Ce este depresia reactivă și cât de înfricoșătoare este aceasta

Depresia reactivă este una dintre varietățile de tulburări afective. Manifestările acestei patologii merită o atenție deosebită, deoarece în stadiul neglijat este extrem de dificil de a face față bolii.

Studiul depresiei reactive este angajat în psihologii clinicieni și psihiatri. Tabloul clinic al bolii a fost descris de Karl Theodor Jaspers în 1913.

Descriere și clasificare în conformitate cu ICD-10

În psihiatrie, depresia reactivă este o psihoză, o tulburare acută a psihicului, care se caracterizează prin dezorganizarea personalității, reacții comportamentale negative și o viziune distorsionată asupra lumii.

O astfel de condiție la o persoană este formată de tipul de tulburare nevrotică în combinație cu reacții psihotice.

Conform ICD-10, patologia este clasificată ca un tip depresiv de tulburare schizoafectivă sau ca un episod depresiv. În funcție de tabloul clinic și de gradul de severitate, patologia corespunde codurilor F25.1 și F32.

În psihologie, depresia reactivă este înțeleasă ca tulburări psihogene care au apărut ca răspuns al organismului la stres. Ea se manifestă printr-un fond emoțional coborât, disperare, reacții afective pronunțate (isterie, agresivitate).

Important! Mecanismul de declanșare a dezvoltării patologiei este considerat o stare de șoc. În același timp, severitatea simptomelor și a semnelor bolii depinde de caracteristicile individuale ale unei persoane.

Cauzele apariției

În mod convențional, cauzele stării afective reactive pot fi împărțite în 6 grupuri:

1. Cauze genetice (predispoziția genetică la apariția stărilor afective, trăsăturile corporale, temperamentul de tip melancolic, prezența accentuărilor de caracter).
2. Anomalii de dezvoltare (criza adolescenței, perioada postnatală la femei, modificări ale activității biochimice a creierului la bătrânețe).
3. Traume și boli (leziuni organice ale creierului, diagnosticarea unei boli incurabile, exacerbarea bolilor somatice, leziuni ale sistemului nervos).
4. Motive sociale și economice (schimbări bruște în modul obișnuit de viață, executarea unei pedepse cu închisoarea, divorțul de soț/soție, dragoste neîmpărtășită, pierderea locului de muncă, situație financiară nefavorabilă, relații tensionate cu colegii și superiorii, probleme în relațiile dintre copii și părinți).
5. Motive psihologice (șederea prelungită într-o stare de stres, moartea unei persoane apropiate sau a unui animal de companie, dependența de alcool, droguri, substanțe psihotrope).
6. Cauze externe (muncă peste program, muncă fizică grea, alimentație necorespunzătoare, deficiență de somn).

Statisticile privind morbiditatea

Aproximativ 80% dintre pacienții cu depresie reactivă sunt consultați de către medicii generaliști. În 40% din cazuri, boala este diagnosticată la aproximativ un an de la debut. La 45% dintre pacienți, boala este descoperită accidental, după un tratament prelungit și nereușit cu specialiști precum gastroenterologii, endocrinologii și cardiologii.

Doar 10% dintre pacienți caută ajutor de la un psihiatru, neurolog sau psihoterapeut după ce observă primele semne ale unei stări patologice. În același timp, doar 30% dintre medici sunt capabili să identifice corect tipul de tulburare pe baza plângerilor și a anamnezei pacientului.

Aceste fapte indică faptul că doar o mică parte dintre persoanele care suferă de tulburări afective beneficiază de asistență medicală calificată.

Avertisment. Femeile suferă de psihoză de tip reactiv mai des decât bărbații. În același timp, în fiecare an crește procentul de pacienți de sex feminin la care boala a trecut într-o formă cronică.

Psihologii au stabilit că grupul de risc pentru apariția psihozei reactive include astfel de categorii de persoane ca: — Persoane care suferă de psihoză reactivă:

• Persoanele singure care nu sunt căsătorite și care se confruntă cu un deficit de comunicare de încredere.
• Managerii marilor întreprinderi care au o mare responsabilitate.
• Persoane care în procesul de îndeplinire a îndatoririlor lor oficiale sunt obligate să intre zilnic în contact cu un număr mare de persoane (astfel de condiții de lucru contribuie la dezvoltarea sindromului de epuizare emoțională).
• Oameni închiși care nu sunt obișnuiți să își împărtășească problemele cu cineva.
• Persoanele care suferă de dependențe chimice sau psihologice.

