Complexul de animație la un copil: manifestări, particularități

Complexul de animație este un neoplasm social la un nou-născut. Se manifestă sub forma unei activități motorii, zâmbind ca răspuns la apariția în câmpul vizual al copilului a unui adult semnificativ. Apariția complexului de animație al copiilor la vederea părinților se observă la 3-5 săptămâni de viață. Fiziologii asociază apariția acestui fenomen cu începutul unei noi etape a vieții copilului — copilăria.

Definiția conceptului în psihologie

Perioada postnatală timpurie a vieții fetale în periodizarea vârstei se numește «nou-născut». Durează din prima zi de viață până în momentul în care sugarul are un complex de revitalizare. Acesta apare de obicei la pragul de 2 luni de viață.

Nou-născuții sunt recunoscuți de psihologi și fiziologi ca fiind o perioadă de criză în dezvoltarea copilului, deoarece trebuie să se adapteze la noile condiții de existență și la mediul social. Având un set de bază de reflexe înnăscute, el dezvoltă noi forme stabile de răspuns la fenomene și evenimente externe. În psihologie, complexul de animație este un fel de semnal că adaptarea primară a micuțului la societate a fost un succes.

Primele manifestări ale complexului de animație la un copil apar la vârsta de 3 săptămâni. Semnele sale sunt:

• Capacitatea firimiturii de a se concentra asupra obiectelor și sunetelor;
• să înghețe la apariția unui adult și să răspundă cu un zâmbet la vocea afectuoasă a acestuia;
• capacitatea de a-și exprima bucuria cu un țipăt entuziast.

Pentru prima dată asupra complexului de animație la copil a atras atenția N.M. Schelovanov la începutul secolului XX. El a definit esența acestui fenomen ca fiind apariția unui set de reacții emoționale și motorii ale copilului la acțiunile părinților sau ale altor rude apropiate care i se adresează.

La ce vârstă se formează o nouă formațiune

În condițiile unei dezvoltări psihice și fizice normale, complexul de animație apare la vârsta de 1 lună. Până la sfârșitul celei de-a doua luni de viață, complexul de animație include toate componentele:

• zâmbetul;
• privirea concentrată;
• mișcări active ale brațelor și picioarelor atunci când un adult se apropie de ei
• țipete de bucurie;
• zumzet liniștit și melodios.

Animația situațională la copil este forma primitivă de comunicare a acestuia cu ceilalți.

Când este perioada de activitate maximă

Psihologii au dovedit că un astfel de fenomen ca un complex de animație este în corelație directă cu măsura în care este satisfăcută nevoia de comunicare emoțională directă a copiilor. Vârful de manifestare a complexului de animație ajunge când copilul are 3-4 luni, după care acest fenomen psihofiziologic începe să se transforme în forme mai complexe de comportament. În acest moment este extrem de important ca părinții să însoțească toate acțiunile lor de comentarii verbale.

Etapele complexului de revigorare

Pentru apariția în timp util a complexului de animație la sugar, este necesar ca încă din primele zile de ședere a copilului într-o casă nouă să i se creeze un mediu psihologic favorabil. Trebuie amintit că nou-născuții în liniște și pace nu au nevoie de nimic mai puțin decât de atenție și afecțiune. Se recomandă să se excludă șocurile emoționale puternice în prima lună de viață.

Unii părinți se supără atunci când nu obțin reacția dorită din partea copilului la un zornăitor luminos sau la o jucărie muzicală. Nu este posibilă provocarea artificială a emoțiilor bebelușului, deoarece, din punct de vedere fiziologic, acesta nu este încă capabil să le manifeste. Trebuie să așteptați, vor trece doar câteva săptămâni, iar copilul va aprecia jucăriile și zornăitoarele. Acest lucru se va întâmpla de îndată ce sugarul are un complex de animație. Apariția complexului de animație indică disponibilitatea sugarului de a cunoaște lumea din jurul său.

