștientizarea și acceptarea nu numai a propriilor drepturi, ci și a propriilor responsabilități;
• capacitatea de a delega sarcini;
• exprimarea recunoștinței față de alte persoane;
• capacitatea de a-și recunoaște greșelile și de a-și cere scuze pentru ele;
• capacitatea de a-și menține autocontrolul în orice situație și de a vorbi cu ceilalți de la egal la egal.

Abilități de comportament asertiv

Abilități de comportament asertiv, conform lui S.V. Kovalev:

• Acceptarea responsabilității pentru propriul comportament;
• respectul de sine și respectul;
• sinceritate, onestitate și franchețe;
• capacitatea de a asculta și de a înțelege;
• încrederea și capacitatea de a demonstra o atitudine pozitivă.

Asertivitatea îi ajută să lupte împotriva intruziunii vecinilor și a vânzătorilor din magazine, a insolenței șefilor și a altor persoane care încearcă să le stea în gât. Cu toate acestea, nu toți oamenii își pot apăra cu fermitate părerea, fără explicații inutile și scuze pentru a spune «nu vreau», «nu am nevoie» etc. De ce depinde? De particularitățile personalității.

Ce împiedică formarea abilităților de afirmare

Asertivitatea este strâns legată de încrederea în sine, de o stimă de sine adecvată, de respectul de sine, de sentimentul valorii de sine și de empatie. Dacă aceste calități lipsesc, o persoană nu poate manifesta o asertivitate adecvată. De ce se întâmplă acest lucru? Totul ține de educația familială: părinții au învățat pe cineva să negocieze, să își realizeze propriile obiective, iar cineva a fost învățat să fie ascultător, adică pasiv și confortabil.

Interesant! Cu cât o persoană apelează mai des la un comportament asertiv, cu atât mai stabilă este stima de sine și respectul de sine. Cu cât o persoană cedează mai des, se sacrifică, cu atât mai scăzută este stima de sine.

Reguli de comportament asertiv

În general, regula comportamentului asertiv este una singură: trebuie să vă amintiți că toți oamenii au drepturi egale. Iată care sunt acestea:

• Dreptul de a-și exprima sentimentele și emoțiile;
• dreptul de a exprima opinii și convingeri;
• dreptul de a fi de acord și de a nu fi de acord;
• dreptul de a se răzgândi;
• dreptul de a-și recunoaște eroarea și incompetența («nu înțeleg»);
• dreptul de a fi eu însumi și nu de a-i mulțumi pe alții;
• dreptul de a nu-și asuma responsabilitatea altora (ești responsabil doar pentru propriile cuvinte și acțiuni);
• dreptul de a cere ajutor;
• dreptul de a stabili priorități;
• dreptul de a fi ascultat și observat;
• dreptul de a spune «nu-mi pasă» dacă este adevărat (nu pentru o scuză sau din teamă);
• dreptul de a fi fericit și nefericit, de a avea succes și de a nu avea succes, etc. (ne alegem singuri calea);
• dreptul de a fi ilogic în decizii (nu ești obligat să le explici celorlalți fiecare mișcare a ta).

Pe baza acestor drepturi, psihologul american Manuel Smith a elaborat astfel de reguli de comunicare și comportament asertiv (modele de comportament asertiv și de blocare):

1. Autoevaluați-vă comportamentul, gândurile și sentimentele, fiți responsabili pentru consecințe. Numai tu însuți te poți mustra sau lăuda, nimeni altcineva nu are dreptul să-ți evalueze viața.
2. Să nu vă cereți scuze sau să explicați motivele acțiunilor dumneavoastră. Puteți face acest lucru dacă doriți, dar nu sunteți obligat să o faceți.
3. Decideți singur dacă și în ce măsură sunteți responsabil pentru problemele altora și în ce măsură.
4. Să vă acordați permisiunea de a face greșeli și de a vă schimba punctul de vedere. Acest lucru nu te face o persoană rea, dimpotrivă, te arată în cea mai bună formă a ta și arată dezvoltarea personală.
5. Recunoașteți faptul că s-ar putea să nu știți ceva, că s-ar putea să nu aveți un răspuns la o anumită întrebare. Și fiți capabili să recunoașteți acest lucru. Puteți spune oricând: «Trebuie să mă clarific», «Trebuie să mă gândesc», «Trebuie să mă consult».
6. Fiți independenți față de opiniile altora. Dacă cineva crede că sunteți o persoană rea — nu înseamnă că sunteți rău.
7. Recunoașteți că este posibil să nu îi înțelegeți pe ceilalți și să fiți capabil să recunoașteți acest lucru. Nu trebuie să speculați, să ghiciți sau să încercați să citiți gândurile cuiva.
8. Fiți capabil să spuneți: «Nu mă interesează». Nu trebuie să înțelegeți totul și să fiți interesat de tot.

