Bathophobia — frica de adânc

Batofobia — acesta este numele unei frici insurmontabile de adâncime. Aceasta nu este doar o frică, ci și o frică de corpurile de apă și de piscinele adânci. O persoană se poate spăla calm pe mâini, poate bea ceai și apă dintr-o sticlă. Să pășească cu îndrăzneală într-o baltă. Dar la vederea unui lac, a unui râu sau a unei mări, își taie răsuflarea. Cada cu apă, de asemenea, nu trezește încredere. Preferă un duș. De ce apare balneofobia, cum se manifestă și dacă poți scăpa de ea, citește în acest articol.

Frica de adâncime: definiție și tipuri de fobie

Deci, bafofobia se numește frica de adâncime. Aceasta este o tulburare mentală asociată cu emoții negative puternice, din cauza căreia o persoană evită corpurile mari și mici de apă.

Psihologii disting trei subtipuri de bafofobie.

Obiectiv

O persoană care a fost martoră la o tragedie pe apă sau care a fost ea însăși într-o situație periculoasă poate avea o teamă de adâncime. Acest tip de fobie se bazează pe amintiri obiective. Pericolul real a fost acolo. Oricine, chiar și cu cel mai sănătos psihic, poate suferi de balneofobie. Motivul pentru aceasta este experiența unor evenimente reale.

Subiectiv

Frica de profunzime se manifestă fără un motiv întemeiat. Persoanele anxioase, predispuse la apariția atacurilor de panică, văd pericolul în multe lucruri. Iar adâncimea este unul dintre ele. Frica nu are un motiv obiectiv. O persoană poate înota perfect acolo unde există un fund sub picioarele sale. Dar la adâncime este cuprins de panică, apare un atac de abtophobie. Acest lucru se datorează unor particularități ale psihicului, altor traume și fobii.

Distructivă

Bafofobia distructivă sau frica de apă este cel mai complex caz. Este asociat cu imaginația vie și tulburările mentale. O persoană aflată la mare nu se bucură de frumusețe, ci își imaginează monștri marini, situații în care se poate îneca. Acestea sunt fantezii bazate pe filme și basme.

Bacofobia distructivă apare la persoanele nervoase, de obicei cu o organizare mentală delicată și cu o fantezie viguroasă. Pe fundalul propriilor fantezii, se pot avea senzații că se aud voci de sirene, se văd aripioare de rechin deasupra apei sau se simte cum este atrasă adâncimea.

Toate cele trei forme de bafofobie sunt reversibile. Psihologii vor alege o terapie individuală pentru fiecare dintre ele.

Cauze pentru dezvoltarea fricii de adâncime

Cauza bahofobiei este reprezentată de diferite evenimente din copilărie sau din viața adultă.

• Frica de un copil sufocat în cadă.
• Apa a intrat în urechi sau în nas, a provocat durere.
• Cineva apropiat sau cunoscut s-a înecat sau aproape s-a înecat.
• O persoană a fost martoră la înecul cuiva.
• Un copil a ascultat sau a vizionat povești/filme în care monștrii marini trăgeau corăbii la fund și sirene omorau marinarii.
• Filme despre naufragii.
• Teama de a se încurca în alge sau în plase de pescuit.
• Mituri, legende povestite unei persoane impresionabile.

Orice eveniment traumatic asociat cu apa poate provoca apariția bahofobiei sau a fricii de adâncime.

Comportamentul unei persoane care suferă de frica de adâncuri

Persoanele care suferă de bahofobie evită cu grijă situațiile în care vor trebui să se confrunte cu frica lor:

• mersul la plajă.
• Plimbarea pe malul mării.
• Înotând într-o piscină.
• Băiatul în corpuri de apă deschise.
• Mulți oameni se tem chiar să facă baie. Cel mai adesea este vorba de copii, dar există o astfel de fobie și la adulți. Ei preferă un duș.
• Vizionarea filmelor despre apă, monștri, aventuri marine.

Mulți oameni se tem nu de adâncimea în sine, ci de a se încurca în alge marine. Frica apare din cauza incapacității de a înota afară. Acest lucru se întâmplă dacă au existat deja cazuri similare.

La baza bahofobiei, ca multe alte frici, se află teama de moarte. Un instinct puternic de autoconservare ne dictează să ne ferim de situațiile periculoase. Dar problema este ce este considerat o situație periculoasă:

• Este periculos pentru un copil să înoate în cadă sub supravegherea unui adult?
• Este periculos să te plimbi cu barca pe un râu dacă știi să înoți?
• Este periculos să înoți în mare cu o mie de alți turiști pe plajă?
• Este periculos să înoți într-o piscină sub supravegherea unui instructor profesionist?

Nu. Iar psihicul trece aceste situații și alte situații similare drept pericol. Amenințarea este falsă. Dar reacția corpului este reală și la fel și bafofobia.

