Biblioterapia pentru copii: ce este, metode și exerciții

Biblioterapia sau tratamentul cu ajutorul cărților este o direcție interesantă de corecție psihologică a stării emoționale a oamenilor. În centrele specializate se țin cursuri de biblioterapie cu copii și adulți. Cum se desfășoară acestea? Care sunt sarcinile biblioterapiei? Ce metode de lucru cu literatura sunt folosite în practica psihologică?

Definirea conceptului

Sub termenul «biblioterapie» înțeleg astăzi știința care studiază particularitățile formării rezistenței la stres la un individ, dezvoltarea voinței, creșterea performanțelor intelectuale.

În psihologie, biblioterapia este o metodă de muncă corectivă, în care clientul este invitat să se identifice cu eroul unei opere literare, să analizeze comportamentul personajului în anumite situații. Efectul terapeutic se bazează pe identificarea de către client a problemelor eroului literar cu propriile sale dificultăți.

Biblioterapia are principalele caracteristici ale științei: are propriile scopuri și obiective, terminologie și metode. În prezent, această tehnologie de lucru este considerată de oamenii de știință ca fiind o tendință pedagogică independentă, una dintre variantele biblioteconomiei.

Istoricul metodei

Biblioterapia ca metodă de corecție psihologică se bazează pe psihofiziologia umană. Patria sa de origine este Egiptul antic. În Grecia, în biblioteca antică, Pitagora a folosit în mod activ biblioterapia ca metodă principală de lucru cu studenții săi.

Mai târziu, în Europa, scrierile bisericești au găsit aplicare în activitatea vindecătorilor. Lista literaturii utilizate în scopuri terapeutice s-a extins odată cu apariția Renașterii: operele de ficțiune au început să fie folosite ca mijloc de terapie.

Cu toate acestea, abia la începutul secolului al XX-lea psihologii și psihofiziologii au dovedit că o astfel de activitate precum biblioterapia nu este doar o muncă cu textul, ci o metodă independentă de psihoterapie. Fondatorul metodei în Rusia este considerat a fi N. Rubakin, care în lucrarea sa științifică «Printre cărți» a scris că, cu ajutorul textelor artistice selectate în mod corespunzător, este posibil să se schimbe starea psiho-emoțională a oamenilor.

Exercițiile de biblioterapie au fost testate pentru prima dată în Harkov, în departamentul de psihoneurologie de către I.E. Velvovsky. Omul de știință s-a bazat pe recomandările psihoterapeutului V.Y. Mudry, încercând să creeze cele mai confortabile condiții pentru participanți în timpul ședințelor de biblioterapie.

În 1916 au fost definite scopurile și obiectivele inițiale ale biblioterapiei ca metodă de psihoterapie. Tehnica inovatoare de lucru cu cărțile a stârnit un mare interes nu numai în rândul psihoterapeuților, ci și al psihologilor, educatorilor și medicilor. Biblioterapia a fost folosită ca metodă suplimentară în timpul tratamentului în sanatorii și în casele de internat pentru bătrâni.

În perioada postbelică, tratamentul cu texte de artă a fost organizat în centrele de reabilitare. O mare contribuție la dezvoltarea metodei a fost adusă de Y.N. Drescher, B.S. Kreidenko, R. Skaller, O.L. Kabachek, B.A. Simonov și I.N. Kazarinova.

Scopuri și obiective

Scopul principal al biblioterapiei este de a îmbunătăți starea psiho-emoțională a unei persoane. În conformitate cu scopul, sarcinile acestei tehnologii de lucru sunt:

• diagnosticarea problemei clientului;
• selectarea textelor artistice care corespund caracteristicilor problemei identificate;
• lucrul cu texte de ficțiune, discutarea materialului citit;
• determinarea modalităților de rezolvare a problemei clientului.

Tipuri

Tipurile comune de biblioterapie sunt:

• Lucrul corectiv psihologic cu o carte. Acest tip implică participarea directă în procesul terapeutic a unui psiholog care diagnostichează problema clientului, recomandă anumite texte și explică tehnicile de lucru cu acestea.
• Lectura de ficțiune fără a stabili sarcini corective din punct de vedere psihologic. Acest tip este practicat de persoanele cărora le place să citească. Ei aleg ficțiunea în conformitate cu preferințele lor. Citirea cărților le îmbunătățește starea de spirit, afectează pozitiv procesele cognitive.

