Depresia clinică este o formă acută de patologie mentală. Această tulburare impune o amprentă asupra tuturor sferelor activității umane. Patologia duce la încălcări ale activității intelectuale, la o scădere critică a stimei de sine, la dezadaptare.
Psihologii și psihoterapeuții sunt ocupați să studieze acest fenomen al psihicului, deoarece formele neglijate de depresie clinică devin adesea cauza comportamentului suicidar al pacientului.
Cuprins
Informații generale despre boală
Ce înseamnă «depresie clinică»? Conform ICD-10, depresia clinică este înțeleasă ca un complex mare de semne de tulburare psihică (MDD).
Acest tip de depresie este cunoscut și sub numele de tulburare depresivă majoră (MDD) . Boala poate provoca tulburări psihomotorii.
Depresia clinică este definită de majoritatea persoanelor din afara medicinei și psihologiei ca fiind o tulburare mentală manifestată printr-o dispoziție predominant pesimistă, o interacțiune socială afectată și o funcționare personală afectată.
Astfel, depresia clinică poate fi considerată o dispoziție plictisitoare, pierderea energiei, lipsa de interes pentru viață și comunicare, apatie, cu condiția ca o astfel de stare la un individ să persiste timp de 14 zile sau mai mult.
În ciuda faptului că depresia clinică nu este un diagnostic medical, ea nu poate trece de la sine. Pentru a reveni la o viață normală, o persoană are nevoie de ajutorul unui specialist.
Cum se deosebește de depresia obișnuită și de alte tipuri de depresie?
MDD se deosebește de alte stări depresive. Trăsăturile caracteristice ale diferitelor tipuri de tulburări mintale pot fi prezentate sub forma unui tabel:
| Tipul de depresie | Simptome | Care este cauza | Caracteristici |
| Clinic | Simptomele pot fi diferite, ele depind de caracteristicile individuale ale pacienților | Scăderea producției de noradrenalină, serotonină, dopamină în organism | Are mai multe grade de severitate |
| Endogenă | Gândire lentă, scăderea activității motorii, dispoziție plictisitoare și o stare de tristețe și dorință | Deficiența de serotonină, traume psihice suferite în copilărie. | Se manifestă extern prin anxietate crescută, somn agitat |
| Psihogenetică | Fixarea individului pe o situație stresantă, dispoziție pesimistă, gânduri că trecutul este mai bun decât prezentul și viitorul. | Apare sub influența stresului | Probabilitatea depresiei este condiționată de nivelul de rezistență la stres al unei persoane și de trăsăturile individual-tipologice. |
| Exogenă | Depresie, stimă de sine scăzută | Evenimente externe nefavorabile |
Simptome
MDD este uneori dificil de recunoscut. Manifestările sale sunt mai vizibile dimineața.
Patologia se caracterizează prin următorul set de simptome:
- Predominanța stării de proastă dispoziție.
- Pierderea capacității de a se bucura de viață, de a se bucura de muncă și de comunicarea cu cei dragi.
- Stima de sine scăzută.
- Convingerea că cei din jur sunt oameni fără valoare.
- Tendința de a se fixa pe evenimentele negative ale lumii în general și ale propriei vieți în special.
- Reducerea activității motorii și sociale.
- Ritm lent al proceselor de gândire.
- Atitudine indiferentă față de propriul aspect.
- Agitație psihomotorie.
Dorind să scape de o stare psihică dificilă, pacienții încep adesea să abuzeze de alcool. Astfel de persoane sunt predispuse la formarea unor comportamente (obiceiuri) de dependență. Încercările celorlalți de a scoate o persoană din starea opresivă sunt ineficiente.
Simptomatologie suplimentară
Starea psiho-emoțională a unei persoane care este acoperită cu depresie clinică, afectează straturile personale profunde, astfel încât patologia este însoțită de simptome suplimentare:
- nemulțumirea personală;
- apariția sentimentului de vinovăție;
- formarea diferitelor fobii;
- pierderea sensului vieții;
- gânduri sinucigașe.
