Ce este nosocomephobia, cum să ajuți o persoană care se teme de spital și de medici

O instituție medicală nu este cel mai plăcut loc de vizitat. Cei mai mulți oameni sunt capabili să depășească disconfortul și să vină la spital, dar nu toată lumea.

În unele cazuri, anxietatea este atât de puternică încât crește până la panică. Despre ceea ce se numește științific frica de personalul medical și de instituții și cum să o depășești, în materialul de mai jos.

Care este numele fobiei și ce este?

Nosocomefobia este o frică compulsivă de centrele medicale, spitale, stații medicale, camere medicale. Din punct de vedere științific, nosocomefobia este o teamă persistentă, nerezonabilă, intensă, de situațiile legate de intrarea în centrele medicale.

Important! Elementul cheie care deosebește fobia de frică este iraționalitatea acesteia și incapacitatea de a se controla într-o situație de pericol imaginar.

Unii oameni se tem de atmosfera de spital, alții se panichează de mirosuri, alții se tem de infecții. Frecvența nosocomefobiei în rândul bărbaților și femeilor, adulților și copiilor este aproximativ egală. În cazurile severe, se dezvoltă un comportament de evitare. Persoana este atât de speriată încât chiar și conversațiile pe tema spitalizării sunt reprimate.

Locul în clasificarea internațională

Nosocomefobiile fac parte din fobiile specifice izolate. Conform IC D-11, ele sunt incluse în grupul tulburărilor legate de anxietate și frică.

Concepte conexe

Nosocomefobia ar trebui să se distingă de condiții patologice similare, cum ar fi hemofobia, tripanofobia, iatrofobia.

• Nosocomefobia implică faptul că o persoană se teme de faptul că se află între pereții unei instituții medicale.
• Hemofobia este legată de teama de sânge.
• Trypanofobia este legată de teama de injecții și seringi.
• Iatrofobie — o persoană se teme nu de vizita la spital în sine, ci de dialogul cu medicul. Pacienții își exprimă îngrijorarea de a fi judecați de personalul medical cu privire la boala, orientarea, obiceiurile și caracteristicile lor individuale.

Cauze de dezvoltare

O stare patologică se poate dezvolta sub influența mai multor factori. Aceștia includ circumstanțe externe și cauze interne:

• Experiența traumatică. Se crede că mecanismul de formare a fobiilor, inclusiv a nosocomefobiei, se bazează pe consolidarea unei anumite reacții ca răspuns la stimul. La o persoană care s-a confruntat cu un stres sever, se instalează un anumit model de comportament. Acest lucru nu este valabil pentru toată lumea, deoarece există și alți factori care influențează dezvoltarea patologiei. Uneori, o persoană nu-și amintește în ce circumstanțe a fost obținută experiența, dar totuși simte un disconfort puternic. Este deosebit de dificil să se diagnosticheze situațiile care au avut loc înainte de vârsta de 3 ani.
• Frica de necunoscut. Nosocomefobia poate fi prezentă la persoanele care nu au vizitat niciodată o instituție medicală. Ei au auzit despre ororile pe care le presupune prezența în spital, iar acest lucru devine un motiv suficient pentru dezvoltarea acestei tulburări.
• Trăsături de personalitate. Tulburările anxiofobice sunt suferite de persoane cu anumite trăsături de caracter: impresionabilitate, vulnerabilitate, imaginație excesiv de bogată, hipersensibilitate.
• Influența mass-mediei. O supraabundență de conținut negativ legat de moarte, boală, suferință duce la creșterea anxietății. Ca urmare — fobii, tulburări de panică, tulburări de anxietate.

Sinopsis. Motivele pentru care se dezvoltă nosocomefobia sunt profund individuale. Experții consideră că stereotipurile despre spitale și centre medicale și experiențele neplăcute au o mare influență.

Predispoziție

Tendința la fobii specifice, inclusiv nosocomefobia, este caracteristică persoanelor care sunt anxioase și neîncrezătoare, care experimentează sever înfrângeri și, în general, orice situație stresantă.

Probabilitatea de apariție a patologiei este mult mai mare la persoanele cu tulburare de stres posttraumatic, tulburare de anxietate, tulburare de panică.

Simptomele

Nosocomefobii intră în panică la gândul de a vizita un centru medical. Aceștia inventează diverse scuze pentru a amâna momentul neplăcut. Teama poate fi atât de mare încât pacienții pur și simplu fug. Semnele nosocomefobiei se manifestă la nivel mental și somatic. Căci un atac de fobie se caracterizează prin următoarele manifestări:

• excitabilitate crescută, activitate motorie;
• mișcări repetitive și ticuri nervoase;
• greață și alte probleme gastrointestinale;
• dureri de cap, disconfort corporal (furnicături, amorțeală), frisoane;
• dificultăți de respirație, palpitații și dureri în piept;
• urinare frecventă și transpirație;
• stări de leșin.

Fiți atenți! În momentul unui atac, o persoană își poate pierde simțul timpului și al spațiului. Ceea ce se întâmplă pare ireal, ca și cum ar fi un vis sau un film.

Persoana se simte încolțită din cauza incapacității de a face față problemei. Teama de un atac crește și mai mult anxietatea. Pacienții își exprimă temerile că nu au niciun control asupra situației. Emoția principală este frica intensă care nu poate fi stăpânită.

Diagnostic

Există criterii la care medicul este atent atunci când pune un diagnostic. Acestea includ:

• Frica irațională care apare din cauza posibilității de a ajunge într-o situație traumatică;
• comportament de evitare;
• semnele de fobie trebuie să fie primare în raport cu anxietatea.