Metode

Principalele metode de biblioterapie sunt:

1. Metoda corectivă. Nu implică rezolvarea problemelor de corecție a psihicului. Scopul său principal este o transformare pozitivă a situației dificile de viață a clientului prin extinderea gamei de comportamente stereotipice ale individului. Pentru atingerea scopului corecțional, se folosesc texte de natură distractivă. Metoda este potrivită pentru corectarea anxietății personale și creșterea stimei de sine a individului.
2. Metoda de psihocorecție. Această metodă are ca scop transformarea stării mentale dureroase a unei persoane. Psihologul îl ajută pe client să învețe să își controleze emoțiile și să își gestioneze starea de spirit. Rezultatul metodei psihocorective este formarea capacității clientului de a exprima deschis sentimentele și de a înțelege corect emoțiile celorlalți.

Tehnici și exerciții

Voi dezvălui direcțiile de biblioterapie. Tehnicile obișnuite ale biblioterapiei sunt:

• Citirea cu voce tare a textelor de ficțiune. Această tehnică se realizează în cadrul unui grup. Facilitatorul citește un pasaj din text, iar apoi organizează o discuție în grup pe marginea acestui pasaj. Dacă se alege o piesă de teatru pentru a atinge obiectivele psihocorecturii, atunci se organizează o lectură a piesei pe rol. Fiecare participant din grup face în mod independent paralele între cuvântul artistic și propriile probleme.

• Identificarea de sine cu eroul unei opere de ficțiune. Psihologii folosesc această tehnică ca temă pentru acasă. Clientul este invitat să aleagă un erou literar cu care se aseamănă. La următoarea întâlnire, psihologul discută împreună cu clientul alegerea personajului literar și analizează acțiunile acestuia descrise în carte. Această tehnică îmbunătățește percepția socială a individului și formează noi modele de comportament.

• Reluarea unei cărți sau a unei povești pe care ați citit-o. Această tehnică este utilizată și în cadrul lucrului în grup. Facilitatorul citește o anumită operă de ficțiune și le cere participanților să o povestească din punctul de vedere al diferitelor personaje din poveste. Această tehnică ajută o persoană să învețe să analizeze o situație din perspective diferite.

• Citirea independentă a operei de către client acasă, iar apoi discutarea lecturii cu psihologul. Această tehnică este utilizată în cadrul lucrului individual cu clientul. La fiecare întâlnire, psihologul îi recomandă clientului să citească un anumit text. Clientul își notează gândurile și emoțiile apărute în procesul de lectură într-un jurnal de lectură. Aceste notițe vor constitui punctul de plecare pentru a discuta lucrarea la următoarea întâlnire.

• Compoziție proprie de texte artistice. Această tehnică are ca scop găsirea unor moduri diferite în care clientul să reacționeze la anumite incidente de viață. Începutul poveștii este exprimat de către facilitator, iar apoi participanții propun diverse opțiuni pentru dezvoltarea evenimentelor.

• Pregătirea ilustrațiilor la textul de ficțiune. Psihologul folosește această tehnică atunci când este nevoie de un diagnostic aprofundat al problemei pacientului.

• Reprezentarea unei situații dintr-o carte. Această tehnică îi ajută pe participanți să încerce să joace rolul unui personaj literar. Astfel de acțiuni îi învață pe clienți să fie atenți la postura, expresiile faciale și gesturile unei persoane și să prevadă reacțiile emoționale ale unui partener de comunicare.

Exercițiile din cadrul fiecăreia dintre tehnicile de mai sus, tipurile și metodele de lucru pe care psihologul le alege în funcție de obiectivele psihocorecției și de vârsta clientului.

Etapele și algoritmul de desfășurare

Algoritmul de realizare a biblioterapiei include mai multe etape:

1. Etapa de motivare a participanților la ședință. În această etapă, prezentatorul stabilește contactul cu participanții, stabilește scopurile și obiectivele ședinței, familiarizează participanții cu regulile de lucru în grup.
2. Etapa cognitivă în biblioterapie. În această etapă se lucrează direct cu textul artistic.
3. Etapa de discuție. În această etapă, facilitatorul organizează o discuție despre lucrarea de ficțiune.
4. Etapa de reflecție. Partea finală a sesiunii este necesară pentru a rezuma rezultatele, pentru a obține feedback din partea participanților, pentru a evalua eficacitatea psihocorecturii.

