Ce este gândirea critică, cum să se dezvolte, exemple

Gândirea critică astăzi nu este doar o caracteristică individual-tipologică a personalității, ci un criteriu în funcție de care șefii firmelor de prestigiu își selectează angajații. Despre importanța acestei abilități se scrie pe internet, în periodice și în mass-media. Formarea gândirii critice ajută o persoană să lucreze cu un flux de informații în continuă creștere, să distingă adevărul de falsitate, să interpreteze faptele care îi sunt prezentate și să formuleze deducții. Dar ce este gândirea critică? Care sunt metodele și mijloacele de dezvoltare a acesteia?

Definirea conceptului

Gândirea critică este capacitatea unei persoane de a analiza eficient informațiile primite și de a-și argumenta opinia, de a înțelege poziția unui partener de comunicare, de a formula concluzii și de a lua singura decizie corectă pe baza datelor inițiale. Ea caracterizează o persoană ca subiect activ al activității educaționale într-o instituție de învățământ, nu doar ca un receptor pasiv de informații seci. Ea face ca un angajat să fie cu adevărat valoros pentru întreprindere, deoarece implică capacitatea de a raționa. Capacitatea unei persoane de a gândi clar combină logica și gândirea critică. În absența gândirii critice, este imposibil să se formeze abilități elementare de autoanaliză și reflecție într-o persoană. Un astfel de individ nu va învăța din greșelile sale și nu își va aminti experiența trecută într-o situație neclară.

Pe baza definiției, putem concluziona că semnele prezenței sale la un individ sunt:

• Capacitatea de a stabili relații cauză-efect între evenimente și reacțiile emoționale ale oamenilor;
• o înțelegere a modelelor evenimentelor istorice;
• capacitatea de a alege dintr-o varietate de fapte și teze pe cele care sunt necesare pentru a rezolva o anumită situație;
• capacitatea de a rememora experiența personală (atât pozitivă, cât și negativă) într-o situație stresantă;
• toleranța față de opiniile altora și față de principiile de viață ale unei alte persoane
• capacitatea de a accepta criticile în mod constructiv;
• capacitatea de a prezenta argumente în cadrul unui dialog;
• capacitatea de a observa contradicții și inconsecvențe în declarațiile interlocutorului;
• consecvență și bunăvoință în rezolvarea disputelor și a situațiilor conflictuale;
• tendința de a rezolva conflictele pe cale pașnică;
• refuzul variantelor de acțiuni șablon și al gândirii stereotipate;
• autoactualizarea;
• capacitatea de autoanaliză și nevoia de autodepășire și autoperfecționare continuă.

De ce să dezvoltăm această abilitate

Capacitatea de a raționa rațional este o componentă integrantă a diferitelor sfere ale vieții umane în societate.

• Activitate de învățare. Această trăsătură a activității de gândire ajută elevul sau studentul să selecteze în mod independent literatura științifică și metodică necesară pentru scrierea unui eseu sau a unei lucrări trimestriale și să structureze textul surselor primare teoretice, ajută la dezvăluirea relațiilor cauză-efect ale fenomenelor și proceselor din realitatea înconjurătoare. În cadrul lecțiilor, seminariilor și orelor practice, elevii cu fundamente dezvoltate de gândire critică își argumentează punctul de vedere, participă activ la discuții și sunt lideri în echipă.

Principiile criticității și judecății sunt solicitate în științe precum filosofia, studiile sociale, istoria, științele politice, sociologia, psihologia și pedagogia. Cu cât nivelul de dezvoltare a operațiilor de gândire al unui elev sau student este mai ridicat, cu atât notele sale sunt mai mari.

• Sfera de muncă profesională. La multe întreprinderi, angajații trebuie nu numai să cunoască schemele standard ale procesului tehnologic, ci și să fie capabili să ia decizii nestandardizate. Aceasta este o abilitate cerută pentru profesii precum inginer, proiectant-designer, manager, lăcătuș-reparator, medic. Competențele cheie ale gândirii critice sunt documentate în fișele ocupaționale.

Potrivit lui Agapov, gândirea critică este o trăsătură semnificativă din punct de vedere profesional a oricărui manager, care stă la baza capacității de a vedea problemele în mod cuprinzător și de a lua decizii care să schimbe viața în condiții de deficit de informații.

