Stările mentale sunt necesare pentru ca o persoană să desfășoare cu succes diverse activități. În psihologie, acestea sunt clasificate pe diferite motive, dintre care cel mai popular este cheltuiala de energie a individului. Starea mentală a unei persoane are un impact direct asupra activității generale a sistemului nervos, încadrându-se organic în construcția generală a personalității.
A avea o idee generală despre funcționarea psihicului și influența acestuia asupra performanței activității umane este necesară pentru a putea gestiona emoțiile proprii și a menține eficiența sistemului nervos. Aceste cunoștințe vor fi relevante atât pentru elevi și studenți, cât și pentru adulții angajați în muncă intelectuală sau fizică la întreprindere.
Cuprins
Definiția stării mentale
Pentru a înțelege cum se poate formula definiția unei stări mentale, este necesar să ne întoarcem la studiul principiilor biologice și psihofiziologice ale sistemului nervos.
În psihologie, caracteristicile vieții mentale sunt considerate a fi o categorie a metodologiei generale a științei, care determină particularitățile activității unui anumit individ. Varietatea fenomenelor din sfera emoțională ca obiect al cercetării științifice a fost descoperită pentru prima dată în lucrările lui N.D. Levitov.
În articolele teoretice, autorul a definit starea sferei psihice a unei persoane ca fiind o trăsătură particulară a psihicului care reflectă activitatea sistemului nervos, susținându-și judecățile cu rezultate empirice. În același timp, cercetătorul atrage atenția cititorului asupra faptului că concluziile privind starea emoțională reală a unui individ la momentul studiului său trebuie să fie făcute în mod necesar pe baza evenimentelor care i s-au întâmplat recent. În același timp, cercetătorul nu neagă faptul că evenimentele tragice din trecut se pot face cunoscute mulți ani mai târziu, când o persoană, se pare, nu-și mai amintește despre ele. Rezultă că semnele stării psihice cresc sau scad eficiența organismului.
Starea psihologică este baza pentru asimilarea normelor și regulilor de comportament ale individului în societate. Ele ocupă o poziție intermediară între proprietățile personalității și procese precum atenția arbitrară, memoria pe termen scurt și lung, gândirea logică, imaginația, vorbirea. În psihologia muncii, acest fenomen este luat în considerare la pregătirea unei rezerve de personal a reprezentanților diferitelor profesii.
Exemple de stări mentale sunt stările de spirit, sentimentele și emoțiile, precum și starea de somn și de veghe. Etapele de dezvoltare a stărilor mentale sunt condiționate de predominanța proceselor de inhibiție sau de excitație în sistemul nervos.
Criterii de clasificare
Împărțirea experiențelor psihologice în categorii independente este acceptată prin caracteristici de bază precum
- sursa de origine a acestora (născute în interior sub influența gândurilor unei persoane sau formate ca urmare a unor factori din exterior);
- gradul de conștientizare (formate în stratul inconștient, în preconștient sau în stratul realizat al psihicului);
- durata (pe termen scurt, mediu sau lung);
- gradul de gravitate (abia perceptibil, moderat pronunțat, viu pronunțat);
- fondul emoțional (pozitiv sau negativ);
- aria de manifestare (comportament, activitate profesională, dispoziție, voință, motivație).
Tipuri de stări mentale
În funcție de procesele conducătoare din psihic, se disting stările psihologice emoționale, gnostice (cognitive) și volitive ale unei persoane. Exemple de varietăți emoționale sunt pasiunea amoroasă și dorința sexuală, bucuria și vigoarea imediată, tristețea și osânda, depresia și opresiunea, dorul și disperarea, durerea, indignarea și resentimentele, frica de panică, furia și afecțiunea.
Esența experienței gnostice este transmisă de emoții pe termen scurt, cum ar fi interesul cognitiv, curiozitatea, concentrarea și imersiunea în muncă, nedumerirea și perplexitatea, surpriza, îndoiala și scepticismul, visarea și tendința de a fantezia. Toate emoțiile enumerate aici sunt legate în mod inseparabil de procesul de activitate și nu există în mod izolat de acesta.