Persoanele dezechilibrate emoțional, cu un temperament de tip melancolic, sunt mai predispuse la apariția acestei boli. Acest lucru se datorează faptului că structura personalității lor este formată din trăsături precum sentimentalismul, vulnerabilitatea, scepticismul, cinismul, schimbările rapide de dispoziție.

Tipul labil al sistemului nervos nu permite unei persoane să se adapteze rapid la condițiile în schimbare. Individul se fixează pe problemă și nu poate face față acesteia.

Simptome și semne

Atenție! O trăsătură distinctivă a depresiei reactive este că, odată cu dispariția factorului traumatic și normalizarea condițiilor externe, simptomele sale dispar.

Patologia se caracterizează prin următoarele semne :

• O stare psihoemoțională patologică cauzată de un stres acut sau cronic.
• Reacții comportamentale negative și izbucniri emoționale violente.

Încă de la începutul dezvoltării bolii există semne externe ale unei stări depresive:

• Lenevire.
• Umeri căzuți.
• Privire decolorată.
• Cap coborât.

Baza complexului simptomatic al unei astfel de psihoze este :

• Disperarea.
• Deznădejdea.
• Stare de spirit pesimistă.
• Gânduri sinucigașe.
• Insomnie.
• Coșmaruri.
• Scăderea poftei de mâncare.
• Fobii.
• Gânduri maniacale, idei de persecuție.
• Dureri de inimă.
• Dificultăți de respirație.
• Tahicardie.
• Scăderea tensiunii arteriale.
• Dezorientare.
• Amețeli.
• Hiperhidroză.
• Halucinații auditive (rar).

Important! Semnele de depresie reactivă cresc seara.

Portret psihologic

În stadiul inițial al bolii, reacția unei persoane la stimulii externi poate fi diferită: inhibată sau, dimpotrivă, violentă.

Inadecvarea reacției și a comportamentului se datorează faptului că în acest moment creierul este ocupat cu derularea multiplă fără scop a situației stresante, cu analize inutile și cu gândirea la evenimentul tragic.

Persoana pare să fie blocată într-un episod dificil al vieții, este angajată în auto-abuz, căutând vinovați, încercând să se justifice — toate acestea nu-i permit să-și controleze suficient reacțiile și comportamentul.

Pacientul așteaptă simpatie, empatie, înțelegere din partea celorlalți. Cu toate acestea, semnele de atenție pe care i le dau rudele și prietenii nu aduc ușurare. În loc să se liniștească, ei sunt din nou acoperiți de durere, disperare și isterie. Agitația emoțională se transformă în atacuri de panică.

Portretul psihologic al unui individ cu psihoză reactivă se bazează pe astfel de caracteristici personale ale pacientului, cum ar fi:

• Un sentiment acut de datorie față de ceilalți.
• Așteptarea unei evaluări negative a muncii și acțiunilor proprii de către colegi, superiori și rude.
• Tendința de a exagera consecințele negative ale celei mai mici greșeli.
• Frustrarea.
• Perfecționism.
• Obiceiul de a amâna problemele importante pentru o altă zi.
• Slaba dezvoltare a abilităților de comunicare.

Etapele bolii în psihiatrie

În psihiatrie, se disting următoarele stadii ale depresiei reactive:

1. Stadiul de șoc . Semnele acestui stadiu sunt transpirația crescută, manifestări autonome, tahicardie. O persoană nu poate dormi, refuză să mănânce. În cazuri rare, există o reacție de apărare a organismului: o persoană uită evenimentul tragic, nu-și poate aminti detaliile a ceea ce s-a întâmplat. El refuză să recunoască faptul că este bolnav. Încearcă să se descurce singur cu starea sa.
2. Stadiul afectării . Dacă în prima etapă o persoană nu a solicitat ajutor medical, depresia reactivă progresează: pacientul pe fondul unei stări depresive și al anxietății apar gânduri suicidare, atacuri de panică. Reacția la evenimentele din lumea exterioară și încercările de a stabili un contact cu pacientul vor fi inhibate sau dimpotrivă violente.
3. Stadiul de apatie și isterie . Acest stadiu apare dacă persoanei nu i se oferă asistență medicală calificată. Activitatea socială a persoanei scade, capacitatea sa de muncă scade. Persoanele cu o organizare mentală delicată prezintă semne de ipohondrie, gânduri și acțiuni obsesive.
4. Stadiul abaterilor psihomotorii . În ultimul stadiu, boala trece în cazul acțiunii prelungite a unui factor psihotraumatic. O persoană nu este capabilă să meargă la serviciu și să facă treburile obișnuite de gospodărie. Stima de sine scade în același timp cu pierderea capacității de a obține plăcere.