Complexul de animație include următoarele etape:

1. Apariția totalității reacțiilor noi, care în psihologie și se numesc complexul de renaștere, și anume: — Complexul de animație:

• Înghețarea copilului atunci când vede pentru prima dată un obiect nou sau aude o voce cunoscută.
• Concentrarea vizuală și auditivă asupra feței sau vocii adultului. Privind un adult care s-a apropiat, copilul este capabil să se uite în ochii acestuia, menținându-i privirea.
• Zâmbete și strigăte entuziaste.
• Cu ajutorul unor țipete puternice sau a unor fredonări lungi, copilul atrage atenția unui adult, cerând comunicare.
• Activitate motrică, cu ajutorul căreia o persoană mică încearcă să-și exprime nevoia de contact corporal cu părinții săi. Își întinde brațele spre mama sa, își întoarce capul, își îndoaie spatele, își ridică brațele. De îndată ce mama îl ia în brațe, el se agață de ea, îi îmbrățișează gâtul.

1. Aproape imediat după apariția unui set de reacții emoțional-motorii, copilul începe să diferențieze vocile, distingând în mod inconfundabil vocea mamei.
2. Concentrarea atenției asupra obiectelor atractive și luminoase. El este acum capabil să urmărească cu privirea un obiect în mișcare. Această abilitate apare la aproximativ 2 săptămâni după încheierea perioadei de nou-născut.
3. Până la sfârșitul celei de-a doua luni de viață, emoțiile pozitive din copil determină nu numai fața și vocea mamei, ci și atingerea ei, alăptarea. Copilul este fericit atunci când mama este aproape.
4. Până la sfârșitul celei de-a treia luni de viață, complexul de animație este modificat. Apar forme noi, mai complexe de comportament. Pe baza complexului de animație până în jurul vârstei de 4 luni, se formează capacitatea bebelușului de a împărți oamenii în «ai lor» și «străini». Acest lucru se manifestă în precauția sa față de străini, în diferențierea expresiei feței adultului. În plus, complexul de revitalizare marchează apariția unei astfel de nevoi ca și cunoașterea lumii înconjurătoare. Oricât de atractivă ar fi realitatea înconjurătoare, dacă copilul nu este pregătit din punct de vedere psihologic pentru studierea ei, el nu va manifesta interes pentru obiectele și fenomenele din jur.

Complexul de animozitate apare până la sfârșitul primei luni de viață, dar atinge maximul abia la vârsta de 3-4 luni. Psihologii consideră că un astfel de fenomen precum complexul de animozitate la un copil este un semn al pregătirii sale de a interacționa nu numai cu rudele, ci și cu alte persoane.

Cu condiția ca dezvoltarea mentală a sugarului să fie normală, complexul de animație la el la 4-5 luni va include rudimentele de autoreglare și de gestionare a stării sale de spirit.

Ce ar trebui să fie capabil să facă un copil după 4 luni

Semnificația psihofiziologică a complexului de animație devine clară atunci când apar noile formațiuni de la 4 luni de viață:

• Capacitatea de a răspunde la propriul nume;
• interesul față de propriul corp, care se exprimă prin privirea mâinilor, atingerea feței, a părului;
• interesul față de propria reflecție în oglindă;
• rudimente de activitate de manipulare a obiectelor;
• capacitatea de a recunoaște un obiect familiar, de a fi surprins de dispariția sa din câmpul vizual și de a se bucura de apariția sa bruscă;
• capacitatea de a se întoarce independent de pe spate pe burtă și înapoi;
• capacitatea de a sta în șezut cu sprijinul unui adult și de a ține capul drept în poziția așezat;
• capacitatea de a împinge de pe o suprafață orizontală cu vârful degetelor de la picioare atunci când un adult ține corpul copilului;
• capacitatea de a bate din palme;
• Capacitatea de a recunoaște corect emoțiile de bază.

Situația actuală de dezvoltare a personalității sugarului la 5 luni de viață include construcții avansate ale complexului de animație. Componentele psihologice care cuprind complexul animacy sunt șterse treptat la copil peste 4 luni de viață.