Varietățile voliționale includ: activitatea și inițiativa, determinarea și intenția, încrederea, calmul și autocontrolul, reținerea și caracteristicile lor pereche diametral opuse. Spre deosebire de grupul anterior, aceste caracteristici de personalitate nu apar de la sine, ele se formează în procesul de educație în copilărie și adolescență.
Direcția vectorială sistemică a psihologiei se bazează pe o clasificare similară. În această abordare, fenomenele emoționale ale psihicului sunt reprezentate de grupuri cum ar fi tensiunea și relaxarea în activitate și motivație, sentimente de plăcere și neplăcere în procesul de cunoaștere sau experiență, activitate și pasivitate ca tipuri permanente de personalitate.
Trebuie spus că susținătorii acestei abordări a clasificării subliniază faptul că nu totul poate fi corectat. Unele experiențe sunt condiționate de tipul de sistem nervos și de mobilitatea acestuia, care nu pot fi schimbate. Prin urmare, pasivitatea și lentoarea unor persoane, precum și activitatea excesivă a unor indivizi trebuie uneori să fie luate ca atare și să învețe o persoană să trăiască cu aceste trăsături individual-tipologice.
Conform criteriului de legătură cu componentele structurale ale personalității în psihologie se acceptă alocarea unor astfel de varietăți de fenomene ale psihicului ca experiențe personale, care sunt legate de activitate, emoții ale individualității.
Care sunt stările psihice în funcție de influența lor asupra persoanei? Soiurile stenice — stimulează activitatea individului; tipurile astenice — inhibă activitatea individului.
Care ar fi o clasificare simplificată a stărilor mentale?
Moral-psihologică
Acest tip se naște ca urmare a experiențelor personale (subiective) ale unui individ atunci când contemplă realitatea înconjurătoare. Gradul de corespondență între fenomenul văzut și experiența emoțională care apare caracterizează nivelul de adecvare a răspunsului unui individ. Structura și tipurile de experiențe morale sunt determinate de particularitățile sistemului nervos al unei persoane și de tipul temperamentului său, precum și de trăsăturile caracterologice.
Emoțional-psihologic
Definiția acestui grup se bazează pe trăsăturile psihologice ale personalității și pe emoțiile unei persoane care apar într-o situație de viață sau alta. Tipurile acestui grup sunt afectele, pasiunea, starea de spirit a unei persoane, experiența sa de stres sau disconfortul provocat de frustrare. Starea de spirit reflectă starea unei persoane angajate în acest sau acel tip de activitate de cercetare, practică, de muncă, creativă. Prevalența colorării pozitive sau negative a stărilor emoționale și psihologice este determinată și de tipul de temperament al unei persoane. Starea mentală a unei persoane energice-colerice — este o schimbare rapidă fiecare alte experiențe viu colorate (izbucniri), în timp ce principala caracteristică a fondului emoțional flegmatic lent va fi calmul și lipsa izbucnirilor luminoase și schimbarea gratuită a stării de spirit. Stările psihice negative prevalează la melancolici, predispuși la depresie, iar cele pozitive — la sângeroșii veseli și fără griji.
Stresul și starea mentală de frustrare sunt tipurile de stări emoționale care necesită eliminare imediată. Uneori, o persoană nu le poate face față de una singură și are nevoie de ajutorul unui psiholog sau psihoterapeut calificat. În unele cazuri, pentru a corecta starea de bine a individului, acesta are nevoie de terapie medicamentoasă și de observarea de către un psihiatru.
Stări psihologice ale unei persoane
Blocul psihologic al personalității include toate componentele psihicului uman: caracteristicile sistemului nervos, viziunea asupra lumii, orientările valorice, motivația și blocul de nevoi. Conceptul de atitudini și convingeri ale unui individ în formarea stărilor psihice este de o importanță capitală.
