Ce spune despre criza de 12 ani de viață de familie, cauzele și opțiunile de depășire a acesteia

Una dintre crizele familiale legitime este asociată cu viața comună timp de 12 ani.

S-ar părea că cuplul a experimentat deja împreună toate bucuriile și greutățile posibile, cu toate acestea, chiar și în această etapă a dezvoltării relațiilor, mulți soți aleg separarea, explicând-o printr-o banală lipsă de forță și de resurse interne pentru a combate stresul.

Mulți recunosc că nu a mai rămas nimic din sentimentele de odinioară și se formează un atașament elementar față de partener.

Explicația științifică

Criza este un punct de cotitură în viață, când nu mai este posibil sau de dorit să continuăm să interacționăm, iar pentru a găsi o soluție optimă la o situație conflictuală, este necesar să folosim resursele interne.

Criza familială, din punctul de vedere al științei psihologiei, este un fel de test al cuplului pentru soliditatea relației.

Situația poate fi cauzată atât de perioadele de tranziție a relațiilor intrafamiliale, cât și de factori externi nefavorabili sau de experiențele personale ale unuia dintre parteneri.

Esență

Conceptul de criză este perceput de majoritatea oamenilor ca fiind ceva negativ, dificil. Cu toate acestea, psihologia îl consideră dintr-un punct de vedere pozitiv.

Criza familială este o etapă care ajută cuplul să facă față tensiunii acumulate, să treacă la un nou nivel al relației, să se apropie unul de celălalt și să învețe să înțeleagă partenerul, să-i respecte opinia.

Începutul și durata

Criza familială a vieții în comun poate începe de la 12-13 ani — particularitățile sale, desigur, depind în mod direct de :

1. condițiile de viață;
2. gradul în care ambii parteneri sunt mulțumiți de ele.

Situațiile conflictuale legitime apar atunci când cuplul a fost stabilit, așezat, sedimentat — rutină plictisitoare, îndatoriri casnice neschimbate, o oprire a creșterii personale sau profesionale.

Mulți factori încep să preseze simultan pe fiecare dintre parteneri, făcându-i să se gândească la sensul vieții, la perspectivele de viitor și la oportunitățile ratate.

Simptomele

Criza celor 12 ani de viață în comun apare în aproape fiecare familie obișnuită.

Puteți observa faza sa activă printr-o serie de semne :

• schimbarea distanței psihologice — atât distanța maximă față de celălalt, cât și fuziunea excesivă, când niciunul dintre parteneri nu se simte o personalitate independentă, cu drepturi depline;
• confuzie în roluri — unul dintre parteneri începe să domine excesiv, retrăgându-se de la îndeplinirea îndatoririlor obișnuite și impunându-le celuilalt partener;
• distrugerea valorilor familiale stabilite, încălcarea ritualurilor și tradițiilor;
• lipsa de sprijin sau neconcordanța reacției așteptate, obișnuite, cu comportamentul real al partenerului;
• lipsa de înțelegere a modului de rezolvare a unui conflict de interese banal;
• extinderea contactelor sociale, căutarea unor modalități de a pleca de acasă cât mai mult timp posibil;
• reducerea drastică a timpului liber comun sau a activităților recreative.

Dacă terțe părți sunt implicate în mod regulat în conflict, criza se agravează simțitor. Certurile în cadrul familiei devin mai mari și mai frecvente. În ciuda acestui fapt, o criză nu înseamnă întotdeauna crize de furie, bătăi pe farfurie sau strigăte. Uneori se manifestă prin răceală, detașare, reticență.

La bărbați.

Bărbații încep să arate mai puțină tandrețe, căldură, atracție sexuală față de soția lor, devin ascuțiți și iritabili în conversație, preferă să-și petreacă timpul liber în alte companii sau imersați în muncă, excluzând însăși posibilitatea unui contact inutil sub pretextul angajării.

Bărbatul devine ca și cum ar fi complet indiferent sau, dimpotrivă, în toate felurile începe să dea dovadă de nepăsare, de lipsă de respect față de femeie, față de interesele, solicitările ei.