Semnele somatice ale patologiei
Tulburarea psihică se dezvăluie prin anomalii somatice precum: — tulburări de comportament:
- Insomnie.
- Vise înfricoșătoare.
- Apariția nejustificată a unui gust dulceag în gură.
- Fluctuații ale tensiunii arteriale.
- Variabilitatea temperaturii corpului.
- Modificări ale greutății corporale (o persoană poate lua în greutate sau poate pierde în greutate).
Semne individuale asociate cu sexul pacientului
La bărbați și femei, simptomatologia stării patologice va fi diferită.
Semnele tulburării la bărbați:
- Probleme cu tractul gastro-intestinal;
- constipație;
- scăderea apetitului.
Semnele tulburării la femei:
- Modificări ale ciclului menstrual;
- căderea părului;
- ipohondrie;
- unghii casante.
Simptome indirecte
Dacă pentru o perioadă lungă de timp o persoană se află într-o stare de depresie clinică, organismul său reacționează la acest lucru în felul următor:
- Bolile cronice se agravează.
- Există absenteism și uitare, dificultăți de concentrare.
- Apar probleme sexuale.
Apariția simptomelor indirecte ale MDD îl face pe pacient să se adreseze unui terapeut, gastroenterolog, cardiolog sau neurolog, ale cărui recomandări nu ajută să scape de starea opresivă.
Simptomatologia dureroasă poate apărea în diferite organe și sisteme ale corpului. Pentru a scăpa de senzațiile neplăcute, trebuie să căutați cauza depresiei, nu să cumpărați semnele ei.
Tabloul clinic al patologiei
MDD este de obicei clasificată în funcție de gradul de severitate. Clasificarea se bazează pe criteriul reducerii calității vieții și pe numărul de simptome la pacient. Manifestările clinice în diferite stadii de dezvoltare a patologiei vor fi diferite:
| Gradul de severitate a tulburării | Tablou clinic |
| Formă ușoară de tulburare mentală | Încălcări ale interacțiunii sociale fără pierderea capacității de a efectua activitățile zilnice obișnuite. Pacientul prezintă 2 — 3 semne ale tulburării |
| Tulburare mentală moderată | Starea pacientului afectează în mod negativ activitatea profesională a acestuia, apar anomalii psihosomatice. Pacientul prezintă 4 — 6 semne de tulburare psihică |
| Severă | Comportamentul alimentar al pacientului este perturbat, acesta suferă de insomnie. Pacientul prezintă 7 sau mai multe semne de patologie, pot apărea crize de delir, halucinații auditive sau vizuale. |
| Acută | Formă de depresie clinică existentă de lungă durată, care afectează negativ toate sferele activității umane. O persoană se închide în sine, își pierde legăturile de prietenie. O astfel de stare se termină adesea cu decizia unei persoane de a părăsi prematur viața. |
Varietăți
Psihologii medicali disting următoarele varietăți de depresie clinică:
- Tulburare unipolară — abateri în structura mentală a personalității datorate unui episod traumatic separat.
- Depresia clinică bipolară este o tulburare afectivă cronică.
- Tulburare prelungită , cauzată de faptul că după un șoc emoțional puternic o persoană rămâne blocată într-un episod traumatic și nu poate duce o viață normală.
- Depresia cronică este o boală care se caracterizează printr-o evoluție îndelungată, cu schimbări periodice ale stadiilor de remisiune și exacerbare. Simptomele în diferite perioade de recidivă a patologiei pot fi diferite.
Psihiatrii au o abordare diferită a problemei clasificării depresiei clinice. Ei disting următoarele tipuri:
- Tulburare mentală simplă (acest tip se referă la chinul mental al unei persoane din cauza unui episod traumatic specific).
- Depresie melancolică (principalele semne ale patologiei sunt o dispoziție mohorâtă și gânduri sumbre). Persoanele cu acest tip de boală este dificil de a percepe în mod adecvat ceea ce se întâmplă și de a răspunde în mod corespunzător la schimbările în condițiile externe.
- Depresia anxioasă (caracterizată printr-o creștere a nivelului de anxietate situațională și personală). Persoanele cu această patologie devin imaginative, suspicioase.