Starea psihologică a unui copil
Structura și tipurile de stări psihice ale unui copil se explică prin caracteristicile specifice vârstei de dezvoltare a acestuia. Posibilitatea unei evaluări obiective a stării psihologice a copiilor nu apare decât după ce aceștia ating vârsta de 15-16 ani. Înainte de această perioadă, copiii se caracterizează prin schimbări momentane ale dispoziției și prin percepția superficială a ceea ce se întâmplă.
Caracteristicile proceselor psihice și ale stărilor emoționale ale copilului depind de mediul familial și de climatul psihologic din familie.
Social și psihologic
Ce se referă la stările social-psihice ale unei persoane? În primul rând, este vorba de toate contactele sociale ale unei persoane. Orientarea emoțională a personalității este determinată de nivelul de dezvoltare a abilităților de comunicare ale unei persoane, de stima de sine, de imagine.
Evaluarea negativă de către o persoană a stării sale mentale în momentele de interacțiune cu ceilalți poate duce la boli psihosomatice.
Proprietăți
Toate stările mentale au proprietăți speciale:
- Integritatea — interconectarea și interdependența tuturor componentelor psihicului. Această proprietate influențează eficiența activității umane.
- Stabilitatea. Toate tipurile de stări mentale umane sunt mai constante decât emoțiile momentane.
- Mobilitatea este proprietatea stărilor mentale de a-și schimba funcțiile în urma schimbării situației.
- Polaritatea — această proprietate exprimă împerecherea experiențelor emoționale. Fiecărei experiențe pozitive îi este posibil să i se potrivească o experiență emoțională diametral opusă (negativă).
Niveluri
Esența și clasificarea stărilor mentale în psihologie se manifestă la diferite niveluri:
- nivelul fiziologic dezvăluie caracteristicile neurofiziologice, biologice și morfologice ale răspunsului uman la ceea ce se întâmplă;
- nivelul psihofiziologic, care determină reacțiile senzoriale și vegetative ale organismului;
- nivelul socio-psihologic, care ia în considerare statutul unei persoane în relațiile interpersonale și atitudinea sa față de muncă;
- nivelul psihologic, care definește starea emoțională generală a unei persoane.
Factori de formare
Ce factori influențează starea psihologică a unei persoane? Este general acceptat faptul că factorii stărilor psihologice ale unei persoane includ: tonul general al personalității, motivația, dispoziția, așteptările de succes, atitudinea subiectivă față de activitate. Pe baza acestor componente, factorii au primit denumiri precum: «factori de stare psihică», «factori de stare psihică», «factori de stare psihică», «factori de stare psihică»:
- Motivațional-incitant — cel mai puternic factor care stimulează activitatea personalității. Componentele principale aici sunt satisfacția unei persoane în ceea ce privește relațiile cu o persoană preferată, securitatea financiară.
- Emoțional-evaluativ — un factor care indică atitudinea unei persoane față de acest sau acel tip de activitate și rezultatul muncii sale.
- Activare-energetică — un factor care caracterizează activitatea fiziologică a unei persoane și care se manifestă printr-o schimbare regulată a somnului și a stării de veghe. Sănătatea umană este, de asemenea, raportată la factorul activare-energetică. Experiențele puternice sunt de obicei asociate cu excitația, iar cele slabe cu inhibiția în sistemul nervos.
Funcțiile stărilor mentale
Stările mentale sunt o componentă structurală a psihicului. Lista funcțiilor pe care le îndeplinesc arată astfel:
- formarea stimei de sine a individului;
- discuția unei persoane de a comite anumite acțiuni;
- prezicerea succesului anumitor demersuri;
- a forța o persoană să ducă la bun sfârșit munca începută;
- formarea atitudinii unei persoane față de activitate;
- evaluarea rezultatului muncii cuiva;
Aceste 6 funcții sunt explicate prin esența și clasificarea stărilor mentale.