Este necesar să se facă distincția între nosocomefobie și alte fobii specifice și tulburări fobice. De exemplu, hemofobia se caracterizează prin scăderea ritmului cardiac și sincopă. Nosofobia, teama de a se îmbolnăvi, este clasificată ca o tulburare hipocondriacă.

Se poate vorbi de o patologie stabilă dacă atacurile de nosocomefobie durează cel puțin șase luni. Frica apare imediat și nu este proporțională cu pericolul.

Vă rugăm să rețineți! Nosocomefobia nu trebuie să fie o consecință a altor boli.

Exemple în rândul persoanelor celebre

Cea mai cunoscută «victimă» a nosocomefobiei este Richard Nixon. Cel de-al patrulea președinte al SUA a evitat în toate modurile posibile centrele medicale. El credea că probabilitatea de a ieși viu din spital era minimă. În 1974, Nixon a fost nevoit totuși să ceară ajutorul medicilor: s-a descoperit că avea un cheag de sânge. Președintele a acceptat să fie spitalizat abia după ce a aflat de amenințarea la adresa vieții sale.

Sfaturi practice pentru depășirea fricii

Mulți oameni care suferă de nosocomefobie, cred că problema nu poate fi rezolvată. Acest lucru nu este în întregime adevărat. Este posibil să înveți să faci față fricii printr-o pregătire specială.

Psihologii și psihiatrii oferă următoarele opțiuni de auto-ajutorare:

• Creați un sentiment de siguranță. Dacă necesitatea de a vă confrunta cu spitalul este iminentă, trebuie să luați ceva care evocă asociații plăcute — fotografii, un laptop cu cărți sau filme interesante, un player. Puteți aduce o pătură, o pernă, câteva lucruri mici de acasă.
• Stăpâniți exercițiile de respirație. În timpul unui atac, o persoană începe să respire rapid și superficial, iar reacția de panică se intensifică. Puteți opri cercul vicios învățând cum să respirați corect.
  1. Cel mai simplu mod — închideți ochii, inspirați adânc pe gură și expirați pe nas.
  2. O metodă eficientă de autoajutorare — respirația pe pătrățele. Pentru primele 4 numărători trebuie să inspirați pe nas, apoi să vă țineți respirația timp de 4 numărători, expirați timp de 4 numărători și terminați exercițiul ținându-vă respirația timp de 4 numărători.
  3. Unele surse descriu metoda de respirație în pungă, dar medicii nu recomandă să se recurgă la ea.
• Yoga și meditație. Capacitatea de a se relaxa este o abilitate foarte importantă în situația cu tulburări de foniat. O persoană învață să se concentreze asupra senzațiilor interne, măturând cele inutile. Cursurile de yoga, Pilates, practica meditației — toate acestea ajută la refacerea resurselor. Depășirea independentă a fricii este posibilă, dacă vorbim despre o simptomatologie slabă. În formele severe, este necesar să se lucreze prin problema cu un psihoterapeut

Când este necesar să contactați un specialist

Nosocomefobia poate afecta foarte mult calitatea vieții. Dacă problema este tratată la timp, se formează o afectare persistentă a funcționării. Dacă o persoană este complet consumată de frică și nu poate duce o viață normală — acesta este un semnal că este timpul să mergeți la medic. Se aplică metode de terapie — fără detalii și medicamente — doar indicații generale.

Schema de tratament pentru nosocomefobie este determinată de un specialist după o conversație cu pacientul. Farmacoterapia este prescrisă în cazul în care alte metode nu dau rezultate. Psihoterapia s-a dovedit a fi foarte bună.

Principalele direcții de tratament:

• terapia cognitiv-comportamentală;
• terapia rațional-emotivă;
• terapia sugestivă;
• abordarea psihodinamică.

Nosocomefobia, ca și alte fobii, este legată de comportamentul de evitare. În cadrul ședințelor de terapie de expunere, terapeutul antrenează persoana să rămână în contact cu sursa fricii până când intensitatea simptomelor scade.

Sinopsis. Psihoeducația joacă un rol important în tratamentul nosocomefobiei. Medicul trebuie să-i explice persoanei care este esența bolii sale, cum să o abordeze. Informarea reduce semnificativ anxietatea.

Prevenirea dezvoltării sau a exacerbărilor

Nu există metode care să garanteze protecția împotriva apariției nosocomefobiei. Este necesar să se ducă un stil de viață sănătos, să nu se abuzeze de alcool, să se acorde atenție aspectelor pozitive ale vieții.

Părinții ai căror copii merg la centrele de sănătate ar trebui să-și pregătească copilul pentru vizita la spital, spunându-i ce se va întâmpla. Este important să se pună accentul pe faptul că medicii sunt de ajutor, că medicamentele sunt utile și că nimeni nu vrea să facă rău.

Consecințe și prognostic

Fobiile specifice răspund în general bine la tratament. Dacă sunt tratate în timp util, probabilitatea de vindecare este foarte mare. În general, prognosticul este favorabil.

În primul rând, nosocomefobia perturbă viața persoanei însăși, punându-i sănătatea în pericol. Fobiile simple se manifestă în situații specifice, neafectând toate aspectele vieții.

În unele cazuri, tendința de comportament evitant poate evolua spre un stil de viață retras, refuzul de a socializa, probleme la locul de muncă și în familie. Toate acestea vor duce la o depresie prelungită.

Concluzie

Nosocomefobia este o tulburare care aduce multe necazuri în primul rând persoanei înseși. Succesul în tratament depinde de gradul de interes al pacientului pentru recuperare, de un bun contact terapeutic.

Un articol util? Evaluați

0 / 5. Număr de evaluări: 0