- Depresia clinică inhibată (caracterizată de un curs lent al activității gândirii). O persoană nu se poate forța să îndeplinească funcțiile de muncă, să facă treburile casnice de zi cu zi.
- Depresie agitată (în această tulburare, perioadele de apatie și lentoare ale unei persoane sunt înlocuite de izbucniri de excitație psihomotorie). Pacienții își freacă inconștient nasturii de la haine, își mușcă unghiile. Vorbirea lor este confuză, înghit terminațiile cuvintelor și propozițiilor.
- Depresia anestezică — pierderea capacității de a se minuna și de a se bucura. O mască statică este înghețată pe fața pacientului, discursul său devine monoton, există semne de depersonalizare a personalității.
- Tulburare mentală adinamică (principalul simptom al acestei patologii este slăbiciunea generală).
- Depresia apatică se caracterizează printr-o scădere a activității mentale și fizice a pacientului.
- Tulburare mentală disforică (caracterizată prin predominanța unor trăsături precum iritabilitatea și agresivitatea în caracterul pacientului). Izbucnirile de furie ale pacientului pot provoca cele mai obișnuite situații de viață.
- Depresia fastuoasă este o formă ascunsă a cursului bolii. Patologia are o simptomatologie ștearsă. Pacienții se plâng mai des de abateri în tractul gastrointestinal, sistemul cardiovascular, în timp ce abaterile afective rămân neobservate. Patologia duce adesea la epuizarea nervoasă a pacientului, dacă nu este tratată.
- Depresia sezonieră (complexul simptomatic al bolii se manifestă toamna și iarna). Această boală se pretează bine la terapie și nu reprezintă o amenințare gravă pentru sănătatea personală.
- Tulburare afectivă complexă (acesta este numele dat unor patologii multiple cu caracter afectiv, care uneori duc la apariția stupoarei la o persoană). Acest tip de depresie clinică se manifestă prin prezența mai multor varietăți de stări depresive la un individ. Caracterul combinat al tulburării complică diagnosticul și tratamentul bolii.
- Depresia atipică (patologie, care în exterior nu se poate detecta în nici un fel). O persoană cu acest tip de tulburare psihică pare sănătoasă și fericită. Cu toate acestea, în timp ce face lucrurile obișnuite, el experimentează o tensiune internă constantă.
- Depresia anaclitică (în centrul formării sale se află dependența emoțională a pacientului de o persoană apropiată, dragoste neîmpărtășită).
Cauzele apariției
Psihologia medicală distinge 2 grupe principale de cauze care provoacă dezvoltarea MDD: psihologice și fiziologice.
Depresia va apărea atunci când o persoană are mai mulți factori fiziologici sau psihologici negativi.
Psihologic
Din punctul de vedere al psihologiei, apariția depresiei este cauzată de stres și de trăirea unor situații psihotraumatice, care includ:
- abuzul fizic, mental sau sexual suferit;
- decesul unor rude apropiate;
- Stresul, un mediu de lucru sau un mediu studențesc tensionat;
- frustrare;
- dezastre;
- traiul sub pragul sărăciei;
- alcoolismul;
- prezența unor boli incurabile;
- criza existențială.
Depresia cauzată de motive psihologice durează 30-60 de zile. Durata cursului său se datorează faptului că acesta este timpul necesar pentru ca organismul să-și refacă forțele psihice și să se adapteze la situație. Cu toate acestea, fără ajutor medical și psihologic, o persoană nu va putea face față în mod independent.
Fiziologic
La nivel fiziologic, MDD se formează ca urmare a unei încălcări a echilibrului hormonal în organism și a proceselor patologice din creier. La gândurile depresive duce la o muncă necorespunzătoare a sistemelor de neurotransmițători noradrenergici și serotoninergici .
Aceasta poate fi o consecință a uneia sau altei boli somatice. În unele cazuri, producția de hormoni afectată apare sub influența substanțelor psihotrope și psihoactive.
Alte motive fiziologice care determină o scădere a fondului emoțional al unei persoane sunt:
- Sindromul de oboseală cronică, care rezultă din încălcarea regimului de muncă și odihnă.