Diagnosticare
Unele persoane au o capacitate unică de a-și evalua cu exactitate starea mentală. Starea de bine fizică este principalul lor «barometru». Alte persoane au nevoie de ajutorul unui psiholog în acest caz.
În psihologie, definiția stării mentale a unei persoane este analiza nivelului său psihofiziologic și psihologic. Studiul nivelului psihofiziologic permite să se studieze natura sentimentului apărut și să se determine (dacă este necesar) modalitățile de corectare a acestuia.
Cele mai populare instrumente de diagnosticare sunt testele psihologice. Cu ajutorul lor se diagnostichează starea de spirit, starea de bine și nivelul de activitate a unei persoane. Cele mai revelatoare rezultate dau tehnici precum testul de culoare Lusher, SUN, RAT, «Chestionarul de tensiune neuropsihică», «Relief of emotions», teste de anxietate personală.
În medicină, metodele de diagnosticare a stărilor psihice includ rezultatele ECG și CGR, ritmul cardiac, encefalograma cerebrală.
Probleme ale stărilor psihologice
Care sunt problemele în studiul stărilor psihologice? În primul rând, este vorba de dificultatea de a separa factorii subiectivi și obiectivi care dau naștere la această sau acea experiență emoțională.
Prevalența experiențelor psihologice negative duce la un sentiment de nemulțumire față de propria viață. Conștientizarea problemelor în termeni psihologici și capacitatea de a-și analiza propria stare nu sunt metodele prin care o persoană poate face față psihosomaticii. Pentru a restabili performanța, a normaliza somnul și a scăpa de durerile de cap gratuite, o persoană trebuie să consulte un psiholog. Numai un specialist calificat va putea identifica corect cauza problemelor și va putea alege metode eficiente de eliminare a acestora.
Recomandările mele
Clienții mei vin adesea la mine cu plângeri de oboseală cronică, scăderea poftei de mâncare, lipsa dorinței de a face ceva. Nu înțeleg ce se întâmplă cu ei, îmi spun că au fost la mulți medici, au făcut o mulțime de analize, dar cauza scăderii eficienței și a apatiei nu a fost identificată. «Ce este în neregulă cu mine?» — mă întreabă ei. Răspunsul meu că aceste simptome se referă la anomalii ale stării mentale a individului îi surprinde de obicei. Cu toate acestea, presupunerile mele inițiale sunt confirmate de rezultatele testelor psihologice. În următoarea etapă a lucrului cu clientul îi vorbesc despre ce tipuri de stări mentale se disting în psihologia modernă, deoarece adesea, după ce s-au familiarizat cu rezultatele diagnosticelor, ei spun: «Spuneți-mi ce se referă la stările mentale ale personalității».
În cele mai multe cazuri, 5-10 ședințe cu un psiholog sunt suficiente pentru a corecta o stare psihică, cum ar fi o stare de spirit scăzută. Dau recomandări privind dezvoltarea abilităților de reflecție, predau tehnici de relaxare. Principala metodă în activitatea mea este terapia prin artă. În opinia mea, această metodă este cheia către lumea interioară a unei persoane. Prin exerciții art-terapice o persoană găsește armonia cu sine, învață să-și gestioneze câmpul emoțional.
Concluzie
Tonusul organismului uman poate fi evaluat prin studierea proceselor care reflectă activitatea sistemului său nervos. Formele și proprietățile acestora sunt studiate de psihologi cu ajutorul instrumentelor de psihodiagnostic.
Este important să înțelegem că o astfel de stare mentală ca vector al dispoziției este schimbătoare. În fiecare zi, o persoană este afectată de un număr imens de factori externi care pot transforma o dispoziție pozitivă într-una negativă. Pentru ca performanța să nu aibă de suferit ca urmare, este necesar să învățați cum să vă gestionați câmpul emoțional.