La femei

Femeile au tendința de a-și împărtăși durerea cu prietenii apropiați sau cu rudele. De cele mai multe ori, ele povestesc despre problemă nu cu scopul de a primi sfaturi utile, ci doar pentru a se exprima — pentru a spune ceea ce este imposibil, dintr-un motiv sau altul, să transmită partenerului. Femeile au tendința de a implica chiar și copiii în conflict, de a-i manipula și de a-i întoarce împotriva tatălui lor.

Multe devin excesiv de exigente în ceea ce privește îndeplinirea îndatoririlor casnice ale bărbatului, formarea unui buget comun, repartizarea cheltuielilor. Atunci când încearcă să discute cearta din partea partenerului, femeile se îngrădesc, se închid în sine, arătându-se ofensate.

În același timp, nedorind să găsească împreună o cale constructivă de ieșire din situație, reprezentanții jumătății frumoase a umanității tind să se preocupe de propriul aspect, de sexualitate, căutând să atragă atenția la nivel instinctiv.

Cauzele dificultăților în căsătorie

Partenerii încep să se uite la propriile lor valori, deja formate o dată cu viața, principii, idealuri, interese.

Există o teamă că, pentru a se schimba fundamental pe ei înșiși și condițiile de existență în bine, partea mai favorabilă, au epuizat deja toate posibilitățile sau, cel puțin, timpul care a fost alocat pentru crearea unei familii.

Cauzele acestei crize sunt:

• oboseala psihologică reciprocă;
• dorința de noutate în relație și în modul de viață.

Bărbatul, ajuns la un anumit statut în societate, devine obiectul atenției femeilor tinere, în timp ce soția sa, mai dependentă de propria înfățișare, se simte mai puțin atrăgătoare pentru bărbați.

Un rol important în forța relației îl joacă și factorii economici, teama de schimbare și de pierderea bunurilor dobândite în comun.

Ce poate afecta durata?

Asupra duratei crizei familiale pot influența diferiți factori . Printre aceștia:

• solvabilitatea financiară;
• prezența unor bunuri de valoare în posesia proprie;
• condițiile de împlinire profesională, de dezvoltare a carierei;
• satisfacția cu privire la dezvoltarea personală, disponibilitatea hobby-urilor preferate;
• cercul social, natura interrelațiilor cu reprezentanții acestuia;
• caracteristicile personale;
• valori de viață, ambiții.

Principalul criteriu de succes în depășirea rapidă a crizei celor 12 ani de viață comună este disponibilitatea fiecărui partener de a face concesii reciproce, conștientizarea participării personale, interesul pentru rezolvarea rapidă a unei situații de viață dificile.

Acțiuni comune de consolidare a relației

Dacă în relație apar primele semne ale unei crize familiale, este recomandabil să se ia imediat măsuri adecvate care să ajute, dacă nu să facă față imediat simptomelor negative, atunci cel puțin să evite consecințele distructive în viitor.

Se recomandă :

• să nu se nutrească resentimente — agresivitatea latentă se poate exprima printr-un comportament antisocial, poate fi îndreptată spre subiectul substituit;
• să nu recurgeți la insulte personale — trebuie să vă exprimați doar propriile sentimente și să nu încercați să vă umiliți partenerul;
• scăpați în mod constructiv de emoțiile negative — prin sport, prin hobby-uri preferate, prin ținerea unui jurnal;
• străduiți-vă să obțineți emoții luminoase — încercați ceva nou, schimbați-vă stilul, învățați activități nefamiliare;
• organizați timpul liber — extindeți legăturile sociale, străduiți-vă să vă dezvoltați personal și profesional.

Aceste recomandări sunt universale pentru ambii parteneri. Cu toate acestea, din cauza trăsăturilor de personalitate specifice fiecărui sex, atât bărbații, cât și femeile ar trebui să acorde atenție unor strategii comportamentale separate.

Ce ar trebui să facă o femeie?