Atenție! Consumul necontrolat de antidepresive și încercările de a învinge boala cu ajutorul remediilor populare nu vor face decât să agraveze starea. Numai un medic poate prescrie terapia corectă a psihozei reactive.

Tipuri și forme

În psihologia clinică se obișnuiește să se distingă astfel de varietăți de psihoză reactivă ca fiind:

1. Tipul de anxietate al bolii (caracterizat prin prevalența asteniei și a stării de spirit apatic cu explozii bruște de activitate). Persoana este posedată de frica de panică. Agresivitatea este reacția de apărare a organismului la un chin mental neplăcut.
2. Adevărata depresie reactivă (simptomatologia tradițională a bolii persistă timp de o lună). Boala este cel mai adesea diagnosticată la persoanele predispuse la melancolie. Pacientul se află într-o stare de disperare, dar refuză să facă ceva pentru a-și îmbunătăți starea.
3. Psihoza isterică (boala se caracterizează prin anxietate crescută, neîncredere, tentative demonstrative de suicid, teatralitatea comportamentului individului).

În practica medicală, există 2 forme de tulburare afectivă: acută și prelungită:

1. Forma acută de psihoză se observă imediat după expunerea individului la un factor traumatic. Simptomele sale persistă timp de aproximativ 30 până la 60 de zile.
2. Forma prelungită de depresie reactivă se caracterizează printr-un moment întârziat al debutului, ceea ce face dificilă stabilirea adevăratei cauze a bolii. Psihoza prelungită poate apărea pe fondul oboselii cronice, al conflictelor cu membrii familiei sau ca urmare a nemulțumirii față de relațiile amoroase.

Diagnostic

Atenție! În mod independent, pacientul nu poate să se diagnosticheze singur și să prescrie tratamentul corect.

Psihiatrii folosesc chestionare speciale pentru a evalua gradul de severitate al depresiei reactive și pentru a determina tipul acesteia. Chestionarele conțin descrieri de situații tragice. Medicul trage concluzii cu privire la prezența sau absența depresiei reactive analizând reacția pacientului la chestionar.

Numai un psihiatru sau un psiholog clinician poate diagnostica starea psiho-emoțională a unui pacient. Dacă o persoană a cerut ajutor de la un medic generalist, nu va exista niciun test.

Pentru a alege corect terapia bolii afective, medicul stabilește cauza apariției acesteia. Cel mai adesea, în procesul de colectare a anamnezei se dovedește că sistemul nervos al pacientului a eșuat ca urmare a acțiunii simultane a mai multor factori negativi.

Schema de diagnosticare a cauzei încălcării sferei psihoemoționale are următoarea structură:

1. Conversația cu pacientul, fixarea plângerilor . Culegerea de informații despre prezența unor șocuri emoționale puternice în viață.
2. Identificarea unui simptom-complex depresiv specific . Determinarea gradului de severitate a semnelor psihosomatice ale depresiei.
3. Psihodiagnosticarea cu ajutorul chestionarului Ayshchenka, a scalei Beck și a testului Hamilton.
4. Diagnostice de laborator și instrumentale pentru evaluarea stării generale de bine a pacientului și a particularităților de funcționare a organelor și sistemelor (ecografie, ECG, angiografie). Pentru a exclude patologiile organice ale sistemului nervos și ale creierului, pacientului i se prescriu CT, RMN.

Tactici de tratament

Potrivit medicilor, acest tip de psihoză se rezolvă rapid dacă se cere ajutor în timp util unei organizații medicale. Cu toate acestea, boala se poate prelungi dacă condițiile de mediu rămân nefavorabile.

Tratamentul depresiei reactive acute se efectuează în spital. Cu ajutorul medicamentelor medicale, medicii cumpără un atac, readuc rapid pacientul la viața normală.

Important! Pastilele sunt prescrise pacientului, în funcție de tabloul clinic al bolii.