• Viața de zi cu zi. Fiecare dintre noi trebuie să se confrunte cu probleme legate de studii, muncă, carieră, viață personală și sănătate. Psihologii au constatat că spiritul critic al conștiinței îi ajută pe oameni să recunoască minciunile din cuvintele unui interlocutor și să le semnaleze cu tact, să fie convingători într-o discuție aprinsă, să rezolve cu succes și cu promptitudine conflictele familiale și să mențină înțelegerea reciprocă cu cei dragi.

Specialiștii din domeniul psihologiei consideră că cererea de gândire critică din zilele noastre se datorează progresului științific și tehnologic. Acest lucru este legat de cantitatea tot mai mare de informații pe care o persoană o întâlnește zilnic. Un locuitor modern al unui megalopolis trebuie să fie capabil să «filtreze» informațiile.

Gândirea critică poate dezvolta următoarele calități la o persoană:

• ingeniozitatea și ingeniozitatea;
• viteza de reacție;
• mentalitate analitică;
• raționalitate și consecvență;
• echilibru de caracter;
• toleranță la stres și tact;
• toleranță și toleranță;
• conștiința de sine;
• creativitate.

Tipuri

Caracteristicile gândirii critice sunt studiate în psihologia vârstei. Cunoștințele, tipul de informații, inteligența, caracteristicile memoriei, logica ne permit să distingem următoarele tipuri de gândire critică:

• Tipul slab. Acest tip de gândire este adesea numit pseudo-intelectual. Poate fi întâlnit la egoiștii care sunt interesați doar de propria bunăstare. Astfel de oameni sunt motivați de scopuri egoiste în acțiunile lor.
• Tipul puternic. Exemplul său poate servi ca o abordare obiectivă a studiului a ceva.

Până în prezent, în psihologie și pedagogie, există doar o astfel de abordare a alocării tipurilor de gândire critică.

Diagnosticul

Tehnicile psihologice pot fi folosite pentru a evalua nivelul de dezvoltare a gândirii critice. Dacă rezultatele mai multor teste relevă un nivel scăzut de dezvoltare a acestui indicator al activității intelectuale, nu disperați: această abilitate poate fi dezvoltată la orice vârstă. Astăzi există diverse modalități de formare a gândirii critice. Această componentă a construcției intelectuale a personalității trece în dezvoltarea sa faze regulate.

Fazele

Fundamentul formării gândirii critice se bazează pe 3 faze:

1. Faza provocării. Această fază implică actualizarea stocului de cunoștințe existent al unei persoane și generarea interesului pentru subiect și pentru discuția viitoare a problemelor. Pentru a rezolva sarcinile din această fază, instituțiile de învățământ public și școlile publice folosesc situații problematice, ilustrații, întrebări retorice, lanțuri logice incorecte. Una dintre principalele condiții pentru o învățare eficientă în didactica și pedagogia modernă este considerată a fi formularea independentă a obiectivelor lecției de către elevi. Gândirea critică se manifestă în raționamentul copiilor. În această etapă, profesorul nu evaluează corectitudinea răspunsurilor elevilor.
2. Faza de înțelegere a informațiilor. În această etapă, profesorul organizează munca elevilor cu noul material. Pentru o mai bună înțelegere a noului material, se recomandă combinarea metodelor de lucru individual, în grup și în perechi. În această fază, elevii încearcă să găsească răspunsuri la întrebările care îi preocupă, să își satisfacă interesul cognitiv cu ajutorul metodelor de lucru de căutare, al operațiilor logice și al modalităților de prelucrare a noului material. În această etapă, profesorul acționează ca un coordonator al procesului educațional.
3. Faza de reflecție. Aici se dezvoltă capacitatea de a analiza informațiile. Elevii se gândesc la noul material, își formează propria atitudine față de ceea ce au auzit, citit sau văzut. Ei compară faptele noi cu cele deja cunoscute. Dacă în etapa anterioară profesorul a reușit să creeze condiții optime pentru o muncă productivă, rezultatul etapei de reflexivitate va fi transformarea noilor cunoștințe în experiența personală a elevilor.