- Intoxicație cu droguri sau alcool.
- Accident vascular cerebral.
- Leziuni mecanice la nivelul creierului.
- Climax la femei, hipotiroidism.
- Boli cronice în stadiul de exacerbare.
Depresia sezonieră este de natură fiziologică. Se tratează cu ajutorul medicamentelor selectate de un medic și a sesiunilor psihoterapeutice.
Mecanismul de formare
Mecanismul de formare a MDD afectează nu numai structura psihomotorie a personalității, ci și structura corporală. La nivelul organismului, schimbul de neurotransmițători este perturbat, ceea ce duce la o întrerupere a transmiterii impulsurilor către creier.
Acest lucru duce la o schimbare a stării psiho-emoționale a persoanei. Astfel, dezvoltarea sindromului depresiv începe cu corpul, nu cu sufletul.
Factori de risc
Susținătorii abordării biopsihosociale propun să împartă toți factorii de risc ai MDD în grupuri:
- Factori de risc biologici (predispoziție genetică, particularități ale structurilor neuronale ale unui individ, tulburări de somn);
- Factori de risc psihologici (atitudini valorice ale individului, particularități ale proceselor cognitive, tipul de temperament);
- Factori de risc interpersonali (atașamentul emoțional față de o anumită persoană, conflicte în relațiile cu rudele și colegii, psihopatologia relațiilor copil-părinte, erori de educație familială, dragoste neîmpărtășită);
- Factori de risc distali (rasa, sexul, vârsta, convingerile religioase, condițiile de viață, statutul socio-economic al individului).
Cum să ne comportăm în fața TDM?
Toată lumea are din când în când o dispoziție proastă. Cu toate acestea, nu se transformă întotdeauna într-o tulburare depresivă majoră. Nu există niciun motiv de îngrijorare dacă deznădejdea și dorul s-au retras după câteva ore.
Dacă melancolia și gândurile sumbre nu trec în decurs de o săptămână, trebuie să programați o vizită la un psiholog, deoarece automedicația nu va face decât să agraveze situația: sistemul nervos epuizat nu va permite unei persoane să păstreze capacitatea de a gândi critic și de a-și evalua în mod adecvat propria stare.
Dacă încercați să înțelegeți în mod independent cauzele tulburării și să lucrați prin factorii de risc, boala va progresa.
Atunci când interacționați cu o persoană care are o depresie pronunțată, este necesar să respectați următoarele reguli:
- Fiți atenți la starea de bine a pacientului și la caracteristicile sale individuale.
- Rămâneți aproape, oferiți discret sprijin și atenție (este periculos să lăsați o persoană singură în depresie acută).
- Păstrați un ton calm al vocii și aveți răbdare.
- Încercați să convingeți cu blândețe pacientul să ceară ajutorul specialiștilor, refuzând autotratamentul, medicina alternativă și metodele populare pentru a scăpa de MDD.
Diagnostic și tratament
Schema terapeutică corectă poate fi selectată doar de un specialist calificat, pe baza rezultatelor unor diagnostice complexe.
Cine este angajat?
Pentru succesul măsurilor terapeutice, este necesar să alegeți specialistul potrivit. Diagnosticul și tratamentul MDD sunt angajate la psihiatri, psihologi clinicieni și psihoterapeuți.
Trebuie amintit faptul că numai psihiatrii și psihoterapeuții au studii medicale. Acești specialiști construiesc o schemă de tratament bazată pe o combinație de medicație și tratament corectiv din punct de vedere psihologic.
Un psiholog clinician nu este medic, deci nu poate prescrie pastile unui pacient. Principalele metode de lucru ale unui psiholog clinician sunt psihocorecția, terapia prin artă, instruirea.
Consultarea unui psiholog este potrivită în stadiile inițiale ale formării depresiei. Specialistul îl va ajuta pe pacient să recunoască faptul depresiei, să înțeleagă cauzele apariției acesteia. Psihologul clinician poate efectua un diagnostic complet, poate determina tipul de MDD.