Principii de selecție a literaturii

Psihologul ar trebui să acorde o mare atenție selecției operelor literare pentru ședințele de biblioterapie, deoarece această metodă îl face pe client să-și «însușească» sentimentele, gândurile și acțiunile eroului liric. Prin urmare, eroul trebuie să fie neapărat pozitiv, să aibă un nivel ridicat de moralitate. Selecția literaturii pentru psihoterapie este determinată de următoarele principii:

1. Luarea în considerare vârsta și caracteristicile individuale ale clientului. Utilizarea biblioterapiei este permisă în lucrul cu diferite grupe de vârstă: cu preșcolari, adolescenți, studenți, adulți și vârstnici. Cărțile trebuie să corespundă caracteristicilor psihologice ale vârstei.
2. Accesibilitatea și comprehensibilitatea limbajului literar al scriitorului. Dacă textul artistic este de neînțeles pentru cititor, interesul pentru acesta va dispărea rapid. Atingerea obiectivelor corective din punct de vedere psihologic prin intermediul biblioterapiei este imposibilă dacă clientul nu are niciun interes pentru ședință.
3. Relaționarea specificului de gen al cărții cu problema psihologică a clientului. Diferitele genuri literare au efecte diferite asupra unei persoane.
4. Contrastul dintre bine și rău într-o operă de ficțiune. Acest principiu este important atunci când se selectează literatura pentru sesiunile de biblioterapie pentru copii.

Particularități ale utilizării biblioterapiei la diferite etape de vârstă

Specificul utilizării biblioterapiei va fi diferit în diferite etape de vârstă.

În lucrul cu copiii

Profesorii preșcolari folosesc biblioterapia pentru a rezolva sarcina de formare a moralității la copii. Această sarcină este rezolvată prin intermediul basmelor. Biblioterapia în lucrul cu preșcolarii permite rezolvarea unor sarcini precum::

• Educarea receptivității emoționale a copilului;
• formarea tipului de comportament aprobat social;
• crearea condițiilor pentru autoexprimarea creativă a copilului;
• dezvoltarea vorbirii;
• dezvoltarea proceselor mentale.

Pentru copiii de vârstă școlară, biblioterapia este metoda care ajută să facă față contradicțiilor intrapersonale. Lucrând cu un text artistic, adolescentul găsește răspunsuri la întrebări, înțelege relațiile cauză-efect ale evenimentelor din viața sa.

În activitatea cu persoanele în vârstă

Dacă biblioterapia este utilizată pentru reabilitarea persoanelor în vârstă, atunci ar trebui să se acorde prioritate colecțiilor filosofice, parabolelor, poeziei. Astfel de texte ajută o persoană să se accepte așa cum este, deoarece se bazează pe valori universale. În timpul ședințelor de biblioterapie, pensionarii își regândesc traseul de viață.

Experiența mea

Folosesc biblioterapia ca o metodă auxiliară de lucru corectiv psihologic. De cele mai multe ori îi ofer clientului posibilitatea de a lucra cu o anumită carte acasă pentru a consolida efectele pozitive ale unei serii de ședințe de consiliere.

În opinia mea, biblioterapia este un mijloc de autovindecare. Sarcina mea este de a alege literatura potrivită care să găsească un răspuns emoțional la client.

Concluzie

Nu toți psihologii practicieni folosesc biblioterapia în activitatea lor. Acest lucru nu înseamnă că specialiștii au puține cunoștințe în această privință. Din păcate, mulți oameni preferă să vizioneze videoclipuri sau să asculte cărți audio. Munca independentă cu un text artistic nu le trezește interesul. Pentru a forma o dragoste pentru literatura de calitate, este necesar ca din copilărie să se formeze la copii un interes pentru lectură. Apoi, ei vor face biblioterapie nu sub îndrumarea unui psihoterapeut, ci în mod independent.