Dacă nu știți cum să vă dezvoltați asertivitatea, urmați aceste reguli. În plus, tehnici speciale ajută la dezvoltarea asertivității.

Tehnici de asertivitate

Ce să faci dacă interlocutorul tău se comportă agresiv? Folosiți una dintre tehnicile de comportament asertiv:

1. Echilibrul. Continuați să insistați asupra punctului dumneavoastră de vedere și păstrați un ton calm, dar, în același timp, vorbiți puțin mai încet și mai încet.
2. Comportament evaziv. Aceasta se referă la acele situații în care sunteți bombardat cu întrebări nepoliticoase, cum ar fi: «Nu aveți deloc creier?». Nu inventează scuze. Spuneți că veți verifica din nou totul și cereți mai multe detalii. Dacă interlocutorul se comportă complet inadecvat, puteți să-l priviți în ochi, să păstrați tăcerea și să plecați.
3. Repetiția. Dacă interlocutorul nu răspunde la argumentele dumneavoastră, trebuie să repetați aceeași frază fără a schimba formularea. Această tehnică este potrivită pentru lupta cu adversarii insistenți.
4. Definirea strictă a limitelor. Dacă interlocutorul vă pune o întrebare indiscretă, puteți spune direct că este vorba de viața dvs. privată, nu îi privește pe alții. În același timp, puteți schimba subiectul sau pune o întrebare la fel de imodestă.

Acestea sunt tehnicile de bază din psihologia asertivă.

Cum să înveți comportamentul asertiv: recomandările mele

Așadar, cum să dezvoltați comportamentul asertiv în voi înșivă? Pentru a învăța comportamentul asertiv, trebuie să înțelegeți esența și structura acestuia:

1. O persoană spune direct ceea ce gândește și ceea ce simte. De exemplu: «Sunt dezamăgit. Mi se pare că mă provocați intenționat». În același timp, el este interesat de opinia adversarului său: «Poate că mi se pare. Te rog să-mi spui cum vezi tu această situație, ce crezi despre ea». Adică, o persoană este gata să evalueze poziția sa și a celuilalt, dorește să înțeleagă esența problemei și este gata să facă un compromis.
2. În același timp, el informează în mod direct și indirect: «Nu voi permite să fiu manipulat, umilit, insultat, suprimat. Dar vă voi respecta și eu însumi. Te accept așa cum ești și cer același lucru de la tine».
3. Comunicarea are loc de pe o poziție «de la adult la adult». Toate gândurile sunt enunțate în mod clar și direct. Nu există înțelesuri ascunse sau evitarea problemei.

Amintiți-vă de instrumentele verbale și nonverbale de interacțiune, de asertivitate:

• ascultare activă, interes (semne din cap, întrebări clarificatoare în stilul «Am înțeles corect că dumneavoastră…?»);
• voce calmă, vorbire clară și precisă;
• postură deschisă (fără încrucișări sau răsuciri ale corpului, brațele deschise, corpul înclinat și întors spre interlocutor);
• contactul ochi la ochi (dacă nu puteți privi direct în ochi, atunci priviți podul nasului sau zona de lângă ochi — interlocutorul nu va observa diferența).

Încercați să vorbiți la persoana întâi («cred», «cred că», «aș vrea»), nu folosiți afirmații de tip «tu» (sună adesea ca niște acuzații), adresați-vă interlocutorului în contextul cooperării. Exemple de fraze de colaborare: «Ce părere ai despre asta?», «Ce ți-ar plăcea?», etc.

Pregătiți-vă că, în procesul de dezvoltare a asertivității, vă veți pierde prietenii, vă veți schimba complet cercul social. Acest lucru este normal, înseamnă că acei oameni nu vă vedeau ca persoană și nu erau pregătiți pentru o interacțiune constructivă. Nu vă agățați de trecut dacă vă dați seama că o persoană pe care o credeați apropiată se îndepărtează, rezistând schimbărilor dumneavoastră. Probabil că sunteți doar persoane diferite și că interesele voastre nu sunt aliniate, în așa măsură încât nici un fel de asertivitate nu vă va ajuta.

Concluzie

Asertivitatea este o trăsătură a unui individ matur, întreg, autosuficient și încrezător. Comportamentul asertiv este un comportament încrezător. Comportamentul asertiv poate fi al unei persoane care se acceptă, se iubește, se prețuiește și se respectă. Și, odată cu asta, îi respectă și îi acceptă și pe ceilalți oameni. S-ar putea să nu reușiți să respectați toate regulile de comunicare asertivă de prima dată. Cheia este să exersați cât mai mult posibil