Consultarea unui psiholog calificat este necesară pentru ca pacientul să se simtă sprijinit, pentru a încerca să scape de tiparele distructive de comportament.
Un psihoterapeut tratează depresia prin corectarea relațiilor interpersonale ale clientului, prin terapie cognitiv-comportamentală sau cu exerciții psihodinamice speciale.
În cazurile avansate, este necesar ajutorul medical, deoarece este imposibil să ieși din MDD severă fără a lua pastile. De regulă, antidepresivele sunt prescrise de un psihiatru. Pe baza anamnezei și a diagnosticelor de laborator, un psihiatru poate implica sub-specialiști în tratamentul MDD.
În cazul persoanelor religioase, discuția cu un preot le poate ajuta să facă față stimei de sine critic scăzute, autoagresiunii, apatiei și vinovăției asociate cu MDD. Vizitele la biserică pot fi un complement eficient la tratamentul obișnuit într-o unitate medicală.
Cum se pune diagnosticul?
Diagnosticul de MDD se bazează pe criteriile ICD-10 și DSM-V de psihoterapie. Depistarea timpurie a depresiei este esențială pentru succesul tratamentului acesteia. Cu cât boala este diagnosticată mai devreme, cu atât este mai mică probabilitatea apariției complicațiilor și a consecințelor negative.
Medicul evaluează astfel de parametri precum:
- aspectul pacientului, trăsăturile expresiilor faciale;
- fizicul pacientului
- viteza de vorbire;
- gesturi și mișcări;
- semne de hipomanie sau inhibiție.
Diagnosticul se pune pe baza anamnezei, a studiului bazei genetice și a rezultatelor testelor cu ajutorul scalei Zang, a chestionarului MDD, a testelor pentru determinarea nivelului de anxietate, a riscului de suicid și a anhedoniei. În diagnosticul MDD, metodele de laborator sunt folosite ca metode auxiliare. Se vorbește de depresie dacă pacientul prezintă oricare dintre cele 5 semne de depresie.
Cum se tratează?
Cel mai eficient tratament pentru MDD va fi tratamentul în regim de internare. Specificul terapiei este stabilit în funcție de tipul de MDD și de rezultatele diagnosticului.
Principii de terapie
Tratamentul tulburării depresive se bazează pe următoarele principii:
- Principiul luării în considerare a evoluției individuale a bolii.
- Principiul validității științifice a metodelor utilizate.
- Principiul siguranței, care presupune plasarea pacientului cu simptomatologie acută în condiții de spitalizare.
- Principiul monitorizării zilnice a stării pacientului.
- Principiul terapiei complexe.
Cum se luptă: metode
Principalele metode de combatere a MDD sunt:
- medicația,
- psihoterapia,
- tratamentul cu electropulse,
- TERAPIE FIZICĂ,
- acupunctura,
- masaj,
- proceduri de fizioterapie,
- aromaterapie,
- terapie cu lumină.
Medicamente
Principalele medicamente în tratamentul acestei patologii sunt antidepresivele mari (polivalente) și mici (monovalente).
De asemenea, neurostimulante și sedative, care sunt selectate individual.
Antidepresivele au contraindicații, pe care medicul le ia în considerare atunci când prescrie acest sau acel medicament. Majoritatea antidepresivelor au efecte secundare, a căror apariție trebuie raportată medicului curant.
Efectul pozitiv al administrării medicamentelor va fi sesizabil după 15 — 20 de zile, astfel încât pentru a cumpăra faza acută a bolii în primele zile pacienților li se pot administra tranchilizante.
Antidepresivele și tranchilizantele trebuie luate strict în conformitate cu schema recomandată de medic. Dacă încetați să luați pastilele înainte de perioada prescrisă, va apărea o recidivă a bolii.
Ca medicamente suplimentare, medicul îi poate recomanda pacientului:
- normotimice,
- neuroleptice,
- antihipoxidante și un curs de vitamine.
Psihoterapie
Psihoterapia este o tehnică universală pentru tratamentul oricăror tulburări afective. Această tehnologie de lucru vă permite să oferiți efecte corective direct asupra cauzelor patologiei.