Ce medic să consultați

De regulă, tratamentul tulburării afective reactive este angajat în psihiatri. Prin urmare, o persoană trebuie să caute ajutor într-o clinică de psihiatrie. În plus față de un psihiatru, un psihoterapeut sau un psiholog clinician va lucra cu el.

Care este diferența dintre un psiholog și un psihiatru și psihoterapeut este descrisă aici.

Terapia medicamentoasă

Principalele medicamente sunt antidepresivele, pe care medicul le selectează ținând cont de caracteristicile individuale ale evoluției bolii.

Dacă pe fondul unei stări depresive, pacientul are o anxietate crescută, pe lângă antidepresive, i se vor prescrie hipnotice, sedative, neuroleptice și tranchilizante.

Ca terapie de susținere, medicul selectează un complex de vitamine și minerale pentru pacient.

Pentru a obține un efect pozitiv de durată, comprimatele trebuie luate într-un curs, durata este determinată de un medic.

Psihoterapie

Tehnicile psihoterapeutice ajută o persoană să învețe să își controleze stările emoționale și să le gestioneze. În timpul ședințelor, psihoterapeutul îl ajută pe pacient să facă față fobiilor, în urma cărora anxietatea personală a pacientului este redusă.

Formarea în tehnici de comunicare ajută persoana să normalizeze relațiile interpersonale acasă și la locul de muncă.

Tehnicile psihoterapeutice eficiente pentru depresia reactivă sunt:

• Terapia cognitiv-comportamentală, care vizează dezvoltarea unor stereotipuri eficiente de comportament și creșterea nivelului de rezistență la stres.
• Terapia rațională, care vizează formarea capacității pacientului de a evalua sensibil situația, de a o analiza de pe poziția logicii.
• Terapia psihodinamică, care se bazează pe analiza evenimentelor de viață și a emoțiilor (metoda se bazează pe conceptul psihanalitic).
• Terapia existențială, care îl ajută pe pacient să restabilească legăturile sociale pierdute, să învețe să interacționeze eficient și să comunice în mod constructiv.
• Terapia Gestalt ajută la parcurgerea în detaliu a situației traumatice și la finalizarea logică a acesteia.
• Psihodrama, care ajută să facă față emoțiilor negative, să privească situația din exterior, să găsească resurse personale pentru a depăși stresul.
• Terapia interpersonală, care se concentrează pe psihocorecția personală.
• Psihoterapia centrată pe traume, care ajută la gestionarea suferinței psiho-emoționale.
• Hipnoza . Punerea unei persoane în transă îi permite psihoterapeutului să îi manipuleze conștiința, înlocuind atitudinile distructive cu cele constructive.

Predicții

Cu condiția ca factorul psihotraumatic să fie complet eliminat, recidiva bolii este extrem de rară. În plus, pacientul trebuie să respecte toate recomandările clinice ale psihiatrului .

Complicații și consecințe

În absența unui ajutor calificat, pot apărea consecințe negative și complicații ale depresiei reactive. Acestea includ:

• Regresul dezvoltării personale.
• Pierderea prieteniilor.
• Izolare socială.
• Încercări de suicid.
• Nevroza.
• Sindromul asteno-vegetativ.

Sfaturi ale psihologilor privind depășirea crizei

Potrivit psihologilor, pentru a ieși din depresie, trebuie să:

1. Să stabiliți cauza principală a stării depresive și să o eliminați.
2. Toată lumea trebuie să își amintească faptul că există o cale de ieșire din orice situație dacă nu intrați în panică. Este necesar să ne păstrăm calmul și capacitatea de a evalua cu sobrietate ceea ce se întâmplă în orice situație.
3. Psihologii notează că, pentru a ieși din depresie, o persoană este adesea ajutată de animalele de companie, deoarece acestea necesită atenție. Îngrijirea unui prieten cu patru picioare distrage atenția de la gândurile neplăcute.
4. Un mijloc excelent de a ieși din depresie este sportul. Exercițiile regulate cu un antrenor în sala de sport sau joggingul în parc aduc corpul în tonus, normalizează starea psiho-emoțională. Contribuie la recuperarea emoțională exercițiile de respirație.
5. Pentru a spune adio depresiei, trebuie să aduci culori vii în viața ta. Îmbunătățirea stării de spirit va ajuta astfel de lucruri mici, cum ar fi accesorii luminoase în haine, plante de interior amuzante, un zâmbet. Interacțiunea cu persoanele mohorâte trebuie redusă la minimum.
6. Creativitatea și hobby-urile ajută la normalizarea fondului emoțional.
7. Călătoriile și odihna la mare — cele mai bune mijloace de normalizare a stării psiho-emoționale și de îmbunătățire a dispoziției.