Tehnologia de dezvoltare a gândirii critice implică o muncă intensivă a creierului. Atitudinea critică față de orice fapte necesită o pregătire intelectuală.

Modalități de dezvoltare

Psihologia modernă oferă un număr imens de modalități eficiente de dezvoltare a gândirii critice. Acestea nu au limite de vârstă, dar sunt de obicei clasificate în tehnologii pentru copii și tehnologii pentru adulți. Etapele de dezvoltare a gândirii critice sunt secvențiale, astfel încât sarcinile și exercițiile de formare ar trebui să urmeze principiul «de la simplu la complex».

Pentru copii

• Comparația este o metodă cheie de a-i învăța pe copii să gândească critic. În cadrul unor sesiuni special organizate, psihologul educațional îi învață pe copii să identifice cât mai multe motive posibile pentru clasificarea diferitelor obiecte. Gradul de complexitate al sarcinilor care implică compararea obiectelor este în continuă creștere, iar acestea sunt orientate către zona de dezvoltare proximală a copilului. La început, psihologii educaționali folosesc obiecte simple și lucruri din viața de zi cu zi în exercițiile de acest tip. Treptat, facilitatorul îi învață pe copii să compare concepte abstracte. Odată ce aceste abilități de comparare sunt stăpânite, copiii adolescenți sunt capabili să compare două lucrări ale aceluiași autor sau două filme ale aceluiași regizor.
• Lucrul în microgrup. Un educator care cunoaște importanța gândirii critice în lumea de astăzi organizează cu regularitate lucrul în microgrupuri în clasă pentru a dezvolta abilitățile elevilor în rezolvarea problemelor în colaborare.
• Creativitate. Este o metodă universală de dezvoltare a gândirii critice și a capacității de a gândi în afara cutiei, care întărește efectul cu emoțiile pozitive care apar în procesul de creare a unei capodopere. Tot ceea ce se cere educatorului este să ghideze procesul creativ al copiilor. Psihologii sfătuiesc să nu se grăbească să-i ajute pe copii în caz de dificultăți în timpul producerii unei opere de artă. Este mai bine să le acordați timp pentru a face față dificultăților pe cont propriu. În acest caz, în doar câteva minute, copiii pot observa semne de gândire critică.
• Metoda de dezvoltare a gândirii critice prin întrebări. Gândirea critică pură este dezvoltată în timp ce se caută un răspuns la o varietate de întrebări. Atunci când un profesor pune întrebări elevilor, el le stimulează activitatea, atenția. Teoria de dezvoltare a gândirii critice prin punerea de întrebări copilului îndeplinește pe deplin cerințele FSES.
• Exerciții logice, jocuri de societate, puzzle-uri și rebusuri. Astfel de activități dezvoltă logica, atenția, observația, memoria

Pentru adulți

• Participarea la discuții și dezbateri. Aceste activități vă învață cum să auziți și să interpretați declarațiile adversarilor. În conformitate cu regulile acestor activități, în acest caz, un comportament politicos pe tot parcursul discuției unei probleme se numește un semn de gândire critică dezvoltată.
• Brainstormingul este o metodă eficientă de dezvoltare a gândirii critice. Un exemplu de situație în care gândirea critică poate fi dezvoltată prin această metodă este organizarea unei discuții de grup pe marginea unei probleme problematice, în care participanții propun numeroase idei și modalități de rezolvare a acesteia. Toate sugestiile participanților la brainstorming sunt înregistrate pe o tablă sau pe o planșă de hârtie și apoi analizate în detaliu.
• Metacogniția. Această metodă stimulează caracteristici ale gândirii critice precum capacitatea de a se vedea pe sine din exterior, capacitatea de a reflecta și autocritica.
• Joc de șah. Caracteristicile și regulile jocului creează condiții pentru formarea gândirii critice. Câștigătorul este jucătorul care se pricepe mai bine la stabilirea relațiilor cauză-efect și care este capabil să prezică șirul gândurilor adversarului.