Principalele tehnici psihoterapeutice în tratamentul TDM sunt: — Psihoterapia:
- Psihoterapia individuală, de grup sau de familie.
- Tehnici psihodinamice bazate pe psihanaliză.
- Terapia rațională.
- Terapia prin artă.
- Hipnoza.
- Terapia Gestalt.
- Psihoterapie umanistă.
- Terapia existențială.
- Tehnici cognitive care utilizează întărirea pozitivă și negativă.
În medie, sunt necesare 20 de ședințe pentru a scăpa de depresie. În procesul de psihoterapie, clientul poate avea sentimente neplăcute, dar, după ce a ajuns la catharsis, acestea dispar împreună cu suferința psihică.
Tratamentul cu impulsuri electrice
Această metodă de combatere a formelor severe de MDD este prescrisă pacientului de către psihiatri.
Esența ei constă în efectul asupra creierului uman al impulsurilor electrice, în urma cărora se normalizează procesul de producere a neurotransmițătorilor în organism.
Tratamentul cu electroimpulsuri este indicat pentru pacienții care au contraindicații la terapia medicamentoasă.
Pentru a obține un efect pozitiv este nevoie de 6 — 8 proceduri de electropulse, a căror frecvență este stabilită de medic.
Prognosticul bolii
Prognosticul bolii este favorabil, cu condiția ca pacientul să solicite ajutor în stadiile incipiente de dezvoltare a MDD. Prognosticul pentru tratamentul formelor severe de MDD nu este atât de optimist.
Cu respectarea strictă a ghidurilor clinice, 10% dintre pacienții psihiatrici sunt complet liberi de boală. Șaizeci la sută dintre pacienți recidivează. La 20% dintre femei și 10% dintre bărbați, boala devine cronică.
Cea mai dificil de tratat este depresia, care este însoțită de alte boli somatice. În acest caz, nu putem vorbi de un rezultat favorabil al tratamentului. La 30% dintre pacienți, semnele de tulburare depresivă vor persista pentru tot restul vieții lor.
Complicații și consecințe
Tulburarea depresivă majoră provoacă adesea multiple complicații și consecințe negative. Cele mai grave dintre acestea sunt:
- trecerea bolii într-o formă cronică;
- dezvoltarea dependenței de medicamente;
- pierderea capacității de a se bucura de viață;
- dizabilitatea intelectuală;
- pierderea capacității de a studia într-o instituție de formare profesională sau de a lucra la locul de muncă;
- pierderea relațiilor de prietenie, izolare socială;
- formarea de dependențe chimice și psihologice;
- formarea unei predispoziții la sinucidere.
Prevenire
Pentru a vă proteja de MDD, trebuie să:
- Să duceți un stil de viață activ, să faceți sport.
- Respectați regimul zilei și mâncați corect.
- Excludeți supraîncărcarea emoțională și fizică.
- Refuzați să lucrați ore suplimentare.
- Nu mai invidiați oamenii mai de succes și nu vă mai comparați cu ei.
- Dezvoltați-vă o stimă de sine pozitivă.
- Extindeți sfera contactelor sociale.
- Nu mai comunicați cu persoane neplăcute.
- Alegeți direcția creativității și a realizării de sine.
- Refuzați să trăiți în trecut.
- Învățați să își exprime emoțiile și să vorbească liber despre sentimentele lor.
La primele semne de tulburare afectivă, ar trebui să solicitați ajutorul unui specialist.
Video pe tema articolului
Despre tulburarea depresivă majoră (depresia clinică) va povesti videoclipul:
Concluzie
Depresia clinică este o boală ca multe altele. Prin urmare, este imposibil să îi ignori manifestările. Această patologie necesită o abordare calificată a tratamentului.
Psihoterapeuții și psihiatrii nu recomandă recurgerea la medicina alternativă și la automedicație, deoarece în majoritatea cazurilor astfel de acțiuni nu duc la o dinamică pozitivă persistentă.
Un articol util? Evaluați-l
5 / 5. Număr de evaluări: 1