Manifestări fizice și psihologice ale tulburării

Ce se întâmplă cu o persoană care suferă de bahofobie? Examinați aceste simptome. Dacă nu există niciunul, probabil că nu este o fobie. Simpla aprehensiune, anxietatea apărută pe apă, nu au nimic de-a face cu o frică reală, patologică, de adâncime, de apă.

Simptomele bafofobiei

• Frică incontrolabilă la scăldat, la înot.
• Anxietate dacă este necesar să mergeți într-o zonă potențial periculoasă (la mare, la râu, pentru a traversa un corp de apă cu barca).
• Slăbiciune la nivelul brațelor și picioarelor.
• Amețeli.
• Greață, senzație de foame sau lipsa totală a poftei de mâncare.
• Un nod în gât.
• O senzație de derealizare (ca și cum totul este ireal).
• O dorință de a se îndepărta mai mult de apă.
• Creșterea ritmului cardiac, palpitații.
• Creșterea tensiunii arteriale.

Aceste și alte semne fiziologice confirmă prezența fobiei sau a fricii de adâncime, de apă.

Tratamentul bafofobiei

Bafofobia sau frica de adâncime este tratabilă cu o abordare corectă.

Care sunt avantajele tratamentului cu un psihoterapeut?

• Acesta va diagnostica corect problema.
• Identifică tipul de frică.
• Va găsi cauza fricii de adâncime.
• Va prescrie sedativele potrivite pentru a ușura anxietatea.
• Va trata tulburările asociate.

Frica de adâncime poate fi confundată cu frica de apă. O persoană nu se poate diagnostica singură în mod independent. Se întâmplă că o situație traumatică asociată cu apa nu a fost deloc. Doar o persoană este impresionabilă, a vizionat filme. Sau are convingeri iraționale despre apă și adâncime.

Ce poți face chiar tu cu balneofobia de baie

• Evocați asociații pozitive cu apa. Urmăriți filme pozitive despre pești, imagini frumoase din adâncurile mării.
• Încet-încet, forțați-vă să intrați în apă. La început, udați-vă doar picioarele. Apoi până la genunchi. Și așa treptat. Poți să o faci și în piscină.
• Amintiți-vă toate situațiile traumatizante posibile care au contribuit la dezvoltarea bahofobiei. Sortați-le. Elaborați reacția corectă.
• Eliminați frica din subconștient și înlocuiți-o cu sentimente pozitive. De fiecare dată când simțiți frică, înlocuiți-o, de exemplu, cu simpatia pentru creaturile marine. Admirație pentru marinari și surferi.

Lista este scurtă. Psihoterapia este un domeniu în continuă evoluție. Și este cea mai bună soluție pentru oricine suferă de o anumită formă de balneofobie. Psihologii văd mai mult decât poate înțelege o persoană pe cont propriu. În unele cazuri, psihologii sugerează utilizarea hipnozei. În starea de hipnoză, medicul lucrează direct cu mintea subconștientă. Deci, este posibil nu numai să găsiți o amintire uitată din copilărie, ci și să schimbați asociațiile negative. Acesta este un impact direct asupra cauzei problemei.

După tratamentul cu un psihoterapeut, frica de profunzime dispare. Asociațiile negative cu apa nu mai apar. Persoana nu se simte în pericol atunci când se află la malul mării sau în propria cadă de baie.

Cum să ajuți un copil să depășească teama de adânc

Temerile copiilor sunt mai complexe, mai profunde decât cele ale adulților. Este mai bine să duceți un copil care suferă de bahofobie la un terapeut. Pe cont propriu, puteți face doar ceea ce este sigur că nu dăunează. Puteți viziona documentare despre locuitorii mării. Arătați marea dintr-o parte bună. Puteți umple cada cu puțină apă și lăsați copilul să se joace. Asigurați-vă că îi puneți brățările pentru a elimina complet posibilitatea de a avea apă în nas. Copiilor nu le place acest lucru.

Puteți urmări alți copii înotând în piscină. Cu permisiunea copilului, puteți încerca să îl învățați să înoate. Dar acest lucru se face cu mare atenție, pentru a nu provoca apariția unui atac de panică.

Dacă copilului îi este frică, nu îl puteți trage în apă. Adesea, cicatrici pe psihicul lasă o bună metodă veche a părinților. Așa mulți obișnuiau să învețe înotul: pe un buștean, tatăl și fiul înoată până în mijlocul râului, iar acolo tatăl trage bușteanul de sub fiu. Unde să se ducă? Instinctul îl face pe copil să înoate.

Astfel de metode lasă cicatrici în psihicul uman. În urma cărora apare apoi batofobia. Nu poți face asta unui copil. Există multe alte metode de a învăța un copil să înoate. Dar toate acestea trebuie aplicate cu atenție. Mai ales dacă există o frică de adâncime sau de apă.

Concluzie

Dacă vă confruntați cu o frică de adâncime, cereți ajutorul unui specialist. În primul rând, acesta va afla cauza temerilor dumneavoastră. Și apoi vă va ajuta să le faceți față. Și atunci înotul nu vă va provoca emoții negative. Veți putea obține o plăcere absolută de la recreerea pe apă.