Semnificația fenomenului

În jurul vârstei de 6 luni, devine clar de ce copilul are nevoie de complexul de animație: copilul are încercări de interacțiune conștientă și intenționată cu oamenii. În procesul de comunicare, copilul folosește intonația, postura, gesturile și expresiile faciale. În plus, comunicarea situațional-operativă, care începe să se formeze de la 7-8 luni, include toate componentele complexului de animație al sugarului. Comunicarea zilnică variată și familiarizarea cu diferite obiecte stimulează dezvoltarea personală a sugarului.

Dezvoltarea situațională și personală a copilului este în dependență directă de câte luni a fost descoperit complexul de animație în miez, dacă toate componentele au fost în el reprezentate suficient de strălucitor. Absența uneia sau altei verigi structurale a complexului de animație poate fi un semn de abateri în dezvoltarea psihică a copilului. Apariția intempestivă a răspunsului emoțional sau absența acestuia la copil este un motiv pentru o vizită imediată la medic.

Legătura dintre părinți și copil

O legătură emoțională strânsă între părinți și copil începe să se formeze încă din primele zile de la apariția unui nou membru în familie. La început, aceasta se bazează pe satisfacerea nevoilor fiziologice ale unei persoane mici. Copiii învață rapid să folosească căile disponibile pentru vârsta lor pentru a atrage atenția unui adult.

Contactul emoțional dintre părinți și sugari este cheia dezvoltării mentale și personale normale. Relațiile de încredere în familie îi dau copilului un sentiment de siguranță și securitate. În viitor, un copil care nu a experimentat în copilărie un deficit de comunicare, devine curios, independent, proactiv, hotărât.

Ce se întâmplă după revitalizarea emoțională

Definiția complexului de revigorare în psihologie este începutul unei noi runde de dezvoltare mentală a copilului, după care vor exista astfel de noi formațiuni, cum ar fi:

• nevoia naturală de mișcare;
• dorința de activitate comună cu un adult;
• bunăstarea psihologică a copilului;
• apariția unor reacții condiționate ale copilului la stimuli vizuali și auditivi.

Sfatul meu pentru tinerii părinți

Uneori, părinții neglijează satisfacerea nevoii de comunicare a copilului, considerând că confortul fiziologic este mai important pentru copil. Părinții tineri adesea nu știu cum să comunice cu bebelușii lor, crezând că aceștia nu înțeleg încă nimic.

Cuplurile tinere vor să învețe să aprecieze fiecare moment petrecut cu copilul. Cuvinte afectuoase, mângâieri, sărutări, zâmbete reciproce — astfel putem enumera pe scurt principalele componente care stimulează deschiderea complexului de animație.

Copilul râde ca răspuns la un sărut de la mama — deci este necesar să se sărute din nou! Copilul fredonează îndelung, chemând-o pe mama — merită să cânți ceva ca răspuns, aplecându-te ușor spre copil! Bebelușul este într-o dispoziție bună — este timpul să-l tachinezi și să-l gâdili!

Concluzie

Complexul de revitalizare emoțională este o etapă importantă în viața bebelușului, care separă perioada de nou-născut de cea a copilăriei. Pentru ca acest fenomen psihofiziologic să apară în timp util, în perioada postnatală timpurie, părinții trebuie să aibă grijă de un mediu psihologic favorabil. Bebelușul trebuie să primească zilnic impresii noi, dar într-un mod dozat, deoarece sistemul său nervos nu este încă pregătit pentru sarcini intensive.

Absența acestui neoplasm sau caracterul său prelungit este un motiv de îngrijorare. Ea poate indica anomalii în activitatea sistemelor de analiză ale copilului sau anomalii în dezvoltarea mentală. Numai un medic poate determina cauza și alege cea mai bună modalitate de a o elimina.

În urma revitalizării emoțional-motorii, apar premisele unei activități comune intenționate între adult și copil, al cărei scop este cunoașterea lumii înconjurătoare.