Femeile sunt predominant mai emoționale decât bărbații, ele sunt capabile să păstreze o ranchiună față de un partener pentru o perioadă lungă de timp și să amintească despre aceasta cu fiecare ocazie, căutând în același timp cu sârguință motive suplimentare pentru reproșuri indirecte.

Este nepotrivit să învinovățești un bărbat pentru :

1. solvabilitatea financiară insuficientă;
2. aspectul neatractiv sau anumite obiceiuri.

Acest lucru va îndepărta și mai mult partenerii unul de celălalt.

Pentru un bărbat?

Un bărbat nu ar trebui să limiteze cercul social al soției sale.

Este important să înțeleagă că, la întâlnirile cu prietenii sau rudele, ea este distrasă de probleme, într-o anumită măsură se odihnește de numeroasele îndatoriri casnice, scapă de tensiuni.

Nu este greu de observat diferența în comportamentul ei — este suficient să-i oferiți o anumită libertate, să învățați să aveți încredere și să nu mai controlați fiecare pas.

Ce se întâmplă după aceea?

În funcție de gradul de expunere la factori negativi, de capacitatea și dorința soților de a rezolva situațiile conflictuale, criza celor 12 ani de viață în comun se poate încheia diferit — de la divorț la îmbunătățirea relațiilor.

Alte influențe asupra perioadei de criză

Poate exista un număr infinit de condiții care să determine durata și desfășurarea crizei. Totul depinde de cât de receptiv este fiecare partener la această influență, dacă este capabil să facă abstracție de circumstanțele externe și să aleagă o strategie de comportament mai progresivă.

Ștampila în pașaport

Există situații în care, chiar și după 12 ani, soții rămân necăsătoriți. Lipsa de voință a unuia dintre ei de a pune o ștampilă în pașaport poate agrava semnificativ evoluția crizei. Refuzul partenerului de a se căsători îi insuflă celuilalt nesiguranță, neîncredere în prezența unor sentimente sincere, ceea ce reprezintă un motiv inutil de ceartă.

Copii

Prezența copiilor îi afectează pe soți în moduri diferite. Unii caută să mențină o familie completă, în încercarea de a oferi copilului o dezvoltare completă și cuprinzătoare, neglijând sentimentele personale. În viitor, conflictul intern nerezolvat va bântui în mod constant cuplul.

Alții nu percep copilul ca pe un motiv de reținere în exprimare, evitând conflictele demonstrative, ceea ce, la rândul său, impune o experiență negativă asupra vieții copilului.

Copiii nu trebuie să devină participanți la un conflict sau un mijloc de manipulare, ei trebuie să simtă propria lor izolare, iubirea fiecărui părinte, indiferent de atitudinea lor față de celălalt.

Ce agravează situația?

Desfășurarea crizei agravează de fapt un singur lucru — lipsa de voință, lipsa de dorință sau incapacitatea soților de a încerca măcar să rezolve situația conflictuală.

Atunci când cel puțin unul dintre parteneri se închide în sine, dă dovadă de agresivitate sau face presiuni asupra unei persoane dragi — indiferent de factorii externi, criza capătă o amploare mai mare.

Temporară sau permanentă?

Cele mai multe cupluri se văd incapabile să depășească criza celor 12 ani de viață în comun, așa că preferă divorțul. De obicei, ajung la acest lucru după un timp, când propriile încercări de a schimba ceva nu duc la nimic, când cel de-al doilea partener nu este pregătit să îl audă și să îl asculte pe celălalt.

Concluzie

Criza celor 12 ani de viață comună este aproape inevitabilă chiar și în acele căsnicii în care există înțelegere reciprocă, armonie și dragoste. Natura cursului și durata ei depind direct de eforturile fiecărui partener.

Nu este posibil să învinovățești pe cineva singur pentru ceea ce sa întâmplat, este important să împărtășești responsabilitatea pentru o situație dificilă de viață, să înveți să te depășești pe tine însuți, să acționezi nu pe baza emoțiilor, ci în mod reflexiv, echilibrat, corect în mod obiectiv.

Un articol util? Evaluați-l

4.4 / 5. Număr de evaluări: 7