Recomandările mele

Într-o zi, în timpul unei sesiuni de formare pentru dezvoltare personală, unul dintre adolescenți a explicat în propriile cuvinte ce este gândirea critică: este capacitatea unui individ de a avea propria opinie despre tot ceea ce se întâmplă în jurul său. Observarea activității de grup a adolescenților mi-a oferit o perspectivă asupra modului în care pot dezvolta gândirea critică în mine însumi. Mi-am așezat gândurile pe această temă sub forma unui memoriu pe care îl dau adolescenților atunci când sunt invitat la orele de curs în școli.

1. Este necesar să vă implicați în mod constant în dezvoltarea personală: urmăriți documentare și discutați-le cu prietenii sau rudele, citiți cărți de diferite genuri, învățați activități noi și încercați-vă în diferite domenii ale artelor și meșteșugurilor și ale creativității tehnice. Gândirea critică se caracterizează printr-un studiu cuprinzător al unei probleme, ceea ce necesită ca o persoană să aibă cunoștințe într-o varietate de domenii științifice. Pe măsură ce creierul procesează informațiile pe care le primește, acesta dezvoltă diferitele componente ale gândirii critice.
2. Atunci când studiați o problemă teoretică, folosiți nu numai cărțile și articolele recomandate de profesor, ci și surse alternative de informare: forumuri tematice pe internet, webinarii și interviuri cu persoane celebre. Gândirea critică este dezvoltată prin formularea propriei definiții cumulative a unui termen pe baza interpretărilor diferiților cercetători ale conceptului.
3. Analizați comportamentul oamenilor în diferite situații. Gândirea critică include nu numai capacitatea de a fi reflexiv, ci și de a înțelege motivele anumitor reacții comportamentale ale oamenilor din jurul dumneavoastră. Cunoștințele în domeniul psihologiei sociale ajută la construirea unei interacțiuni eficiente cu aproape orice persoană. Bineînțeles, pentru a reuși în acest demers veți avea nevoie și de abilități de comunicare bine dezvoltate.
4. Cum poate fi dezvoltată gândirea critică la un adult? Ajutați-l să își dezvolte abilitățile de autocontrol. Un exemplu de gândire critică în viața umană este obiceiul de a se gândi la consecințele propriilor acțiuni.
5. Atunci când vă confruntați cu o situație problematică, încercați să vă gândiți la mai multe opțiuni de rezolvare a acesteia, de care să fiți pe deplin mulțumit. Capacitatea de a alege cea mai bună opțiune din mai multe variante este un indicator al unei minți analitice dezvoltate.
6. Profitați la maximum de greșeli. Un semn al lipsei de gândire critică a unei persoane este refuzul acesteia de a continua o activitate la primul eșec. În psihologie, greșelile sunt factori și forțe motrice ale dezvoltării. Toată lumea face greșeli, dar nu toată lumea știe cum să le trateze corect. Pentru a profita la maximum de o greșeală, aceasta trebuie analizată cu atenție, să se stabilească motivele apariției ei, să se gândească la modalități de a o elimina în viitor.
7. Nu trebuie să vă fie rușine să cereți ceva de la un străin. Incapacitatea de a pune întrebări este un semn al lipsei de gândire critică. Puteți face un autotest: vă puteți gândi la 50 de întrebări pe care să le puneți cuiva despre cartea sa preferată?
8. Exerciții și jocuri de cuvinte. Pentru a vă dezvolta abilitățile de gândire critică, puteți organiza jocuri de cuvinte în compania prietenilor, deoarece orice lucru dificil poate fi făcut mai ușor într-un joc. De exemplu, puteți alege un obiect din cameră (de exemplu, o perie de păr sau o riglă) și încercați să vă gândiți la cât mai multe moduri de a-l folosi într-un mod neconvențional. Sau formulați o întrebare și apoi legați de ea un cuvânt găsit la întâmplare pe o pagină dintr-o carte.

Concluzie

În termeni simpli, gândirea critică în pedagogie este abilitatea universală a unui individ de a lucra eficient cu informația. Cum să stăpânești această abilitate valoroasă? Tot ce trebuie să faceți este să învățați cum să stimulați gândirea critică. Munca constantă pentru extinderea propriilor orizonturi, rezolvarea problemelor logice, autoeducația — acestea sunt modalitățile disponibile pentru a optimiza funcționarea creierului.