Important! Pentru a ieși independent din depresie, trebuie să învățați să iubiți viața și să vă bucurați de fiecare moment al ei.

Prevenire

Potrivit experților, puteți preveni dezvoltarea psihozei . Pentru a face acest lucru, trebuie să:

1. Începeți ziua cu exerciții fizice. Câteva exerciții simple și viguroase vă vor ajuta corpul să se trezească și vă vor pregăti pentru a fi productivi pe parcursul zilei.
2. Creșteți stima de sine și dezvoltați încrederea în sine. Antrenamentul psihologic vă poate ajuta în acest sens.
3. Respectați regimul zilei, asigurați organismului o odihnă adecvată și o alimentație echilibrată. De la orele suplimentare de încărcare la locul de muncă este mai bine să refuzați. Duceți un stil de viață sănătos.
4. Încercați să mâncați în același timp. Cina ar trebui să fie compusă din alimente ușoare. Mâncați cu cel puțin 2 ore înainte de culcare.
5. În loc să vă uitați la programe TV și la știri înainte de a merge la culcare, este mai bine să faceți o plimbare în parc.
6. După o zi grea de muncă, organismul are nevoie de o odihnă deplină. O baie caldă și un masaj relaxant vă pot ajuta să vă relaxați și să vă recăpătați forțele.
7. Sănătatea fizică determină armonia în suflet. Pentru a menține corpul sănătos, este necesar să ducem un stil de viață activ.
8. Activitatea socială tonifică o persoană. Comunicarea cu prietenii și personalitățile pozitive umple viața unei persoane cu emoții pozitive luminoase.
9. Ar trebui să învețe să refuze responsabilitățile suplimentare la locul de muncă, precum și de la cererile compulsive de ajutor, dacă aceasta duce la o supraîncărcare fizică sau psihică.
10. În timp ce faceți o muncă dificilă, trebuie să faceți pauze pentru a preveni suprasolicitarea.

Întrebări și răspunsuri

Cum pot recunoaște depresia reactivă?

Toată lumea se poate confrunta cu situații stresante în viața de zi cu zi. Datorită particularităților psihologice individuale, toți oamenii fac față șocului emoțional în moduri diferite. O persoană care nu are o educație medicală nu va putea diagnostica cu exactitate și determina tipul de tulburare afectivă. Prin urmare, numai un psihiatru va putea face un diagnostic precis.

Când ar trebui să se apeleze la ajutor medical?

Dacă dispoziția depresivă, apatia, reacțiile isterice și tulburările somatice nu dispar în 2 — 3 zile, ar trebui să vă faceți o programare la un psihiatru sau la un psiholog clinician.

Se poate normaliza starea pacientului fără ajutor medical?

Lipsa unui ajutor calificat în timp util va duce la progresia simptomelor de deviere psihică. Dacă nu consultați un medic, forma acută de depresie reactivă se va transforma într-o formă cronică, iar calitatea vieții pacientului va fi redusă în mod critic.

De ce sunt femeile mai susceptibile la dezvoltarea psihozei reactive?

Se poate presupune că boala este diagnosticată mai des la femei, deoarece acestea sunt mai emoționale. Acestea au abilități mai puțin dezvoltate de control al emoțiilor și experiențelor decât bărbații.

Ce trebuie făcut dacă depresia reactivă a apărut la o rudă apropiată?

Atunci când se depistează semnele unei stări depresive la una dintre rude, este necesar să se încerce într-o formă blândă să se convingă persoana respectivă să consulte un medic. În cazul unei evoluții acute a bolii, trebuie să chemați un medic la domiciliu și, dacă este necesar, să internați pacientul.

Video pe tema articolului

Despre simptomele și metodele de tratare a depresiei reactive sunt descrise în acest videoclip:

Concluzie

Depresia reactivă este o tulburare psihică gravă care apare ca urmare a faptului că o persoană se confruntă cu stresul. Aceasta îi răpește unei persoane capacitatea de a se bucura de lucruri mărunte și de a se bucura de viață. Dacă simțiți semne de depresie, căutați ajutor de la un psihiatru, psiholog clinician sau psihoterapeut.

Un articol util? Acordă-i un rating

0 / 5. Numărul de evaluări: 0